EXCLUSIV. Președintele Klaus Iohannis e bolnav. Are o formă de autism, numită „Sindromul Asperger”… Asta dacă e să-i dăm crezare unui „specialist” care, firește, „a cerut protectia anonimatului” atunci când a vorbit despre acest lucru cu jurnaliștii de la ZiuaNews.ro, o publicație electronică rămășiță a imperiului „Ziua” construit în urmă cu ani de zile de Sorin Roșca Stănescu, aflat acum în pușcărie.
Și președintele Băsescu era bolnav. Avea ceva numit „Sindromul Wernicke-Korsakoff”… Asta dacă i-aș fi dat crezare patronului meu, Dinu Patriciu, atunci când conduceam editorial Trustul „Adevărul”. N-am marșat. Însă, despre asta, un pic mai încolo. Să vedem întâi ce-i cu „boala” președintelui Iohannis:
De câteva zile circulă pe net găselnița celor de ziuanews.ro, intitulată „Parerea specialistului: Klaus Iohannis sufera de Sindromul Asperger, o forma de autism”. Cum am arătat și mai sus, nu știm cine e „specialistul”, denumit câteva rânduri mai încolo „expert”, pentru că acesta „a cerut protectia anonimatului”. Cum altfel?! Iată un extras din articolul cu pricina:
Ziua News a cerut parerea unui specialist in autism, care a studiat si discursurile, ca si confruntarile din campania electorala, precum si iesirile scandaloase ale presedintelui Iohannis. Nefiind vorba despre un control complet, expertul nostru a cerut protectia anonimatului, dar ne-a declarat urmatoarele: „La o prima vedere, Klaus Iohannis sufera de o forma destul de rara a autismului, este vorba despre Sindromul Asperger, care se dezvolta inca din copilarie si este unul care ii da pe copiii foarte inteligenti, dar retrasi. La Iohannis, simptoamele arata o forma de dezvoltare medie, dar oricum acestea exista. In forme avansate, avem de a face cu asa-zisii Savanti, persoane extrem de inteligente, care inmagazineaza cunostinte uriase, dar sunt extrem de interiorizati.”
Probabil că „specialistul/ expertul” contactat de ZiuaNews se numește „Doctor Google”, pentru că, după pasajul de mai sus, urmează trei sferturi de articol care, de fapt, este o preluare mot-a-mot a descrierii acestui sindrom de pe siteul helpautism.ro…
Dinu Patriciu, „medicul” care „a descoperit” boala gravă a lui Băsescu…
Dar să-l lăsăm pe Dr. Google și să trecem la lucruri serioase, adică la dezvăluirea pe care v-am promis-o în titlu, respectiv la Dinu Patriciu.
Era vara lui 2010, cu două luni și jumătate înainte de a-mi da demisia din postul de Director Editorial al Trustului „Adevărul”, deținut atunci de omul de afaceri. Mă sună asistenta și îmi spune că „dl Patriciu vă așteaptă în biroul său”, lucru neobișnuit, pentru că, de obicei, Patriciu venea la mine în birou pentru diverse discuții. Urc la etajul 1, unde patronul își amenajase de curând un birou luxos. Intru. Tolăniți comod în fotolii de piele albe, învăluiți într-un fum gros de trabuc, Dinu Patriciu și Peter Imre (pe atunci Director General al Adevărul Holding).
Patriciu îmi înmânează câteva foi de hârtie capsate. „Ce-i cu astea?”, zic eu.
– „Uite-te, sunt niște documente importante”, răspunde DP. Mă uit. Pare o comunicare științifică, un studiu medical, luat de pe Internet, despre „Sindromul Wernicke-Korsakoff”.
– „E boala de care suferă Traian Băsescu. E grav bolnav. De la alcool. Nu mai poate conduce România. Trebuie să facem ceva”, comentează însuflețit Patriciu…
PARANTEZĂ. Alăturat, aveți în facsimil prima pagină a „documentului” pe care mi l-a înmânat DP.
Observați în partea de jos dreapta data la care fusese scos (printat) de pe Internet: 24 august 2010 (ora 17:49).
Pe scurt, „boala lui Băsescu”, Sindromul Wernicke-Korsakoff, este o afectare permanentă a creierului, generată în special de carența de vitamină B1, carență obișnuită în cazul alcoolicilor cronici.
Simptome ale acestui sindrom: pierderi de memorie (pot fi severe), inventarea de povești și situații (fabulații) sau halucinații… Perfect pentru a pune la îndoială capacitatea lui Traian Băsescu de a conduce țara, după ce, în 2009, operațiunea Geoană-Președinte eșuase în mod lamentabil.
Să revenim la discuția noastră. „Și ce să fac eu cu hârtiile astea?”, îl întreb pe DP.
– „Păi trebuie să ne pregătim serios, într-o lună-două, să dăm drumul în Adevărul la o anchetă pe această temă. Trebuie să facem o campanie în care să cerem suspendarea lui Băsescu pe motive medicale”, răspunde el. „Există vreun medic, cu nume și prenume, care să certifice faptul că TB suferă de această boală?”, întreb eu.
