Regimul socialist care s-a instaurat, dupa 1945, in Romania, a avut o obsesie. Revolutia. Pentru a-si pune in aplicare planurile, socialistii trebuiau sa dea la o parte institutiile statului „burghez” sau macar sa le neutralizeze.
Pentru a avea o doza de legitimitate, era necesar ca socialistii sa perverteasca valorile culturale.
Pentru a-si consolida puterea, era obligatoriu ca partidul socialist sa saboteze din temelii sistemul de partide si chiar societatea civila. Toate acestea, in rezumat, presupun o agenda revolutionara. (…)
Regimul Iliescu a fost unul autoritar. Planul sau de baza prevedea crearea „capitalismului de cumetrie”, un socialism de piata dirijat de activistii de partid, sub supravegherea serviciilor secrete.
Opozitia a fost tolerata, cata vreme era inofensiva. A fost acceptata chiar la conducerea Guvernului, dupa ce in prealabil a fost infiltrata si privata de mijloacele de a aplica o agenda alternativa. (Curtea Constitutionala a jucat, frecvent, acest rol de blocare a reformelor democratice. Aduceti-va aminte de deciziile mai vechi ale CCR prin care se limita, spre exemplu, activitatea ANI, ori erau spalati colaboratorii Securitatii).
Regimul Ponta nu a fost decat o faza a regimului Iliescu. Ce a introdus nou socialismul lui VV Ponta a fost insistenta pe „razboiul cultural” (Kulturkampf) dus impotriva repezentantilor Dreptei democratice. Acestia au fost persecutati, scosi din institutii si cenzurati.
In locul lor au fost numite figuri sinistre gen Marga-Calorifer. „Universitatile” Politiei, Armatei si serviciilor secrete au inceput sa tipareasca, la gramada, diplome de „dottorat”. Propaganda ultra-nationalista a fost incurajata si finantata.
Ruptura reala s-a petrecut odata cu regimul Dragnea. Acesta nu s-a instaurat peste noapte. Tranzitia a fost graduala. La activistii de partid si agentii serviciilor secrete s-au adaugat reprezentantii lumii interlope.
Dosarele sau condamnarile penale au ajuns sa joace un rol similar tatuajelor din penitenciare: un certificat de apartenenta la banda, un cod vizual care permite dozarea repectului tovarasilor si intimidarea rivalilor.
Formula ideologica a regimului Dragnea – in masura in care are vreuna – este aceeasi ca in vremea regimului Illiescu: socialismul hibrid, al „afacerilor cu statul”, nationalism desantat, dezalfabetizare.
Trei diferente insa arata ca regimul Dragnea este mai radical.
1. Dispretul complet fata de lege. De la Vasile Luca la Adrian Nastase, socialistii din Romania au tratat mereu legea ca un instrument al intereselor Partidului. Nicolae Ceausescu vorbea mereu despre „legislatia socialista”. Insa nici unul nu a mers pana acolo incat sa atace insasi legea ca fundament al ordinii sociale. Nici unul nu a adus infractori de drept comun in Legislativ sau Guvern. Nici unul nu a acordat „liber la furat” prin incapacitarea Codurilor Penale si prin imunitate extinsa. Ceea ce face acum regimul Dragnea este cu adevarat revolutionar.
2. Ignorarea totala a procedurilor institutionale. Regimul Dragnea nu are nici un dialog cu societatea civila. Ziaristii sunt dati afara de la sedinte. Opozitia a fost scoasa de la sefia unor comisii parlamentare. Se minte fara nicio jena, sunt anulate „din pix” proceduri administrative. Chiar si partidul socialist a fost sabotat din interior, fiind luat „pe persoana fizica” de secretarul-general, un infractor din Teleorman.
3. Dezinteresul pentru Stat. La originile sale, socialismul era o specie de anarhism. Primii comunisti si socialisti credeau ca statul va disparea, fiind inlocuit de forme de organizare spontana.
In secolul XX, insa, mai ales dupa ce au preluat puterea in unele state, socialistii si-au schimbat refrenul. In parte din interes pentru supravietuirea propriului regim. „Koba” Stalin a inteles ca, daca nu ai un Stat puternic, vine altul si ti-l ia…
Insa pentru „Livache” Dragnea si asociatii sai, Statul nu mai reprezinta o prioritate, ci, dimpotriva, un obstacol. Slabirea sau demontarea sa au devenit afaceri profitabile. Locul institutiilor de stat este luat de clanuri locale, definite de criteriile inrudirii biologice.
Anarhie infractionala, drept de insafacare, confuzie procedurala, fente comportamentale, retele de rubedenii. Acesta nu este un Stat in sensul traditional in care a fost inteles termenul pana acum. Este un regres catre originile profunde ale socialismului, cand Legea era vazuta doar ca un obstacol in calea satisfacerii poftelor si cand infractiunea era vazuta ca un plus, necesar si natural, de libertate.
Este formula constitutionala a unui grup de macaci indieni care ii prada pe turistii europeni ce casca gura prin bazar. Sa vedem pana unde o sa le mearga.
Cititi mai mult pe ziare.com
