Aceste gânduri nu sunt un laudatio dar, ca sa fiu corectă, cred că sunt un pic nostalgică în timp ce le scriu. De-a lungul timpului am asistat la cateva momente memorabile.
Traian Băsescu a încheiat 10 ani la Cotroceni cu un gest simbolic, care i-a marcat toată viaţa şi cariera.
N-am mărturisit niciodată până acum, însă primul interviu pe care i l-am luat lui Traian Băsescu pentru Mediafax a fost în primii ani ’90 – când Petre Roman era încă stindardul partidului, iar el era un anonim. O să republic acel interviu.
Am fost la Congresul de la Constanţa în care Petre Roman a fost “demis” de moţiunea lui Traian Băsescu. A fost o surpriză uriaşă.
I-am oferit de 10 ori 10 voturi şi l-am susţinut cum am putut. De ce? Pentru că am crezut în omul de stat, de multe ori bolovănos sau controversat pentru deciziile sale ori pentru modul în care le-a făcut publice. A susţinut de-a lungul timpului oameni controversaţi, a făcut alianţe contra firii, dar nu şi-a trădat ţara şi a servit-o până la capăt.
Cei care astăzi îl înjură, în câţiva ani, îl vor regreta şi atunci poate că îşi va căpăta locul meritat în memoria colectivă. Sunt cuvinte prea mari ca să spun în istorie.
Lupta pentru Justiţie va rămâne de departe cea mai mare realizare a lui.
L-am blamat când a susţinut-o necondiţionat pe Elena Udrea în campania electorală, în acelaşi timp când o punea la colţ pe Monica Macovei.
L-am însoţit de-a lungul timpului în câteva vizite de stat. Un Preşedinte impecabil, cu un program de stat respectat la secundă, care a promovat România fără greşeală. De aceea străinătatea i-a acordat mai mult credit decât oamenii de acasă. A adus beneficii României în plan extern? De departe, răspunsul este Da.
Duminică au fost două gesturi considerate de mass media emoţionante: Iohannis a pus mâna pe inimă când s-a cântat imnul la Cotroceni, Traian Băsescu a sărutat Drapelul. A făcut-o intr-o zi istorică, în ziua de 21 decembrie, când în urmă cu 25 de ani mureau oameni la Baricada de la Universitate şi treptele metroului erau pline de sânge. A fost declaraţia de dragoste pentru poporul român.
Este gestul comandantului care şi-a dedicat viaţa pentru cele trei culori, dincolo de oameni. Pentru ţară, pentru stindard, pentru sacrificiu.
Dacă e să mă întrebaţi pe mine, gestul lui Traian Băsescu îl umbreşte pe cel al lui Iohannis. Noului Preşedinte îi va fi greu să convingă prin comparaţie.
Traiane, n-ai fost singur în toţi aceşti ani. Eu am fost cu tine şi te-am contestat pentru ca ai meritat.
Deja mi-e dor de tine, Comandante, vânt bun din pupa îţi doresc! Încă n-ai scris ultima pagină în istorie. Să nu mă dezamăgeşti.
Cristina,n ai fost singura care l ai sustinut si i ai fost alaturi,am fost si eu,din umbra.O sa mi fie dor de presedintele Traian Basescu.A adus „corabia”pe linia de plutire,sper,sa n o scufunde cel care l a inlocuit,pentru asta,respect,comandante !!!Iar tie ,Cristina ,felicitari pentru articol.
Comentariile sunt închise.