UPDATE: Mesajul lui Florin Valea pe facebook, după apariția acestui articol: „Recunosc faptul ca replica mea a fost cam acida si mi-am asumat acest lucru ulterior, nu am vrut sa indemn la violenta in nici un caz. Este mahnitor totusi sa asisti la asemenea afirmatii neavenite la adresa camarazilor tai, atunci cand un comandant de-al tau si-a pierdut un picior in Irak, un alt camarad s-a sinucis la intoarcere din Afg in 2012 si avem un nr destul de mare de familii inca indoliate. Armata este oglinda tarii, multi uita acest lucru. Multumesc”
Senatorul ALDE Daniel Barbu spune vineri, la o întîlnire cu cîteva sute de aleși locali ai ALDE, că meseria de politician poate fi mai riscantă decît misiunea unui soldat în Afganistan.
Conform Mediafax, declarația sună astfel:
”V-aţi ales o meserie grea. Este cea mai grea dintre meserii. Uneori este mai grea decât meseriile pe care le considerăm foarte periculoase, cum este cea de miner. (…) Meseria de politician este grea şi foarte puţină lume ştie de fapt ce faceţi cu adevărat în fiecare zi a săptămânii, adesea şi sâmbetele şi duminicile. Este o meserie grea, în zilele noastre, pentru că este o meserie riscantă. Este mai riscantă decât misiunea unui soldat în Afganistan”
Urmează reacția publică pe mai multe paliere.
Marius Apostol, militar rănit în 2011 în Afganistan la coloană și la picioare, încă în refacere, are o replică ponderată, consemnează news.ro: ”Îi ofer domnului Daniel Barbu o excursie „all inclusive” în Afganistan. Va învăţa ce înseamnă onoare şi respect faţă de ţară”.
Jurnalistul Radu Tudor îl anunță public pe senator că nu-l va mai invita în emisiunile sale de la Antena 3 dacă nu-și cere scuze. Deputatul PNL Ovidiu Raețchi solicită și el scuze de la colegul de Parlament. Editorialiștii României libere îi cer demisia din Senat.
Nu e suficient.
Pe forumurile siteurilor și ziarelor, încep insultele și amenințările.
Daniel Barbu este supus ”dreptății cetățenești”, conform unei expresii a lui Jon Ronson, cel care care a analizat într-o carte fascinantul proces de ”Umilire publică în epoca internetului”.
Ronson descrie cum ”în umilirea online, oameni mînați de principii etice sănătoase ajung să distrugă viețile unor semeni fără să clipească”.
Florin Valea, un militar care amintește că a fost de trei ori în Afganistan, postează pe facebook un mesaj în care spune că ochelarii lui Daniel Barbu ar merita striviți de bocancul unui soldat. Și completează:”Preferabil să-i aveţi pe nas”.
Dacă nu s-a înțeles. Un senator afirmă că meseria de politician e mai riscantă decît cea de combatant în Afganistan, iar un militar de carieră spune că ar merita ca un soldat să-i strivească în picioare moaca senatorului.
Aici am ajuns.
La acest nivel de violență de limbaj și de lipsă de respect unii față de alții.
În percepția publică există un asasin virtual, senatorul, și un erou neînduplecat, Florin Valea, care ar avea toată justificare să-l calce pe ochi.
În aceste zile, Florin Valea este într-o misiune în Bosnia, ca instructor al armatei locale. Și a fost, într-adevăr, de trei ori în Afganistan.
(…)
Pe fondul discuției și în profunzimea a ceea ce dorea să le spună mai tinerilor săi colegi, senatorul Daniel Barbu rostea un adevăr. E frustrant să faci o meserie deloc respectată și în care și ce e bine nu e bine.
Deprofesionalizarea politicienilor din cauza limitării accesului prin rușinea de a fi politician e un fenomen real.
Putem fi cinici față de motivațiile politicienilor.
Putem să nu avem încredere în nici unul dintre ei.
Putem uita pînă și mesajul Regelui Mihai din 2011 în fața Parlamentului.
Cu demnitatea onestității în fața poporului său, deși știa foarte bine că oamenii îi urăsc pe politicieni, Regele a mulțumit Parlamentului pentru munca acestuia și a amintit că ”România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos”.
Apoi, ne-a atras atenția: ”Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!”.
Putem alege să ignorăm.
În schimb, putem să ne exersăm în continuare puterea de a umili public sau pe aceea de a aplauda cum un maior ar vrea să vadă călcat în picioare un senator, care, la rîndu-i, a comis o gafă de zile mari.
Strivit cu talpa bocancului militar pentru o gafă?
Aici am ajuns. Eroismul militarilor români nu are nevoie să se exprime călcînd un civil pe față.
Eroismul este acolo, autentic. După cum, să fii în serviciul public, senator, pompier sau funcționar, e o onoare și aici, acasă.
Citiți mai mult pe: tolo.ro
