klaus-iohannis

Am realizat cat de nepopular este Klaus Iohannis prin luna septembrie. Ma duceam la Sibiu, la o scoala de vara (tarzie), cand m-am trezit blocat intr-o coloana de masini pe Valea Oltului. Am asteptat, in total, ore intregi. Ocazie cu care am discutat, prin geamul lasat al masinii, cu alti soferi. Puteti banui ce mi-au spus.

Am mai vazut incompetenti in politica. Emil Constantinescu este un exemplu clasic. Insa cazul de manual trebuie ca este, de acum, Klaus Iohannis. Sa castigi alegerile prezidentiale la asa o diferenta, dupa care sa te prabusesti complet, in nici doi ani de mandat, asta este ceva cu totul special.

Orice analiza a alegerilor din 11 decembrie trebuie sa il identifice pe principalul vinovat pentru scorul catastrofal inregistrat de Dreapta. Este vorba de Klaus Iohannis.

Sa ne amintim cifrele. Acum doi ani, imediat dupa alegerile prezidentiale, PNL era cotat cu circa 50% din intentiile de vot. Imediat dupa Colectiv, tot avea 35%. Acum a luat 21%. O prabusire pe verticala.

Dar aceasta nu este nimic pe langa traiectoria lui Klaus Iohannis. Acesta s-a catapultat cu capul in jos. Dupa alegerile prezidentiale avea un nivel de incredere de circa 80%. Dupa nici un an, ajunsese sub 50%. Acum a ajuns la jumatatea acestei cifre.

De ce? Unul dintre motive este calitatea scazuta a celor pe care i-a ales drept colaboratori la Cotroceni. Alt motiv este relatia proasta cu societatea civila. Iar altul este dezinteresul elementar pentru tot ce inseamna altceva decat confortul personal.

Eu am atras atentia de luni bune cu privire la Klaus Iohannis. Am aratat ca face de fapt jocurile PSD. El l-a salvat pe Ponta chiar in seara alegerilor prezidentiale, atunci cand plagiatorul-sef a fost parasit de propriul sau partid. In mod ostentativ, Klaus Iohannis a vrut sa arate ca el are o „relatie institutionala”. Inclusiv cu un megaloman gen Oprea sau cu un infractor gen Dragnea.

Electoratul Dreptei nu este orb. In decembrie 2016, el a ramas acasa, demobilizat si dezgustat.

Totusi, Klaus Iohannis a facut o greseala pe care nici eu nu am anticipat-o. A manifestat un dispret public si sistematic fata de romanii din strainatate. Stiam ce mentalitate are, insa ma asteptam totusi sa primeze un instinct elementar de auto-conservare. In fond, acesti oameni au contribuit decisiv la alegerea sa.

Nu. Unul dintre primele sale gesturi ca presedinte ales a fost sa il ia consilier pentru relatii externe (si apoi sa il faca ministru de Externe) pe Lazar Comanescu, fost ambasador in Germania, un personaj care ar fi facut o figura jenanta si inainte de 1989.

Aduc aminte ca in Germania romanii care au dorit sa voteze au fost rupti in bataie si atacati cu caini politisti. Dupa aceea, Klaus Iohannis a semnat fara nici o problema legea care ii discrimina pe aceiasi romani din strainatate. Acestia au doar 2 senatori si patru deputati, ceea ce revine la o norma de reprezentare de 10 ori mai proasta decat in Teleorman.

In fine, pentru ca lovitura sa fie fatala, „Guvernul Meu” a restrans dreptul de vot al romanilor din strainatate mai mult decat a facut-o regimul Iliescu.

Pe plan intern, Klaus Iohannis – in rarele ocazii cand a spus sau a facut ceva – a dus aceeasi politica de complicitate cu PSD. Salarii uriase pentru demnitari? Semnat. Sistem de vot intr-un singur tur la primarii? Semnat. Toba-plagiatorul in Guvern? Tacere.

Pas cu pas, Klaus Iohannis a facut tot ce a putut pentru a tine PSD la guvernare. Instinctele sale erau anti-reformiste.

Lunile trecute am fost in contact cu lideri PNL care mi-au marturisit ca sunt exasperati de prioritatea pe care Iohannis o acorda relatiei cu PSD.

Priviti la reactia lui Klaus Iohannis dupa tragedia de la Colectiv. Strada era un vulcan, iar partidul sau negocia… cu Marian Munteanu (despre care CNSAS a dezvaluit apoi ca a semnat cu Securitatea). A refuzat alegerile anticipate. A numit in fruntea Guvernului pe cineva al carui mandat a fost, de fapt, sa nu tulbure apele. Mai ales in relatia cu PSD, stapanii tarii.

Din punctul sau de vedere, a facut, totusi, o greseala. Si-a imaginat ca, daca joaca rolul limitatului util, PSD ii va asigura un al doilea mandat. (Cat despre PNL, acesta trebuia doar privat de lideri adevarati, care sa ii faca concurenta – misiune usoara). Dar prabusirea completa a PNL, relatiile proaste cu societatea civila (pe care a sfidat-o inca din primul minut, in cazul Dan Mihalache) si evaporarea popularitatii sale au creat o noua situatie.

Probabil ca PSD va incerca, rapid, o suspendare a lui Klaus Iohannis. In fond, acesta a semnat tot ce trebuia sa semneze. Mai ramane o formalitate, sa il desemneze pe un infractor drept prim-ministru al Romaniei.

 

Cititi mai mult pe: ziare.com