Aflăm din presa zilei că noul CA al TVR și-a desemnat două candidate pentru președinția instituției, în persoanei Doinei Gradea, propusă de PSD, și a Monicăi Ghiurco, reprezentanta salariaților. Decizia finală va aparține, desigur, parlamentului; e greu să ignori, însă, anumite coincidențe interesante care ridică întrebarea legitimă: nu cumva SRI se pregătește să își adjudece și conducerea TVR, după ce a reușit să colonizeze mai multe instituții civile ale statului, în ultimii ani?
Cînd vorbim de anumite ”coincidențe”, ne referim la Monica Ghiurco, o ziaristă cunoscută publicului larg, dar cu unele preocupări mai puțin cunoscute.
Cum ar fi faptul că e o colaboratoare apropiată a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din SRI (ACMRR-SRI), care grupează foști securiști din era ceaușistă și a cărei revistă ”Vitralii” glorifică, număr de număr, activitatea fostei Securități.
Un exemplu: ”Cazurile de acest fel relevă, indubitabil, că serviciul național de informații din perioada comunistă avea prioritar în atenție apărarea valorilor fundamentale ale poporului român, între care și starea de sănătate a populației” scrie mîndru, într-un număr al revistei, fostul colonel de Securitate Nicolae Zărnescu, după ce relatează cum a anchetat cazul unor textiliste comuniste suferinde în masă de diaree.
Pentru revista ”Vitralii”, realizatoarea TVR, economistă la bază, dar și cu un masterat în Securitate, scrie texte despre cum ar trebui reformate serviciile de informații autohtone, într-un limbaj specializat care ridică serios întrebarea unde se termină ziaristul și unde începe specialistul în informații.
În ultimul număr al revistei, spre exemplu, Ghiurco scrie despre ”Serviciile speciale ale României și noile provocări de securitate”.
Un material care începe prin a puncta că ”România a fost singurul stat care şi-a desfiinţat sistemul de securitate naţională, reprezentat în decembrie 1989 de Departamentul Securităţii” și continuă cu ceea ce trebuie să însemne reforma serviciilor secrete autohtone: ”O posibilă rezolvare a acestei probleme ar fi trecerea de la sharing-ul de informaţii între structuri ale aceluiaşi sistem de securitate la entităţi informative complexe, care să acopere necesarul tematicii de informaţii pentru apărare, contraspionaj, pentru combaterea marii criminalităţi şi terorismului. În România există comunitatea de informaţii, dar ea se manifestă mai mult prin efectul legii şi nu prin existenţa unei singure entităţi informative care să cuprindă toate aceste componente. În acest sens, ar trebui studiate în detaliu oportunitatea şi utilitatea
înfiinţării unei agenţii naţionale de informaţii care să conţină departamente de informaţii pentru apărare, externe, contraspionaj, prevenirea marii criminalităţi şi terorism, plus o componentă pentru protecţia demnitarilor de rang înalt, în condiţiile în care schimbarea discursului politic şi unele măsuri nepopulare îi fac pe decidenţi vulnerabili, în acelaşi timp existând şi un nivel ridicat de corupţie în rândul acestora”.
Și mai scrie ziarista Monica Ghiurco: ”Nu putem ignora faptul că presa s-a dovedit a fi cu adevărat o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale în momente delicate, cum ar fi alegerile prezidenţiale”.
Dacă s-ar limita la scrierea unor articole pentru revista foștilor securiști, treacă-meargă.
Numai că Monica Ghiurco face mai mult de atît: ea ține conferințe live în cele mai îndepărtate filiale teritoriale ale ACMRR-SRI, vezi Sesiunea de comunicări ”Știința, istoria, armata și serviciile secrete în apărarea României” derulată în iunie, anul trecut, de primăria Prundeni și de sucursala Vîlcea a ACMRR-SRI.
Să ajungi să ții speechuri la Prundeni, iată o mostră de devotament autentic față de domeniul serviciilor.
În decembrie 1989, Televiziunea Română, controlată autoritar de securitatea comunistă, și-a lipit, prin jertfa multor români, particula ”L” de la Liber, în nume. Un sfert de secol mai tîrziu, se pregătește să înscăuneze în fruntea sa o figură care ”ține” umăr la umăr exact cu foștii securiști care aveau ”prioritar în atenție apărarea valorilor fundamentale ale poporului român” și de care, zice-se, postul public s-a debarasat la Revoluție.
Coincidență?
Că toată lumea e de acord că TVR are nevoie de o reformă profundă e una; că reforma respectivă ar putea fi făcută de cineva profund specializat, iată, în reformarea serviciilor secrete e, deja, cu totul altceva.
sursa: inpolitics.ro
