Un partizan al campaniei „Salvați Roșia Montană“ m-a luat la rost săptămâna trecută pentru că tac. Culpabila-mi tăcere era legată de iminenta perspectivă a adoptării tacite a (încă) unei legi a minelor. „Vreau să le mai amintesc o dată celor care se ocupă de campania de la Roșia că Legea minelor a lui PSD nu a fost dezbătută, deci ea va trece prin aprobare tacită chiar acum, zilele acestea! Îi amintesc asta special lui domnul Mircea Toma, care lucrează în presă, dar însă tace.“ Adevărul e că, după tentația de a lua la mișto urecheala, mi-am dat seama că nu aveam o imagine documentată asupra întregului arsenal de acte normative pe care Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) încearcă să-l promoveze.
Am încercat, în consecință, să fac un tur de orizont ca să identific pericolele potențiale. Mai întâi, am recitit Constituția României ca să văd ce riscuri există ca o lege să treacă prin Parlament fără a fi fost dezbătută. Iată textul relevant pentru așa-numita adoptare tacită: „Prima Cameră sesizată se pronunță în termen de 45 de zile. Pentru coduri și alte legi de complexitate deosebită, termenul este de 60 de zile. În cazul depășirii acestor termene, se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate“. A se reține că asta funcționează doar pentru prima Cameră sesizată, nu și pentru Camera decizională. Deci pericolul evocat nu există: nici o lege nu poate fi adoptată tacit în Camera decizională. Totuși – și aici trebuie să îi mulțumesc avertizorului –, faptul că un proiect de lege poate să treacă pe șest printr-una dintre Camere, fără nici o dezbatere, limitează timpul comunicării publice și al unei reale dezbateri ori al unei reacții publice suficient de prompte.
Legi cu explozie întârziată. În decembrie anul trecut, cu manifestanții pentru Roșia Montană încă în stradă, Victor Ponta declara, cu o obstinație demnă de un asasin ca Bashar al-Assad, că „În mod sigur este o lege (Legea minelor – n.a.) necesară, pentru că, dincolo de propagandă, se referă la foarte multe resurse naturale și avem foarte multe situații de blocaj. Remin Baia Mare ar fi, să zic, prima care îmi vine în minte, dar sunt și altele. Dar, mă rog, în România cine țipă mai tare are și dreptate, ceea ce nu e corect. Deci o lege a minelor, inițiată de altfel de ministrul Vosganian, e absolut necesară“. Legea la care se referea Ponta era a doua tentativă de a face pârtie legislativă pentru RMGC, imediat după ce legea care fusese explicit dedicată companiei canadiene fusese respinsă sub presiunea manifestațiilor. Nici această a doua lege nu a trecut de votul Camerei decizionale, pentru că numărul votanților nu a atins pragul impus de lege.
Prima lege, cea explicit dedicată RMGC, a rămas, însă, într-un fișet ocult, de unde și-ar putea relua cariera parlamentară într-un moment de neatenție.
Am scormonit și după alte eventuale mine anti-Roșia Montană plantate de inamici. La Camera Deputaților am dat peste (proiectele a) două legi, ambele dezamorsate deja: Proiectul 285/2011 propune cedarea a 5% din sumele provenind din redevențele cuvenite pentru resursele exploatate autorităților locale. Ștefania Simion (bătăuș juridic al Alburnus Maior) consideră că un asemenea proiect nu are nici o șansă să treacă, fiind neconstituțional (resursele naturale sunt consacrate ca proprietate publică, deci redevențele nu pot avea altă destinație decât bugetul de stat). Legea a și fost respinsă definitiv în 2011. Un alt proiect, 754/2010, respins și acesta definitiv, propunea recuperarea pentru agricultură a terenurilor afectate de minerit. Nici la Senat nu există, în prezent, nici o lege „periculoasă“. Există, însă, una (95/2014) care e surioara mai evoluată a legii pomenite mai sus prin care se încearcă să fie cedate niște procente din redevențe autorităților locale. Este greu de presupus că un asemenea act ar putea fi ferit de o coliziune cu Constituția, dar proiectul rămâne, în prezent, o amenințare: dacă intră în dezbateri, el ar putea fi folosit ca pretext pentru „îmbogățirea“ sa cu amendamente croite pe talia corporațiilor. Acesta este proiectul de lege care e pe cale să fie adoptat tacit și care a produs, poate, alerta pe care o citam mai sus.
Ministerul Economiei are inspirație electorală. Deși suntem convinși că nici un actor politic nu-și dorește într-un an electoral să se lege la cap cu o problemă controversată, Ministerul Economiei a legat o tinichea de coada șefului Guvernului PSD: Sorin Găman, director general adjunct în Ministerul Economiei, a reluat ostilitățile: „Noua lege a minelor va prevedea și redeschiderea unor mine. Credem că noua lege trebuie aprobată în regim de urgență, pentru că multe resurse ale României sunt în mine închise, halde de steril și iazuri de decantare“. Declarația a fost comisă într-o conferință de presă de acum câteva zile, la „Forumul minelor“. Inițiativa ar trebui să fie apreciată de apărătorii Roșiei Montana: e an electoral, deci ar trebui ca alegătorii să fie ajutați să nu uite ce încearcă politicienii să ne facă să uităm.
