De zile bune, România e zguduită de greva deținuților, un fenomen destul de rar întîlnit la noi, în ciuda condițiilor cu adevărat jalnice, dintotdeauna, din pușcării. În zeci de închisori, sincronizați parcă de o mînă nevăzută, prizonierii sparg uși, dau foc la saltele, refuză hrana, bat cu lingurile în gratii, se urcă pe acoperișuri ori se încaieră cu gardienii. Iar autoritățile par incapabile să gestioneze situația, ridicînd, serios, întrebarea: dacă sistemul nu poate rezolva cu infractorii prinși, cum o face cu cei care zburdă în libertate? Marea întrebare, însă, e ce s-ar putea ascunde în spatele scandalului?
Explicația nr.1 care se vehiculează e că agitația e produsă de o parte a presei, în frunte cu Antenele și Realitatea TV, care au patroni după gratii și care vor forțarea unei grațieri.
A doua ar fi că totul se trage de la decizia din martie a CEDO, potrivit căreia România trebuie să rezolve, cumva, situația condițiilor dificile din penitenciare și care ar fi dat idei deținuților.
Ambele ipoteze sunt plauzibile.
Deși, în primul caz, există, bunăoară, contraargumente solide. Unul ar fi că o grațiere în mod cert nu ar viza fapte de corupție; al doilea, că niciun guvern normal la cap nu își permite imensa gafă de a da o grațiere în urma unor proteste ale deținuților, pentru că ar fi, de aici încolo, semnalul unor scandaluri periodice. În plus, se ridică întrebarea de ce nu au apărut asemenea proteste atunci cînd a fost respinsă inițiativa legislativă a parlamentarilor Mădălin Voicu și Nicolae Păun privind grațierea unor infracțiuni mărunte?
În al doilea caz, din martie pînă în iulie au trecut trei luni în care nu s-a întîmplat nimic, deși logic ar fi fost ca protestele să izbucnească imediat după decizia CEDO.
Nu e exclus ca adevărul să se afle în altă parte, însă.
Și să existe o a treia ipoteză, mult mai spectaculoasă.
Aceea că revolta deținuților să fi fost, într-adevăr, orchestrată, dar nu pentru a se obține o grațiere.
Iar evenimentele să aibă legătură cu ceva petrecut recent și care merita, poate, mai multă atenție din partea presei.
Să o luăm metodic.
Principala întrebare care se pune văzînd greva din pușcării este de ce nu au știut autoritățile din timp că stă să izbucnească asemenea scandal, pe fondul unei eventuale creșteri a nervozității deținuților, ceea ce le-ar fi permis să contracareze manifestațiile cu măsuri potrivite?
Bun, și de unde ar fi putut să știe?
Răspunsul e simplu: de la Direcția pentru Prevenirea Criminalității în Mediul Penitenciar (DPCMC), serviciul aflat în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor care, conform legii, are exact misiunea de a derula muncă informativă pentru prevenirea acțiunilor ilegale în închisori.
Dacă s-a ajuns la evenimentele sîngeroase de acum în pofida existenței acestui serviciu, înseamnă că el nu și-a făcut datoria. Și că trebuie restructurat zdravăn.
De aici nu mai e decît un pas pînă la reînființarea predecesorului glorios al acestui departament, și anume legendara SIPA, Serviciul Independent pentru Protecție și Anticorupție, devenit ulterior Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie (DGPA). Mai pe scurt, serviciul de informații al Justiției.
Noul reformat serviciu ar putea prelua arhiva fostei SIPA, aflată, de mulți ani, sigilată și în stadiu de conservare la Administrația Penitenciarelor.
Care ar fi miza acestei acțiuni?
Să ne amintim că în luna mai, ministrul Justiţiei, Raluca Prună, a făcut o declarație extrem de interesantă, anunțînd că a prezentat în CSAT problema arhivei fostului SIPA şi că în luna iunie va iniţia o hotărîre de guvern pentru inventarierea acesteia de către o comisie.
