Chiar îmi pare rău că a trebuit să dau titlul ăsta care nu se ridică la înălțimea staturii spirituale a lui Bombo Năstase, dar astea-s cifrele: dăcât cam un milion de lei anual ne costă să fie expus blazonul lui Adrian Năstase pe o clădire a statului, în București. Penibil, băi, stat român! Păi, la câte a făcut domnu’ Năstase pentru țara asta (inclusiv pușcărie!), merita și el măcar un milion de euro anual să-i fie expus blazonul, ca să nu zic mai mult.
Doi paznici, nici un ghid
Muzeele care chiar sunt vizitate se întâmplă să aibă mai mulți clienți în weekend. Logic. Adică românul, flămând de cultură cum îl știm, bagă un mic sâmbăta, da’ duminica se drege la un tablou, la o sculptură, ca să-și regenereze zen-ul pentru luni-vinerea de muncă. Păi, nu? Păi, da. Un astfel de român a bifat duminică, 12 iunie 2016, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din București de pe strada Londra 39. Primul lucru care i-a traversat câmpul vizual acestui român (încă dinainte de a deschide poarta de acces în curtea muzeului) a fost un paznic costeliv, de la o firmă de paznici costelivi, plasat strategic pe cele trei trei-patru trepte de la intrarea în muzeu, care l-a întrebat dacă vrea să viziteze. Da, culmea, voia. Imediat ce i s-a permis accesul în interior, românul a avut parte de a doua întâlnire cu o ființă vie: o doamnă care, timidă, i-a adus un bilet de acces. Și care l-a informat că se vizitează parterul, subsolul și cele două etaje. Apoi a dispărut ca un duh într-o lampă, fără o vorbă și fără să se mai arate preț de o oră, cât a petrecut românul nostru în Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi (MNHCV) din București de pe strada Londra 39.
Continuarea, aici.
