Cine e, de fapt, in spatele atacului de la Paris?

Spirala declansata de atentatul de la Paris are, cred, un urias potential de pericol, poate comparabil doar cu atentatele din 11 septembrie. Si in aceasta spirala s-ar putea ascunde si un alt scop decat cel aparent al atacului.

In primul rand, observam ca atacurile nu s-au oprit dupa executiile de la Chalie Hebdo.

Franta este sub imperiul terorii, macinata de atacuri de mai mica amploare, dar terifiante prin felul in care se succed si prin falia pe care o vadesc. Inca doi oameni impuscati, dar si o radicalizare a taberei anti-islam. Am vazut un val de atacuri asupra unor moschei. Liderul partidului francez de extrema dreapta, Marine Le Pen, a declarat ca „Islamistii au declarat razboi Frantei”.

Este evidenta o stare de iritare la adresa islamului, fundamental gresita. Islamismul nu inseamna terorism, nu este o religie violenta. De fapt, nici nu exista asa ceva. Violentele sunt ale celor care se folosesc cinic si ticalos de religie, de toate religiile. Niciuna nu cultiva ura, nu indeamna la crima. In Coran scrie: „Oricine ucide un suflet inocent este ca si cum ar fi ucis intreaga omenire”. In mod real, Jihadul nu e razboi cu semenii, este un razboi de purificare interioara.

Cativa dezaxati nu pot fi emblemtici pentru o cultura, pentru o religie sau pentru o etnie. Si dovada este numarul mare de musulmani care au condamnat cu oroare crimele.

Dar cand valul emotional se ridica, argumentele rationale se topesc in bulionul umorilor. Si exista riscul unor escaladari extremiste care sa se potenteze reciproc intre false tabere cu consecinte incalculabile dincolo de teritorul Frantei. As vrea sa cred ca aceasta temere se va dovedi neintemeiata.

Pe de alta parte, remarcam ca atacul de la Charlie a fost unul total atipic. Atentatele de pana acum erau cu bombe, cu pistoale, sticle incendiare. Deci un arsenal, sa-i zicem, light, urban. Cred ca la asta se gandeau si autoritatile din Franta cand au institutit masuri clasice de supraveghere la sediul saptamanalului francez. Atacul a fost insa cu totul aparte, cu armament de razboi: arme automate si un lansator de rachete.

Specialistii care au analizat imaginile cu atacatorii au remarcat imediat faptul ca actiunea lor trada un antrenamet de razboi: felul in care foloseau armele, felul in care se plasau in echipa. Nu erau doar antrenati, pareau de-a dreptul profesionisti din trupe de elita.

Si, totusi, acesti oameni atat de precisi si profesionisti sa isi fi uitat actele in masina? Sa le fi plantat pentru a da o identitate certa atacului?

Si aceiasi profesionisti se plimba apoi ca bezmeticii prin Franta, se arata prin benzinarii, se duc in nord, se intorc apoi aproape cu zurgalai spre Parisul intesat cu forte de ordine?

Masina abandonata de ei este plina cu simboluri islamiste si totusi atentatul nu este revendicat. ISIL l-a salutat, dar nu si l-a asumat. Lupi singuratici? Atat de bine antrenati si inarmati? Mi-e greu sa cred.

Si, in aceste conditii, ma intreb daca nu cumva dincolo de scopul declarat al atacului, adica razbunarea pentru publicarea unor caricaturi, nu exista unul real cu mult mai amplu, cu mult mai perfid, adica declasarea unui razboi interetnic si interconfesional in Europa.

Cine ar putea avea interesul? Nu cred ca trebuie priviti cu atentie doar executantii atacului, ci si la cei care ar putea profita de pe urma lui si cei care au facut demult din crearea si incurajarea unor organizatii extremiste, cum e si Jobbik de exemplu, o arma eficienta pe teritoriul inamic.

Cred ca trebuie sa ne gandim la toti cei interesati sa destabilizeze Europa Occidentala si sa ridice in fata acesteia un pericol mai mare decat cele la care ne gandeam in ultimele luni. Poate chiar unii dintre cei care s-au grabit sa combata atacul de la Paris si terorismul.

Ma intreb si eu, daca se produce un clivaj grav intre Europa Occidentala si lumea araba, oare cum ar reactiona pretul petrolului si cine ar avea masiv de castigat din ridicarea acestui pret?

In noiembrie 2014, fostul consilier economic al lui Vladimir Putin, Andrei Ilarionov, (care a demisionat in 2005 acuzand-l pe liderul de la Kremlin ca sufera de sindromul Venezuela) declara pentru televiziunea poloneza TV Republika: „tarile si natiunile europene nu ar trebui sa fie surprinse, daca, sa spunem, la anul, in primavara, apare o masiva miscare politica islamista, o primavara islamica in Europa, care va destabiliza tarile europene si va consuma energia si atentia liderilor europeni, in timp ce Putin va incerca sa-si duca la capat proiectele sale neo-imperiale. (…) sa spunem ca vor fi anumite miscari, anumite activitati chiar in tarile europene, atunci va fi greu sa se acorde suficienta atentie estului Europei.”

Nu vreau sa creez un scenariu conspirationist, dar cred ca ar trebui sa meditam bine inainte de a acuza o religie, inainte de a imbratisa niste aparente, poate pe anumite paliere cam ostentative.

sursa ziare.com