CLIPUL RUSESC CARE A ÎNGROZIT LUMEA! | „Sunt ocupantul rus. Turcii, englezii, polonezii, germanii și francezii, toți au trecut prin casa mea. Avem destul pământ pentru toată lumea. Doi metri jumătate pentru fiecare!”

Cu câteva zile în urmă, în Rusia a început să fie circulat un clip intitulat “Eu, ocupantul rus”, care a înregistrat peste 2 milioane de vizionări în două zile.

Materialul mi se pare emblematic pentru propaganda bine chibzuită, acordată pe mentalul (căci nu poţi folosi aici cuvântul intelect) rus, care se varsă – nu de ieri de azi, ci de ani de zile – de la Kremlin.

Rusia se crede Roma

Rusia este înfăţişată în toată spendoarea sa de imperiu, eliberator şi pacificator, o adevărată binefacere pentru ţările din jur. Se vorbeşte despre ocuparea Ţărilor Baltice care ar fi adus numai progres şi fericire, a Siberiei, care ar fi fost civilizată de ruşi, etc. Pe scurt, oriunde a ajuns, ocupantul rus ar fi adus numai fericire şi bogăţie.

Nici un cuvânt despre nihilismul total, găunos, abisal, al Rusiei, care a permis sădirea experimentului social care a fost şi este Ciuma Roşie, comunismul (implementat, după cum se ştie, cu generos ajutor din partea marii finanţe şi industrii Occidentale).

Nici despre satanizarea programată, însoţită de pătura de crime în masă care au urmat – comise într-un ritual de venerare a noului zeu al Kremlinului, Teroarea. O adevărată baie de sânge de care au “beneficiat” mai întâi mama Rusia, mai apoi toate ţările în care Groază a fost sădită cu tancurile şi tortură.

Nimic despre măcelărirea elitei naţionale, rusificarea forţată, sutele de mii de violuri comise în cele două zile de după ocuparea Berlinului de către armata “eliberatoare”, Holodomorul de care au “beneficiat” ucrainenii în 1932-1933, cele 7 milioane de morţi ca urmare, şi nici despre dezumanizarea produsă de canibalism – şi care, după cum arăta Vadim Guzun, nu era întâmplătoare ci exact programată de Kremlin pentru instaurarea zeului Terorii.

Rusia se lamentează acum afirmând că peste tot pe unde a ocupat a făcut numai bine, cu toate acestea a fost dată afară – oferind veşnic-halucinanta explicaţie a violatorului care pozează în victimă. Spre finalul clipului – absolut previzibil pentru spiritul de mujic scos din minţi şi pornit pe tanc, care impregnează toată producţia – suntem ameninţaţi cu războiul – altfel spus, cu o nouă domnie a Terorii, de care, văd bine, nu s-au lepădat nici acum.

Nu lipseşte nici repudierea valorilor occidentale, care pe ocupantul rus nu l-ar interesa, nici manipularea în subliminal a unei imagini cu doi bărbaţi care ridică un copil, o aluzie fină la agenda agresivă şi la fel de şocantă de înfiere şi promovare extremă a drepturilor cuplurilor homosexuale – sau a libertăţilor sexuale, dusă şi ea până la dezumanizare în Occident.

Problema n-ar fi agresivitatea incredibilă, apăsată, a tonului naraţiei în rusă, nici apelul la un naţionalism greţos, fără limită, nici amestecarea născătoare de confuzie a micilor adevăruri cu imense minciuni.

Poţiunea letală (la propriu, după cum este deja clar în Ucraina, şi va deveni, probabil, evident şi Europei) este electrizată de două ingrediente importante – folosirea ortodoxiei, a sacrului, a lui Dumnezeu în ultimă instanţă, de către un sector politic profund satanizat de experienţa comunismului – şi utilizarea de către Kremlin a stării decăzute a societăţii occidentale, în scopul motivării propriei existenţe, a propriilor crime şi abuzuri.

