În data de 16 noiembrie, cetăţeanul român Marius Bodnariu se pregătea ca de obicei să meargă la muncă, în Norvegia. Părea una din zilele obişnuite din ultimii zece ani, petrecuţi în această ţară. Numai că, ulterior, destinul său avea să se schimbe radical.
S-a trezit la serviciu cu Poliţia locală pe cap, care l-a invitat la secţie să dea declaraţii despre “abuzurile” împotriva propriilor copii. În aceeaşi zi, “Barnevernet”, temutul Serviciu norvegian de protecţie a copilului, îi prelua în custodie, direct de la şcoală, cele două fete, iar de acasă, îi ridica cei doi băieţi de 2 şi 5 ani. Ziua următoare, Barnevernet îi prelua în custodie şi bebeluşul de 4 luni.
57 de zile mai târziu, preşedintele României, Klaus Iohannis, avea prima reacţie în acest caz, imediat după întoarcerea dintr-un lung concediu în Florida. El preciza într-o postare de patru rânduri pe Facebook că urmăreşte “cu mare atenţie şi preocupare” situaţia familiei Bodnariu.
Nu mai departe de anul trecut, o fetiţă turcă de doar trei ani, a fost de asemenea preluată de Barnevernet, relateaza b1.ro. Prin implicarea directă a ministerului turc de Externe şi a Preşedinţiei turce, cazul a fost rezolvat favorabil în mai puţin de o săptămână, iar copilul s-a întors în familia naturală. Vă prezentăm în continuare două poveşti în oglindă şi două tipuri diferite de reacţii ale autorităţilor în situaţii similare.
Cum a reuşit Turcia să-şi recupereze cetăţenii de la Barnevernet
În 2015 o fetiţă turcă de trei ani, care locuia alături de familia sa în Norvegia, a povestit educatorului de la grădiniță despre visul ei, inspirat fiind de desenele animate cu celebrul personaj Hulk.
Educatorul a interpretat acest lucru într-un mod total arbitrar şi fantezist și a chemat asistenții de la Barnavernet. Copilul a fost imediat oprit de autorități, iar tatăl a fost reținut de polițiști, după o verificare de rutină.
Bărbatul, pe numele său Halil Kiriș, a fost ținut sub supraveghere timp de trei zile, iar cererea de a fi reprezentat de un avocat i-a fost refuzată. Asta în condițiile în care supravegherea în Turcia nu poate dura mai mult de 48 de ore, iar un avocat ar trebui asigurat imediat, conform shakeymclovin.wordpress.com.
Ulterior însă, cazul a beneficiat de implicarea directă Ministerului turc de Externe, dar şi a preşedinţiei turce. Nu au fost date detalii despre negocierile la nivel de autorităţi, cert este că în scurt timp, cazul a luat o altă turnură.
Kiriș a reușit să ajungă în țara natală prin intermediul avocatului, după ce a fost eliberat. Iar cu ajutorul Ministerului turc de Externe și a Președinției, copilul s-a întors în familia naturală. Potrivit unor rapoarte ulterioare, educatorul grădiniței a fost suspendat din funcție. Totul s-a întâmplat în mai puțin de o săptămână, cu destulă discreţie, dar cu eficienţă maximă.
„Dumnezeu să binecuvânteze statul nostru„, a declarat uşurat tatăl turc, după rezolvarea situaţiei, potrivit haberturk.com.
Varianta românească a unei poveşti fără happy-end
În contrast cu povestea familiei turce, apare drama prin care trece familia românilor Bodnariu. Imediat după ce le-au fost luaţi copiii, aceştia au fost sfătuită să coopereze cu autoritățile pentru o soluționare mai rapidă a cazului. Lor li s-ar fi cerut să nu ia legătura cu niciun avocat și nici cu ambasada.
Părinţilor le-a fost comunicat de către Barnavernet că toți copiii lor sunt deja în plasament la două familii adoptive. Și, colac peste pupăză, s-au adaptat imediat și nu par să le fie dor de părinți.
În disperare de cauză, pe 18 noiembrie, tatăl a luat, totuși, legătura cu un avocat care le-a explicat că au fost dezinformați și că este necesară intervenția ambasadei. În plus, este dreptul lor să vadă acuzațiile care le sunt aduse, iar mama are un alt drept fundamental – să nu fie despărțită de bebelușul pe care îl alăptează.
Odată ce a început mediatizarea dramei familiei Bodnariu, cazul a atras numeroase critici în România, dar şi alte ţări unde există comunităţi mari de români, unde au fost organizate mai multe mitinguri de susținere.
Ce spun autoritățile române despre cazul Bodnariu
Reacţia auttorităţilor române a fost extrem de lentă. MAE susținea, în luna decembrie, că știe de cazul Bodnariu și îl monitorizează, iar „misiunea diplomatică română la Oslo s-a aflat în contact permanent cu familia în cauză pentru acordarea de sprijin și asistență consulară„. Avocatul Poporului s-a autosesizat și el, şi cerea clarificări Ombudsman-ului Național al Regatului Norvegiei și Ombudsman-ului Copilului din aceeași țară.
Dar, cel mai important actor de pe scena politică românească, președintele Klaus Iohannis, a transmis, după aproape două luni , un mesaj de patru rânduri… pe Facebook. Un mesaj sec în care susținea că urmărește „cu mare atenție și preocupare” ce se întâmplă în acest caz.
Totodată, ambasadorul Norvegiei la București a discutat recent cu conducerea ministerului Afacerilor Externe despre cazul familiei Bodnariu, iar reprezentanții ministerului au dat asigurări că Ambasada României la Oslo menţine constant legătura cu familia și avocatul care au insistat asupra respectării principiului confidenţialităţii.
Între timp, fratele lui Marius Bodnariu, Daniel, susține că acesta este un caz de abuz și că s-a primit ajutor din România în sensul în care s-a făcut în regim de urgență un dosar prin care s-a cerut ca acei copii să ajungă în plasament la el. Dosarul a fost trimis către autoritățile norvegiene, dar acestea nu au dat niciun răspuns.
Și din partea premierului Dacian Cioloş a venit, în al doisprezecelea ceas, un mesaj că relațiile dintre România și Norvegia sunt „excelente la toate nivelurile” și că va urmări personal evoluțiile.
Alte cazuri de români care au probleme în diverse state
Preluarea preşedinţiei de către Klaus Iohannis a coincis şi cu mai multe cazuri în care cetăţeni români au întâmpinat grave probleme în străinătate. Din păcate, deşi politica externă e apanajul preşedinţiei, până acum nu au fost prea multe rezolvări favorabile în acest sens.
Pe lângă cazul familiei Bodnariu, acum amplu mediatizat, mai amintim două exemple. Primul se referă la cazul românului Iulian Gherguț, răpit în Burkina Faso în luna august a anului trecut. Din păcate, de soarta lui nu se mai ştie nimic de atunci, deşi preşedinţia a reamintit în câteva rânduri că e “preocupată” de subiect.
Al doilea caz îl are în prim-plan pe cetăţeanul român Ionuţ Gologan, condamnat la moarte în Malaezia. În ciuda implicării, cel puţin verbale, a autorităţilor române, sentinţa sa nu a fost schimbată până acum, el aşteptând punerea în aplicare a sentinţei într-o închisoare de maximă siguranță.
