Premierul cel super-eficient, tehnocratul Cioloș, pregătit de zor pentru încă patru ani de mandat fără alegeri la șefia guvernului, face o vizită istorică, zilele astea: în Vietnam și Mongolia. Exact, cele două super-puteri economice mondiale, care sunt așteptate cu nerăbdare la București pentru reluarea cooperării.
Cel puțin așa reiese din discuțiile dintre Cioloș și omologul său vietnamez, Nguyen Xuan Phuc, de azi, privind reluarea cooperării dintre cele două țări, șeful Executivului de la București remarcând impresionanta dezvoltare economică a Vietnamului din ultimii ani.
”Vietnamul cunoaște o dezvoltare economică impresionantă în acești ultimi ani și România dorește ca Vietnamul să fie un partener privilegiat în această parte a Asiei. Acesta este unul dintre motivele pentru care ne aflăm aici”, a declarat Cioloș, conform Agerpres, despre țara care ne sufoca, pe vremea lui dictatorului, cu faimoșii creveți de prăjit în ulei.
“Am convenit să favorizăm companiile și investitorii din cele două țări să realizeze parteneriate în domenii în care cele două țări au avantaje complementare, precum petrol și gaze, energie electrică, construcții navale și căi ferate, agricultură și forță de muncă”, a spus Nguyen Xuan Phuc.
Ați reținut bine, România, tigrul economic al Europei, cum îi place să se răsfețe, și partener strategic number one al SUA, aleargă după investiții în domenii grele ale statului comunist Vietnam, cu un PIB pe cap de locuitor la o zecime din al nostru și care trăiește din exportul de pește, haine, orez și cafea către americani.
Culmea, nimeni din presă nu face mișto pe această temă, sau măcar vreo analiză serioasă, care să desființeze ideile de parteneriat economic ale premierului-minune.
Asta, deși fostul premier Ponta a fost sfîșiat, efectiv, după vizitele similare făcute în 2013-14 în China, alt stat comunist, dar cu cea mai mare dezvoltare și cu cea mai puternică economie a lumii.
Și Ponta alerga după investiții.
Dar, atrăgeau atenția deontologii de la Hotnews, ”Să ne dorim astfel de investitii? Dincolo de puterea financiara si capacitatea uriasa de mobilizare a companiilor chineze, exista citeva lucruri asupra carora trebuie atentie maxima.”. Urma o inșiruire: executie slaba, cererea de garantii de stat, acuzatii de furt de tehnologie, parteneriatul netransparent dintre firme chineze si statul chinez, acuzatiile de implicare a companiilor asa-zis private in scandaluri de spionaj in beneficiul unor entitati publice chineze etc.
Cei de la Gîndul dădeau fuga, după o vizita din 2014 a premierului, la ambasada SUA să-l întrebe pe Dean Thompson dacă nu crede că există loc pentru o schimbare de direcţie în ce privește orientarea geopolitică a României. Demers încheiat dezamăgitor, pentru că americanul răspundea: „Nu văd niciun semnal că s-ar putea întâmpla aşa ceva”.
Contributors.ro atrăgea, tot deontologic, atenția: ”China e totuși o dictatură și una dintre dintre cele mai corupte țări din lume. Succesul ei economic e un fenomen, dar un fenomen fără vreo legătură cu drumul urmat de Occident. El ține de un cu totul alt tip de cultură, de alte condiții istorice și demografice. Nici una dintre acțiunile domnului Ponta care pun Europa și America pe jar nu i-ar deranja pe chinezi – singurul lucru la care ar protesta ar fi o eventuală vizită a lui Dalai Lama la București”.
Iar Europa Liberă puncta, și ea: ”Dl Ponta ştie cât de comodă ar fi o guvernare a partidului unic, după luminosul model al prietenilor chinezi, Şi, la urma urmelor, nu altceva urmăreşte proiectul de revizuire a Constituţiei: rămânerea la putere, pe termen nelimitat, a actualei guvernări. Iar China, în ce priveşte încremenirea politică, e într-adevăr un „reper”.”
Concluzia ar fi că, dacă tot e să ne ciocnim de comuniști și în China și în Vietnam, măcar să îi selectăm pe cei mai ”buni”. Care, din cîte se vede din muțenia deontologilor autohtoni, nu pot fi decît cei ai premierului tehnocrat Cioloș.
sursa: inpolitics.ro
