România e ţara din care pleci dacă vrei un premiu Nobel. Pleci și dacă ai alte preocupări iar țara rămasă in urmă va depinde de tine deși tu nu mai depinzi de ea.
România e țara in care aproape o sută de mii de familii nu au curent electric. Cu toate astea, in România viteza pe internet este printre cele mai bune din lume.
România e țara ai cărei politicieni sunt mândri de tine dacă nu votezi împotriva lor.
România e țara in care se construiesc aproximativ 10 biserici pe luna cu bani publici deși, teoretic, statul e laic. Totusi, Dumnezeu are un soi de simț al umorului si ignora biserica majoritară.
Intr-o notă cumva asemănătoare, România e țara în care un mim vorbește ca Mesia și totuși nu îl dor mânile.
România e țara care și-a imbrățișat entuziast dictaturile, le-a suportat stoic și le-a uitat fără să le înțeleagă prea bine, fară concluzii. De asta, intotdeauna, România pare să își trăiască mai multe etape istorice in același timp.
România și țara care a produs cel mai devastator comic al ultimului secol. Umorul e amar sau absurd aici.
Tot în România au trăit și acești doi Inculeți.
Intr-un film de pe la mijlocul anilor 90, un personaj decidea să nu mai vorbească niciodată limba română și să părăsească pentru totdeauna România. Reușește să se țină de cuvânt pe tot drumul până la graniță. O dată ajunsă la frontieră, doamna respectivă decide să nu treacă “dincolo”. O fi iubire, o fi abandon? Nu vom afla niciodată.
Citeste articolul integral pe incentru.ro