“SIPA a fost desfiinţată în 2006 şi se vorbeşte incorect când se spune despre ea (arhiva SIPA n.n.) că nu ar fi secretă. Este în acest moment la ANP, nimeni nu intră şi nu foloseşte informaţii de acolo. Am prezentat în CSAT şi am primit mandatul de a iniţia o hotărâre de Guvern pentru inventarierea arhivei de către o comisie, apoi vom stabili ce vom face cu ea. O distrugem parţial sau total sau o păstrăm. Se va face o comisie până la sfîrşitul lunii iunie”, a declarat ministrul Raluca Prună, la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a participat la ceremonia de instalare a noului procuror general al României, Augustin Lazăr.
E mai mult ca sigur că anunțul ministrului Prună a declanșat reacții nucleare în lanț, în anumite cercuri.
SIPA a fost înfiinţat în 1991, ca structură în subordinea Direcţiei Generale a Penitenciarelor, şi trebuia, declarativ, să urmărească faptele din penitenciare. În 1997, Valeriu Stoica, atunci ministru al justiţiei, a trecut SIPA în subordinea MJ, pentru ca structura să se ocupe şi de protecţia magistraţilor.
Serviciul amintit nu avea o lege proprie de înființare ori funcționare, ceea ce îl făcea și mai periculos.
Scandalurile și acuzațiile că s-ar ocupa cu o veritabilă poliție politică nu au întîrziat să apară. Pentru că SIPA nu era interesat în ce fac deținuții, ci în ce au făcut, pe vremea comunismului ori în zilele noastre, judecătorii și procurorii.
Era interesat cu cine s-a culcat cutare judecătoare, cîte avorturi a făcut alta, ce șpăgi ia procurorul cutare șamd.
Oamenii SIPA se mișcau nestingheriți pe un teritoriu, al Justiției, unde pînă și SRI avea interdicție, prin lege, să-și bage nasul.
După nenumărate scandaluri, în 2004, SIPA a devenit, prin HG, Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie (DGPA) şi a fost constrîns să dea socoteală parlamentului, prin rapoarte de activitate. În 2006, la fel de sec și de misterios precum fusese înființat, el a fost desființat de Monica Macovei, pe atunci ministru al Justiției, iar arhiva sa sigilată și plasată la ANP.
Există informații demne de încredere, însă, că, mai înaintea sigilării arhivei, multe documente de preț fuseseră copiate de către puternici ai zilei și folosite, ulterior, la șantajarea magistraților.
În mandatele Băsescu, multe decizii ale justiției vor fi fost manevrate cu ajutorul informațiilor compromițătoare din arhiva SIPA.
Anii au trecut însă, zece la număr, actorii politici s-au schimbat în mare măsură. Valeriu Stoica, Macovei ori Băsescu nu mai sunt ce au fost.
La butoane au venit alții, la fel de interesați, la rîndul lor, să pună șaua pe Justiție.
Cu atît mai mult cu cît judecătorii au început, de la o vreme, să dea semne de ”rebeliune”.
Își permit să critice public SRI, DNA, să se solidarizeze cu CCR șamd.
Își permit să nu mai semneze orbește mandate de arestare ori să dea sentințe în pofida oricăror lipse a dovezilor.
Redeschiderea, sub pretextul ”inventarierii”, a temutei arhive a SIPA, reactivarea ei în beneficiul unui nou serviciu, va permite noilor potentați să aibă acces la instrumente de șantaj teribile, mai ales că judecători și procurori tineri de acum 10-15 ani sunt azi în înalte funcții de conducere.
Revolta deținuților poate oferi, cu brio, pretextul reformării DPCMC.
Și a deschiderii de drum pentru noi și noi utilizări ale prețioaselor informații din arhiva SIPA.
sursa: inpolitics.ro
