Ce ceață deasă, care e drumul către casă? Confruntarea taberelor în dezastrul de avion

“N-au colaborat” este ceea ce s-a spus de zeci de mii de ori în aceste două zile care au trecut de la accidentul aviatic. Dar cine colaborează?!

Răspundeți sincer la asta: cine se tratează colegial și cine se respectă reciproc? Cine face echipă cu oameni de convingeri diferite în această țară unde de vreo 6-7 ani, dintre care ultimii patru sînt cerți și paroxistici, sîntem divizați ca animalele care au impresia că doar “alea albe” sau “alea negre” vor scăpa de la tăiere?!Urmarea o știm. Oile sînt duse la abator. Toate.

Și e mai rău decît că n-au colaborat! Nu vor recunoaște, dar în orele care au urmat căderii avionului cu medici, autoritățile s-au împărțit și ele în tabere. Unii cu Guvernul. Alții cu președintele. Unii la liberali. Alții la pesediști. Priviți demiterile de azi! Remarcați cum se conturează cercurile de putere!

Nu e timp pentru naivități. În mai toate țările, Armata, Internele și Serviciile mîrîie la granițele teritoriilor pe care le controlează. Peste tot în lume există aripi dure ale instituțiilor care cred că “noi sîntem deștepți și ăia sînt proști”. Dar în România asistăm de altceva. La noi și acum, ruptura e propagată de jos, nu de sus!

Țara e sfîșiată, oamenii sînt separați, ura e omniprezentă și, ca o otravă, această chimie a fanatismului a intrat în oasele instituțiilor. Conform lui Amos Oz, fanaticul e acela care vrea să exist ca el sau, dacă nu, să nu exist.

Cînd afirm că ministerele și structurile n-au avut încredere unele în altele și că și-au confruntat egourile, de la localizarea epavei și pînă la salvarea supraviețuitorilor, vorbesc din informații obținute ca ziarist!

Probele nu vor apărea acum. Dar, în timp, va rezulta că unii n-au cerut, alții au refuzat și că au luat decizii nu neapărat răuvoitoare sau la alibi, dar care s-au bazat pe acest climat nenorocit de “ai noștri” și “ai lor”. Într-un abur toxic, de ură binară, deciziile vor fi, inevitabil, proaste. Și așa au fost.

Dar unde credeați că se va ajunge, la urma urmelor? La ce vă așteptați? Sînt ani întregi de cînd unui popor sărăcit, înainte de criză se preconiza că ne vom apropia de nivelul mediul al UE în 15 de ani, apoi, brusc, timpul estimat al impactului cu o viață decentă s-a dublat, este îndoctrinat pe ideea că Răul e Băsescu sau că Răii sînt adversarii politici ai lui Băsescu.

Întîi, șefii țării ne-au împărțit în Buni și Răi și, după milioane de repetiții, am început să o credem. Acum îi radiem noi cu stronțiul credinței că numai aici, în tabăra noastră, e dreptatea și că inamicii trebuie nimiciți.

S-a ajuns la scene inchizitoriale, în care o organizație precum Active Watch este condamnată pentru că are o altă opinie decît semnatarii, mulți dintre ei absolut onorabili, ai unei liste. Să le spui lui Mircea Toma și colegilor săi că practică evazionismul, cînd blana lor e plină de cicatricele luptelor pentru libertatea presei, e ca și cum te-ai duce la Asterix și Obelix să le reproșezi că sînt cam fricoși. A scris și Mihai Goțiu despre asta.
Citiți raportul lor despre politizarea discreționară a televiziunilor locale și veți întîlni o media și o societate schizoide!

Sigur că există convorbiri, note și referate între șefii care s-au ocupat de accidentul aviatic și între aceștia și subordonați, dar nimeni nu are interesul să arate cît de multă neîncredere s-a manifestat și în ce atmosferă acidă s-au luat deciziile care au urmat căderii din Apuseni. O după-amiază întreagă, au făcut pe deștepții unii cu alții, s-au izolat și s-au înfruntat și apoi au trăit consecințele. S-au speriat și ei, la ceasul încețoșat al acestei catastrofe, de ce a ajuns România!

Gîndiți-vă că în cercul acesta intră și Romatsa care, ca să folosim o replică din lumea olimpismului sportiv, nu reprezintă România în organizațiile aeronautice internaționale, ci reprezintă siguranța aeronautică internațională în România. Păi, dacă și acolo numești șefi politici peste un corp de elită, ce te aștepți că se va întîmpla?!

Debandada de la noi vine chiar cînd autoritățile de trafic aerian ale lumii civilizate anunță cei mai siguri ani din istoria aviației! Au trecut deja doi ani de cînd nici o companie acreditată din Europa occidentală și America de Nord n-a avut nici un accident letal. Niciodată nu s-a întîmplat asta de cînd zboară omul!

Noi și lumea mergem în direcții diferite.

Dincolo de brambureală, de politizare și de lipsa de leadership, în ionii atmosferei plutește exact senzația pe care a mărturisit-o trimisul SUA la București. “Nu-mi dau seama ce evoluție vor avea evenimentele”, a mărturisit Victoria Nuland cînd a plecat din România. Nimeni nu-și dă seama în această ceață a urii.

Cînd toți se cred elfi care luptă cu orcii, cînd ziariștii și vedetele TV se acuză de prostituție și fac glume fie cu ”violul Danei Grecu”, fie cu ”tenul măsliniu al lui Turcescu”, cînd președintele țării comite o instrucție gregară cu un jurnalist pentru că pune întrebări legitime, iar apoi postul de televiziune face la rîndu-i instrucție violentă cu președintele, ce solidaritate mai poți pretinde? Cine a început această violență născătoare de ură nimeni nu mai știe! Fiecare va spune că celălalt. Și va avea argumente inatacabile.

Dar cine va reuși să spună ”Stop!”, fără să renunțe la principii, pe acela ni-l vom aminti. Nu vorbim despre o pace generală adormitoare, ci doar despre opoziția la violență despre care vorbește Vlad Mixich. Nimeni nu poate controla fanatismul. Azi e amenințat Mihai Gâdea, tot azi, Andreea Pora, mîine, oricine altcineva. Să ne păstrăm diferențele, numai că așa cum stau lucrurile acum, agresivitatea e atît de mare că nu se mai văd diferențele.

Cine va spune ”Stop!” războiului atomic purtat în celulele noastre, pe acela ni-l vom aminti. Și acela merită drept premiu hainele aged pe care sătenii din Apuseni și le-au dat de pe ei, fără să se întrebe cu cine votează oamenii pe care i-au găsit ca niște țurțuri înfipți în pămînt.

Sursa: www.tolo.ro