Stim cu totii cliseul cum ca religia a jucat un rol important in viata omului inca din cele mai vechi timpuri. In cazul neamului nostru se potriveste la marele fix. Stramosii geto-daci care-l venerau pe Zamolxis se organizasera intr-un stat aproape teocratic, iar voievozii medievali imprumutasera simfonia bizantina, dupa care Biserica si Statul guverneaza impreuna. Odata cu ivirea zorilor modernitatii avea sa apara pe blazonul Casei Regale conducatoare motto-ul „Nihil sine Deo” care reprezenta o garantie de netagaduit a colaborarii dintre politic si religios. Monarhul , considerat „unsul ” lui Dumnezeu, primea Sfantul Mir de la inaltii clerici.
Cu exceptia unei perioade din istoria Ardealului caracterizata de tensiuni interconfesionale dramatice, religia a stat la aceeasi masa cu politicul. De la Burebista la Stefan cel Mare, de la Constantin Brancoveanu la Regele Mihai, liderii nostri din toate vremurile l-au implicat pe Dumnezeu in carmuirea tarii.
Un relativ divort s-a produs in perioada comunista, cand perceptele ideologice nu cadrau cu religia, definita de Marx opiumul popoarelor si instrumentul exploatatorilor. Numai ca la noi, de exemplu, Gheorghe Gheorgiu-Dej avea sa-l numeasca patriarh pe Justinian Marina, prietenul sau din copilarie.
Biserica nu s-a avantat intr-un martiraj politic ca-n alte parti, a preferat un joc echilibrat in spiritul versetului biblic: „Dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!”
Dupa Revolutie, odata depasita timiditatea fostilor activisti de partid in frunte cu Ion Iliescu (care nici nu stiau cum se face cruce cu mana) s-a declansat o adevarata „furie” mistica. Politicienii, ipocriti sau nu, au vrut sa-l recucereasca pe Dumnezeu, ca prin El sa aiba mai usor acces la voturile romanilor. N-au ratat nicio sarbatoare, niciun pelerinaj, niciun sfant, au construit biserici pe peretii carora ii gasim pe unii dintre ei pictati in calitate de ctitori. Altii au mers cu Dumnezeu inainte, chiar si la furat!
Institutional, Biserica a incercat din nou sa pastreze un echilibru politic, dar accidente si excese de zel s-au petrecut si se petrec si astazi.
Implicarea lui Dumnezeu in campania electorala poate constitui oricand subiectul unei teze de doctorat. Un episod aparte il reprezinta confruntarea dintre Ion Iliescu si Emil Constantinescu din 1996, cand acesta din urma i-a adresat celebra intrebare indelung studiata: „Credeti in Dumnezeu?”
Dar sa lasam istoria, caci intrebarea presanta este cu cine va vota Dumnezeu duminica 16 noiembrie 2014?
Afla raspunsul aici: http://adevarul.ro/news/
