Cimitirul împăraților | Putin ar trebui să ia aminte la soarta liderilor ruși

„Pe cine planuim sa invadam?”, intreba fostul lider sovietic Nikita Hrusciov, in timpul unei inspectii la o baza militara din Moscova, in luna septembrie 1964, cu cateva zile inainte de „renuntarea” la putere.

Tot Hrusciov a raspuns: „Pe nimeni”, uitandu-se in acelasi timp dezaprobator la tancurile si lansatoarele de rachete aliniate in fata sa, noteaza stranepoata sa, Nina Hrusciova, intr-un articol pentru publicatia de business Quartz.

Hrusciov critica astfel costurile ridicate ale armelor, in timp ce poporul se confrunta cu greutati. Luna urmatoare, insusi liderul sovietic a dat de greu, fiind fortat sa se retraga din fruntea tarii. Generalii de armata si KGB nu voiau sa renunte la influenta asupra complexului industrial militar, care a avut la randul sau o influenta puternica asupra politicii ruse, timp de secole.

Dupa moartea lui Stalin, in 1953, Hrusciov a crezut ca domnia de necontestat a fortelor de securitate a disparut pentru totdeauna, insa a subestimat traditia izolationista a Rusiei.

De asemenea, Mihail Gorbaciov, un alt reformator, care a vrut si el sa mute tara catre un viitor mai putin militant, s-a confruntat cu fanaticii sovietici, in 1991. Chiar daca la acea vreme incercarea de a reinvia comunismul conservator a esuat, Gorbaciov si-a pierdut functia.

Cum a deviat Putin de la calea lui Hrusciov si Gorbaciov si esecul fantastic al liderilor rusi prea increzatori

Invatand de la predecesorii sai, Vladimir Putin, fost agent KGB, stie de partea cui sa fie, pentru a ramane la putere, precum si cu cine sa se lupte pentru a-si mentine vie imaginea de om puternic.

Liderul de la Kremlin insista pe solutiile de pace in criza ucraineana, insa rebelii anti-Kiev sunt asistati de armata rusa, in estul Ucrainei.

Desigur ca Rusia neaga implicarea, acuzand in schimb Occidentul de agitarea protestelor din Kiev, de anul trecut. Sanctiunile economice impuse Rusiei ca urmare a anexarii Crimeii nu sunt astfel vazute drept o pedeapsa pentru nesocotirea acordurilor internationale, ci mai degraba drept un complot de a submina statul rus.

Putin este ferm cand spune ca „asemenea trucuri nu functioneaza cu Rusia, nu au functionat niciodata inainte si nu vor functiona in viitor”. In anul 1998, Putin, pe atunci retras din postura de agent KGB, a devenit noul sef al FSB. In plus, candidat la prezidentiale in anul 2000, liderul rus a insistat atunci ca NATO nu este inamicul tarii sale.

Insa, dupa doar cativa ani la Kremlin, fostul agent KGB nu a ales calea pe care o avusesera in vedere Hrusciov si Gorbaciov – de cooperare politica, prosperitate economica si reduceri militare -, ci mentalitatea celor mai multi lideri rusi: animozitate, militantism si izolare.

Si aici este unde prietenul nostru Vladimir, sustine Nina Hrusceva, ar trebui sa paseasca usor. Exista un precedent al esecului fantastic al liderilor rusi prea increzatori, din care ar fi intelept sa invete.

Comparatii cu Ivan cel Groaznic si Iosif Stalin

Eroul istoric al Kremlinului de azi – sosia din secolul 16 a lui Vladimir Putin -, Ivan cel Groaznic, a fost recent rebranduit intr-un tata grijuliu al natiei sale. El este acum sarbatorit pentru cucerirea teritoriilor inconjuratoare, in timp ce opozantii sai erau persecutati in numele patriotismului si al securitatii nationale. Intr-o referinta fatisa la conducerea lui Vladimir Putin, Ivan este laudat pentru abilitatea de a depasi orice amenintare la adresa suveranitatii ruse, din vest – polonezi si lituanieni -, est – mongoli, si sud – tatarii crimeeni.

Si in secolele urmatoare, lideri ai Rusiei precum Petru cel Mare sau Ecaterina cea Mare au condus fara mila si cu suspiciune fata de oricine cu viziuni alternative. De asemenea, comunistul Stalin era obosit de atatea amenintari externe, beligerante la adresa a ceea ce considera un tel imperialist de a opri dezvoltarea Rusiei.

Ceea ce Putin uita, in vederea sa limitata, este faptul ca plecarile de la putere ale dictatorilor sunt rareori pasnice. Cu cat conducerea este mai opresiva, cu atat plecarea este mai dramatica.

Avertismentele istoriei pentru Putin si semnul de intrebare Nemtov

Stalin a luptat impotriva imperialismului international, cautand inamici in toate colturile societatii si a pus servicii de securitate pentru a crea dusmani din oameni obisnuiti. Pana in 1953, a devenit asa de paranoic in vanatoarea sa de adversari incat a suferit un infarct – desi nu este clar daca acest lucru a contribuit la moartea sa, la putin timp dupa. Exista insa zvonuri potrivit carora cei din anturajul sau nu au mai asteptat sa plece de la putere, facilitand o cedare mai rapida a conducerii.

Ca urmare a mortii lui Stalin, temutul sef al politiei sale secrete, Lavrenti Beria, a fost executat de catre un sistem arbitrar de justitie, la a carui construire chiar el a ajutat. Fara nicio dovada, functionarii de la Kremlin, inclusiv Hrusciov, l-au acuzat ca este spion occidental.

Caderea sangeroasa a lui Beria ar trebui sa reprezinte o avertizare pentru Putin. In cei 15 ani la conducere, liderul de la Kremlin si-a intarit fortele de securitate, a intimidat si inchis opozantii si a pus botnita presei si tribunalelor, insa propriile metode s-ar putea intoarce impotriva sa.

Asasinarea din luna februarie a liderului Opozitiei Boris Nemtov a dezvaluit frictiuni secrete in bastionul putinismului. Una dintre teoriile dupa uciderea lui Nemtov a fost aceea ca ar fi fost mana protejatului lui Putin, presedintele cecen Ramzan Kadirov. Simtind, probabil, ca actuala putere slabeste, asasinarea a reprezentat un semnal dat de Kadirov oricarui ocupant al Kremlinului: vor respecta interesele cecene, altfel Moscova s-ar putea confrunta cu si mai multa discordie.

Pentru a inrautati lucrurile, dupa asasinarea socanta a lui Nemtov, liderul rus a disparut misterios timp de 10 zile, alimentand zvonurile potrivit carora zilele sale sunt numarate. Pe langa Kadirov, sunt si alti fanatici care nu au fost incantati de raspunsul indulgent al presedintelui fata de Occident – acapararea doar a Crimeii este departe de un mars catre „fascistul” Kiev.

Planurile lui Putin de a ramane la putere pentru inca un mandat de sase ani, care sa se incheie in 2024, doar vor spori posibilitatea cresterii tensiunilor intre aceste tabere combative si altele. In incheiere, o atentionare presedintelui rus, mai transmite Nina Hrusciova: modelul pasnic al rastunarii de la putere a lui Gorbaciov si Hrusciov ar putea fi unul de urmat, nu de respins.

sursa: ziare.com