Matrixul propune alegeri. Ca de obicei, sunt măsluite – câştigă ei

Amestecul celor două ingrediente a generat de-a lungul vremii o adevărată hipnoză în masă – fiind, de altfel, esenţa licorii împrăştiate, inclusiv în România, de televiziunile transformate în “ministere ale propagandei”.

Alternativele implicit propuse de clipul propagandei ruse (sau Occidentale, de altfel, etc)

1. Închinăciunea la confuzie, la Libertatea absolută, pângăritoare şi în final coruptă, sistem reprezentat de un Occident obosit, sleit de valori şi de virtuţi, expirat şi ideologic pe moarte – stare în care a ajuns şi din cauza absolutizării unor principii precum libertatea de expresie – măcinat de standarde duble, în care drepturile omului au devenit drepturile homosexualilor, care omoară majoritatea de dragul minorităţii şi pădurea de dragul copacilor, o civilizaţie înecată în propria-i libertate, cu care evident nu ştie ce să facă, un Vest dezvoltat pe baza valorilor şi credinţei creştine, ajuns, însă, să-şi renege Creatorul sau măcar virtuţile iniţiale, în urma dezvoltării unui liberalism-darwinisto-haotic şi înecat de sine.
2. Închinăciunea la Teroare, la modelul paternalist, reprezentat de un Est tarat/damnat de experienţa comunistă, evident satanică – posesiv, criminal, dezumanizant, la fel de ateu în ciuda sutanei cu care se îmbracă pe la botezuri. Un Est condus de foşti satrapi sau urmaşi ai lor, transformat brusc în salvator al omenirii şi novator al civilizaţiei, în ciuda faptului că liderii săi sunt la fel – sau chiar mai – corupţi decât cei occidentali; la fel – sau chiar mai – lipsiţi de valori, atei; la fel – sau chiar mai – confuzi şi criminali. O societate la fel de măcinată de tare şi droguri, la fel de lipsită de viitor.

Într-un proces electoral perpetuu, Matrix-ul se încăpăţânează să ne pună în faţă veşnicele două alternative găunoase (persoane, partide, acum modele), pe care le observăm din când în când pe la alegeri, de exemplu.

Ca la mai toate alegerile care ni se propun de ceva vreme încoace, suntem pe o stradă cu sens unic, alternativa nu există, cele două pilule, cea roşie sau cea albastră, nu reuşesc să vindece, să creeze viitor – una termină stomacul, alta strică ficatul, niciuna nu rezolvă metastaza. Urmarea este doar mai multă moarte, mai multă confuzie, mai mult haos.

Adevărata perversitate a situaţiei este că până şi (aparenta) lipsă a unei alternative veritabile este la fel de generatoare de apatie şi descurajare, grăbind alunecarea în abis.

Rusia (la pachet cu China) versus Occident nu este decât o alternativă falsă la o pseudo-alternativă, aşa după cum Comunismul nu era decât o soluţie falsă la o problemă falsă (Capitalismul). Alegerea ne este prezentată de aceiaşi falşi Păpuşari, cărora le-am încredinţat, pe vremuri, viitorul nostru, ridicându-i la statut de idoli. Inventaţi de noi, pentru noi. Moarte sigură.

Asistăm la un război al lumilor, dus pe toate planurile şi toate nivelurile. Suntem invitaţi să facem parte din galerie de o parte sau alta.

Mai puţin evident este că schimbarea nu poate veni de la cei care sunt parte a sistemului putred, de la rotiţele în mecanismul agoniei – fie ele Rusia, sau Occident – ci numai din afară.

Soluţia nu poate fi decât o examinare a stării muribunde în care ne aflăm ca Planetă, ca organism, urmată de întoarcerea la virtuţile pe care au fost clădite, de fapt, marile civilizaţii şi imperii – credinţa în Cer şi un set de valori cinstite, bune, suficient de rezistente încât să asigure existenţa într-o lume atât de coruptă ca cea actuală – valori pe care să începem să le cimentăm serios, cu sacrificii, în vieţile noastre.

sursa: epochtimes-romania.com