– DP: „Da, sunt mai mulți care știu, unii care chiar l-au consultat, dar îți dai seama că niciunul n-o să-și asume cu nume și prenume această chestiune. N-au cum. E jurământul lui Hipocrat”.
„Domnule Patriciu (m-am adresat întotdeauna așa lui DP, deși îmi ceruse în numeroase rânduri să-i zic, simplu „Dinu”, așa cum o făceau mulți colaboratori), îmi pare rău dar fără un medic cu nume, prenume, parafă, poză, care să-și asume și să dovedească această poveste, eu n-am cum să le dau oamenilor de la „Adevărul” să scrie așa ceva. Nu putem angaja credibilitatea ziarului în felul acesta”, îi spun lui DP.
– „Păi să cităm surse medicale și după aceea dezvoltăm pe boala asta, pe descrierea ei, ale cărei simptome se potrivesc perfect cu comportamentul public al lui Băsescu!”, plusează el.
„Nu, n-am cum, așa ceva nu poate fi publicat «pe surse», îmi pare rău!”, răspund și tind să închei discuția. Moment în care intervine Peter Imre, care tăcuse până atunci:
„Nu, Dinu, Adrian are dreptate, n-avem cum să facem asta… Ne mai gândim”, spune Imre…
În 2010, Patriciu și-a luat „Adevărul” înapoi…
Petre Imre și Dinu Patriciu pe vremea când erau buni prieteni și nu se certau pe bani…
Nici până astăzi nu știu dacă nu cumva jucau rolul „polițistului rău” (Patriciu) și al „polițistului bun” (Imre). În ceea ce-l privește pe Petre Imre am învățat că orice discuți cu el trebuie să iei cu o mare marjă de rezervă, că atunci când spune ceva trebuie să te întrebi dacă în cap nu are, de fapt, contrariul. Dar despre asta, altădată, nu Imre este subiectul povestirii pe care v-o spun astăzi. În orice caz, este același Imre care, cu câteva luni înainte, mă admonesta pentru nu-știu-ce articol neprietenos cu Victor Ponta din „Adevărul”: „Tocmai acum v-ați găsit și voi să i-o trageți, când NOI trebuie să-l facem pe Ponta prim-ministru?!” (am mai povestit câteva chestiuni asemănătoare într-un interviu la HotNews.ro, în 2010).
„Noi? Care noi?” – i-am replicat – „n-am auzit așa ceva până acum!”, după care a bălmăjit ceva neinteligibil și a încheiat discuția… Era primăvara lui 2010. „Ei” au reușit până la urmă să-l facă pe Ponta premier în 2012…
Cam asta era atmosfera la vârful conducerii „Adevărul” în 2010. Șopârle, tot felul de presiuni, tot felul de încercări de preluare a controlului editorial. Ulterior, în noiembrie 2010 am demisionat pe fondul întețirii discuțiilor de acest gen.
La cotitură aștepta Dan Voiculescu
Dar să revenim la povestea cu „Sindromul Wernicke-Korsakoff”. Am părăsit biroul de la etajul 1, iar discuția nu a mai fost reluată. Hârtiile le-am păstrat, alături de altele, interesante, într-un dosar pus bine. Ulterior, la câteva luni, am aflat că era un plan atent pus la punct. „Adevărul” trebuia să lanseze bomba pe piață, iar ulterior amicul lui DP, Dan Voiculescu, urma să preia subiectul și să-l extindă transformându-l într-o campanie „medicală” de suspendare a lui Traian Băsescu. Dacă trustul lui Dan Voiculescu l-ar fi lansat direct n-ar fi avut credibilitate, de aceea „lansatorul” trebuia să fie „Adevărul”.
Se pare că le-am încurcat planurile, pentru că subiectul n-a mai văzut lumina tiparului nicăieri. După ce refuzasem să fiu parte a „complotului” mediatic, eram periculos ca martor refractar la această discuție. Puteam oricând să vorbesc. Așa că au lăsat-o baltă… Mai sunt amănunte interesante în această chestiune, însă nu le pot dezvălui în acest moment. E suficient atât. N-am făcut-o timp de aproape 5 ani de petrecerea evenimentului. O fac acum, pentru că am fost stârnit de povestea cu „boala lui Iohannis” și pentru că Dinu Patriciu, trecut în neființă în august 2014, nu mai poate fi afectat.
Acesta a fost Dinu Patriciu pe finalul meu de „mandat” la Adevărul. A fost un patron bun, și-a ținut promisiunile și n-a intervenit în activitatea editorială între 2006 și 2010. În 2010 însă a intervenit ceva și a început să folosească „Adevărul” pentru alte scopuri. Evoluția ulterioară, insolvența, vânzarea către Cristian Burci, scandalurile cu fostul intim Petre Imre sunt cunoscute.
Sursa text/foto: reportervirtual.ro
