Duminică seară am avut ultima emisiune la România TV. A fost capătul unui drum de  aproape șase ani, în mare cu aceeași echipă cu care am început la Realitatea sau Realitatea FM. Am convenit acum, de comun acord, că e o răscruce și că nu ne înțelegem cum să mergem mai departe.

De ce am plecat? Uneori am simțit că sunt mai multe lucrurile care ne despart, decât cele care ne legau. De ce au vrut ei să plec? Nu mi-e foarte clar, dar probabil că e vorba de același sentiment.

Ne-am certat? Nicio secundă. Am trecut fiecare cu calm și chiar râzând. Bine, ei au și experiența transferurilor de jucători pe care le fac de ani de zile. M-a surprins?Sincer să fiu, dacă m-ați fi  întrebat acum o lună aș fi avut dubii. Am să le reproșez ceva? Mi-ar fi plăcut ca lucrurile să fie mai clare, dar le mulțumesc pentru sprijin de-a lungul ultimilor ani.

Iar pentru cei care așteaptă să încep un război de natură etică, ideologică sau tabloidă cu conducerea sau patronatul vă înșelați profund. Ce am avut de spus ne-am spus între noi. Eu unul cred că Ultima Oră a fost un program politic bun și credibil. Pentru el am muncit în ultimul an alături de Liliana Ruse, o super-jurnalistă, în fața căreia mă înclin. De altfel, publicul a creditat acest program care, în noiembrie, a fost cel mai vizionat după breaking-news-uri, evident. Asta înseamnă că am muncit serios.

Și, da, drumul ales de conducerea România TV în ultimele luni, nu a fost unul cu care să fiu de acord în totalitate. Și ei știu asta. Dar eu unul nu fug când dau de greu. Îmi exprim ideile și fac ce se poate face. Programul nostru, Ultima Oră, a fost corect și ne-am asumat tot ce a fost acolo.

Ar mai fi o întrebare. Cea pe care am auzit-o cel mai des în ultimul an. Cea pe care am primit-o aproape zilnic în perioadele agitate: de ce nu pleci de la România TV?Răspunsul e simplu: sunt oamenii cu care am străbătut perioade profesonale extraordinare, dar și foarte grele, oamenii care au fost lângă mine la bine și mai ales la rău.

Pe cei care mi-au fost mai apropiați i-am cunoscut de la experiența Realitatea FM, cel mai drag proiect profesional al meu. M-au sprijinit atunci într-o construcție temerară și am colaborat bine. Tot ei mi-au dat cea mai importantă emisiune din prime-time-ul Realității, pe atunci cea mai mare televiziune de știri a României.

Alături de ei am rămas seara într-o televiziune goală, fără tehnicieni, regizori și semnal. (și ce emisiune extraordinară am făcut în acea noapte…). Sunt niște oameni foarte curajoși. Și am stat cu ei, deși toți experții de televiziune mi-au spus că sunt nebun.

Aceeași oameni au stat zile întregi cu mine în salon, când mi-a fost cel mai greu. Iar eu nu pot să uit că tura mea de emisie, băieții care au fost primii susținători și cei mai aspri critici ai mei, au stat lângă sala mea de operații în acea zi. Datorită lor m-am întors în televiziune și am mers mai departe, deși mă gândisem  să renunț.

De lângă acești oameni mi-e greu să plec și o fac cu inima strânsă.

Ce voi face mai departe? Nu pot să vă spun încă. Cred că voi rămâne tot în presă, deși încă mai visez și la vârsta asta că aș putea face și altceva. Dar pot să vă spun sigur că nu am plecat pentru că m-a sunat cineva să-mi ofere o chestiune mult mai bună. Am vorbit cu doi sau trei conducători de redacții în ultimul an. Nu m-am dus la niciunul să mă ”ofertez”. Ei m-au căutat și am stat de vorbă pentru că așa mi se pare normal. Au fost și oferte pe masă, dar nu am fost pregătit. Poate de acum înainte.

Sper să-mi găsesc locul. Să fiți siguri, însă, că aici pe blog ne vom revedea.

Să aveți un an bun și spor în toate!

 

Sursa: striblea.ro