La opt ani de la neașteptata alegere în fruntea primăriei generale a lui Sorin Oprescu, tot mai multe dezvăluiri din surse grele confirmă o bănuială, apărută nu de ieri de azi în anumite cercuri: aceea că a fost o candidatură aranjată cap-coadă, cu implicarea multor structuri oculte. Foarte plauzibil, un soi de repetiție generală pentru împingerea, cîțiva ani mai tîrziu, a unui necunoscut în fruntea României printr-un joc cel puțin la fel de spectaculos ca și în cazul edilului bucureștean.
O întrebare destul de chinuitoare pentru mulți români pe care nu prea îi caracterizează naivitatea este în ce măsură, de la o vreme încoace, în România mai contează mecanismul democratic atît timp cît alegerile sunt definite de tot felul de evenimente ciudate, care le influențează covîrșitor?
Marii aleși sunt cei pe care îi vor românii, ori îi vor serviciile secrete plus alte laboratoare (externe, de afaceri șamd)?
Marii aleși sunt cei pe care îi impune competența, ori sunt simple marionete, cu atît mai susținute cu cît au coloana vertebrală mai moale?
Alegerea lui Iohannis ca președinte continuă să ridice pînă azi semne de întrebare cît roata carului. Cum a ajuns un cvasi-necunoscut provincial – practic fără profil și băgat aproape cu forța pe gîtul unui partid -, ditamai președintele României, ba încă ales cu un scor confortabil?
Cu cîțiva ani înainte, a existat un mister similar: alegerea lui Sorin Oprescu la primărie, deși doctorul pierduse de două ori, o dată chiar dezastruos, după ce luase în primul tur aproape triplu față de adversarul Băsescu.
În mod normal, nici nu ar fi trebuit să mai îndrăznească a se gîndi la o a treia candidatură.
Oprescu a candidat, totuși, și încă împotriva propriului partid, care l-a rejectat, și a cîștigat, stupefiind opinia publică.
Abia ulterior, au început să se contabilizeze enigmele, dar și unele informații de culise.
Au apărut informații că existase un interes masiv al președintelui Băsescu ca, la primăria generală, să vină un om controlabil, căruia să nu-i dea prin cap să răscolească anumite decizii din mandatele sale.
Cu atît mai mult cu cît nu avea încredere deplină în candidatul desemnat de propriul partid, Vasile Blaga. Candidatura din 2009 a președintelui nu trebuia ”deranjată” de dezvăluiri incomode.
Au apărut informații, de asemenea, că, la împlinirea pohtei prezidențiale s-a înrolat și parte din conducerea PSD, cu Mircea Geoană în frunte, desemnînd drept candidat la primărie un băsist mascat, Cristian Diaconescu.
Pentru că exista riscul major, totuși, ca Diaconescu să fie bătut de Blaga sau Orban, candidatul PNL, varianta Oprescu a fost considerată cea mai fezabilă.
Pentru succesul ei s-au angajat forțe importante din PSD, care au acționat împotriva propriului partid, regizînd inclusiv demisia cu spectacol a doctorului din partid, pentru cîștigarea mult mai convenabilului rol de ”independent”.
S-au implicat, de asemenea, resurse financiare colosale, campania lui Oprescu bătînd la scor, prin costuri, campaniile unor candidați de partide importante. De unde?
S-a recurs la faimoasa regie cu semnăturile contestate de BEC, care l-a victimizat pe doctor, ori la procesul intentat de o așa-zisă pensionară, suspectat de rapid identificată de presă ca fiind o fostă angajată a Securității, care s-a mai și pus pe confesiuni către ziariști, cum că ”alții au pus-o” să-l atace pe candidat.
Peste toate, însă, presa de ieri a consemnat o dezvăluire halucinantă a unuia dintre cele mai importante personaje implicate în povestea respectivă, Miron Mitrea. Una care-l sare pe Caragiale și se duce direct către Gogol, cum ar fi spus maestrul Ion Cristoiu. Și care arată, poate, cel mai clar, cît de solide au fost implicările structurilor oculte în campania lui Oprescu.
Astfel, în volumul 3 al cărții „Campanii electorale 1996-2014″, fostul greu pesedist Miron Mitrea, cel acuzat public, cîndva, de Viorel Hrebenciuc că a făcut blat cu Băsescu la parlamentarele din 2008, sabotînd numărătoarela paralelă a voturilor de către PSD, face mărturisiri-șoc despre campania lui Oprescu.
