Teroare în inima Europei. Pe aeroportul din capitala Belgiei şi în staţiile de metrou au avut loc, marți, mai multe deflagrații care s-au soldat cu zeci de morţi şi răniţi.
Atacurile teroriste au avut loc după ce Salah Abdeslam, principalul suspect în cazul atentatelor de la Paris, din noiembrie 2015, a fost rănit în timpul unui schimb de focuri cu poliția, ulterior fiind capturat de oamenii legii în Molenbeek, suburbia Bruxelles-ului asociată cu terorismul și crima organizată, scrie b1.ro.
Păstrând proporţiile, în timp cartierul Molenbeek din Bruxelles a ajuns să pară un Ferentari islamist în inima Europei, total scăpat de sub control de forţele de ordine.
Este cunoscut faptul că cei mai de temut teroriști musulmani din Europa își aveau baza în cartierul Molenbeek, scrie The Guardian.
Celulele islamiste radicale au apărut în Belgia în anii ’90. Între timp, Belgia, ca procent din populație, a devenit cel mai mare „exportator” de luptători jihadiști din Europa spre Statul Islamic în Siria.
Un cartier care se supune altor reguli
Mulți locuitori din Bruxelles nu ar avea curajul să se aventureze în Molenbeek. Nici oamenii legi nu au intervenit la timp pentru a destructura rețeaua de teroriști, iar consecințele sunt atentatele teroriste din ultimii ani.
În Molenbeek au fost puse la cale multe atacuri, printre care atentatele de la Madrid din 2004, atacul din ianuarie 2015 de la Charlie Hebdo și cel de la Paris din noiembrie 2015. Nu în ultimul rând, atentatul de pe aeroportul Zaventem.
Azi, cartierul are peste 10 moschei, unele cu o orientare radicală, multe dintre ele funcționând ascuns, în clădiri vechi, scrie Euroactiv.
Mesajul promovat de școala wahabbită saudită a prins rădăcini printre copiii pe imigranți fără job și fără identitate din Belgia. Iar acum, Statul Islamic a preluat misiunea de radicalizare.
Imigranții cu origini musulmane au început să sosească în Belgia în umă cu 50 de ani, din Maroc și Turcia. Au urmat alții din Libia și Egipt. Apoi, în 1970, Arabia Saudită și alte state din Golf au început să finanțeze școli religioase și moschei rigide sau chiar radicale, generând tensiuni între ramura Wahabbită și cea mai moderată a islamului.