Mai precis, el relatează un episod petrecut pe 17 aprilie 2008, cînd a avut loc, la Romexpo, lansarea candidaților pentru locale ai PSD. Implicat, în secret, în campania doctorului, Mitrea povestește că, la respectiva lansare, Oprescu, încă membru al PSD, urma să fie porcăit zdravăn de anumiți lideri pesediști, ceea ce risca să-i afecteze acțiunile programate pentru zilele următoare, începînd cu demisia de operetă din partid și anunțul candidaturii independente.
„O tragedie. Sinucidere curată. Ne făceau praf și mai erau și mândri de asta. Trebuia să improvizez. Uitându-mă în sală am văzut camerele de televiziune îndreptate spre podium și am improvizat. Am discutat cu reporterii tuturor televiziunilor și le-am spus ce avea să se întâmple. Onest. Le-am spus că Vanghelie și Geoană îl vor ataca pe Oprescu și, astfel, Sorin va pierde. Nu credeam că am șanse să îi conving să nu transmită, dar eram disperat. Spre surprinderea mea, au fost cu toții de acord să nu transmită. Au sunat la stații și au primit undă verde. Mai era un amănunt. Era important ca becurile roșii de pe cameră, cele care arătau că se filmează, să fie aprinse. Și au fost. A urmat una dintre cele mai crunte demonstrații de atac politic. L-au înfierat cu mânie pe Sorin Oprescu. Dacă la Vanghelie și Geoană mă așteptam, Diaconescu m-a lăsat mască… Nu s-a transmis nimic. A doua zi pe seară m-a sunat Mircea Geoană. M-a întrebat ce s-a întâmplat, pentru că echipa de monitorizare a partidului nu înregistrase. Nicăieri. Am mințit. Sigur că se transmisese. Pe multe posturi. După câteva zile, Vanghelie era convins că fuseseră lucrați. Cineva i-a zis că se transmisese pentru că becurile roșii fuseseră aprinse tot timpul” afirmă Mitrea în carte, potrivit siteului stiripesurse.ro.
Stimați cititori, să recapitulăm metodic aceste dezvăluiri, despre care îndrăzneam mai sus să scriem că sunt halucinante:
– avem de a face cu un eveniment politic major, lansarea candidaților locali de către cel mai mare partid al țării
– presa e prezentă în păr, în frunte cu televiziunile
– reporterii respectivelor televiziuni sunt informați de către un mare lider al partidului că se pregătește un scandal de proporții pe scena evenimentului, pe care sunt rugați să-l ignore (?!!)
– înduioșați de lăcrămația lui Mitrea toți, subliniem toți, reporterii sună în redacții și cer OK-ul – nu să nu transmită scandalul în direct -, ci nici măcar să nu-l înregistreze (?!!)
– absolut toți, indiferent de culoarea politică a televiziunilor respective, primesc respectivul OK
– ba, mai mult de atît, reporterii acceptă să facă și o manevră murdară, simulînd că transmit, de fapt, scandalul, prin aprinderea ledurilor roșii de control de pe camere, totul pentru a-i deruta pe pesediștii care-l vor terfelit pe Oprescu.
Finalmente, totul se termină cu bine pentru doctor, care evită vizionarea de către marele public a muștruluielii trase de proprii colegi. Foarte interesant de remarcat, relatările despre acel eveniment extrem de important ori lipsesc, ori sunt foarte sărace, și în presa scrisă. De altfel, în acest moment, memoria netului o ignoră aproape total.
Cîteva zile mai tîrziu, Oprescu demisionează din partid, intră în cursă pe cont propriu și cîștigă, la capătul unei serii de evenimente stranii.
După opt ani de mandat în care orice referire la scheletele lăsate în dulapul primăriei de către Băsescu lipsește cu desăvîrșire, Oprescu iese din scenă la fel de enigmatic precum a intrat, la capătul unei acțiuni întortocheate a structurilor pe care încă nu a reușit nimeni să o înțeleagă deplin.
Abia dezvăluiri tardive, precum cele ale lui Mitrea, ne mai ajută să înțelegem ce s-a întîmplat cu adevărat.
Pentru a bloca la nivelul întregii prese TV transmiterea atacurilor la Oprescu era nevoie de mult mai mult decît rugămințile din suflet ale lui Mitrea. Nici chiar banii negri nu ar fi putut acoperi chiar toate situațiile.
Ce mai rămîne, pe post de explicație?
Și ce mai rămîne din ideea de democrație și de alegeri oneste, prin vot liber și nemanipulat?
sursa: inpolitics.ro
