Bloomberg | Putin este încurajat de discrepanţele dintre estul şi vestul UE

Confruntate cu prospectul unei noi Cortine de Fier la frontierele Rusiei, ţările cele mai mari din UE fac cale-ntoarsă.

Germania, Franţa, Italia şi Spania reduc bugetul pentru apărare tocmai când un val de ţări din flancul estic al UE (de la Marea Baltică până la România) cresc cheltuielile. În 2013, pentru al doilea an la rând, Estonia, care se învecinează cu Rusia, a cheltuit pe apărare o parte mai mare din producţia naţională decât Franţa, arată cifrele NATO.

Divergenţele dintre estul şi vestul Europei evidenţiază avantajul lui Putin împotriva liderilor UE cărora le lipsesc voinţa şi mijloacele pentru a se opune eforturilor acestuia de a-şi reface influenţa în zona tampon dintre Rusia şi statele membre ale NATO. Jan Techau, şeful biroului Carnegie Endowment de la Bruxelles, a spus că rămas netras la răspundere în Ucraina, Putin sfâşie ordinea de după Războiul Rece, ordine în care UE şi NATO s-au extins în 10 state care au fost sateliţi sovietici, în timp ce Rusia nu a putut decât să privească.

„Vechea paradigmă UE conform căreia toată lumea se alătura unui sistem bazat pe reguli a dat de un capăt de drum, deoarece ruşii nu mai respectă jocul acum”, a declarat Techau într-un interviu telefonic. „Acum, Europa are nevoie de un nou program mai unitar, cu mai mulţi bani şi de aprofundarea legăturilor cu statele din est care nu sunt membre ale UE”.

În vreme ce Ucraina se îndreaptă spre un război civil, UE se chinuie să arate solidaritatea care îi este solicitată. Au apărut discrepanţe în privinţa sancţiunilor împotriva Rusiei, în vreme ce banii pentru apărare sunt puţini după mai mult de patru ani de criză în zona euro.

Tăieri de fonduri în domeniul apărării

În Europa, cheltuielile pentru apărare au scăzut anul trecut la o medie de 1,6% din PIB de la 2,5% în 1990-1994, conform estimărilor NATO publicate pe 24 februarie. Procentul de 4,4% din SUA s-a schimbat foarte puţin în cursul a două decenii.

Germania, Italia şi Spania au cheltuit mai puţin decât media europeană. Dintre cele patru mari economii continentale, doar Franţa şi-a depăşit „categoria de greutate”- chiar şi aşa, partea sa, de 1,9% din PIB, este în scădere. Italia şi Spania au redus cheltuielile cu mai mult de 10%, în timp ce în est, Polonia le-a crescut.

Forţele armate al Germaniei, cea mai mare economie a UE, suferă „reduceri substanţiale”, printre care şi micşorarea numărului de elicoptere de luptă, conform International Institute for Strategic Studies Military Balance 2014 din Londra.

Acum, Germania are 322 de tancuri principale de luptă Leopard 2, iar în 1990 (anul când a căzut Zidul Berlinului) avea mai mult de 4000 de tancuri Leopard, conform datelor IISS.

„Din scurt”

În Italia, Guvernul Premierului Matteo Renzi pregăteşte reduceri în privinţa unei comenzi de avioane de luptă Lockheed Martin Corp. F-35, încercând să economisească 3 miliarde de euro din apărare.

„Multe – dacă nu majoritatea- ţărilor europene nu au poftă” pentru un conflict cu Rusia, a declarat Ministrul de Externe rus, Sergei Lavrov, într-un interviu pentru Bloomberg Television. SUA vrea să ţină Europa „din scurt”, a spus acesta.

În cursul acestei săptămâni, după ce guvernele UE au căzut de acord să extindă sancţiunile împotriva Rusiei, Ministrul de Externe Federica Mogherini a declarat că Italia plănuieşte să îşi folosească preşedinţia de şase luni a UE (începând din iulie) pentru a lucra la „restabilirea unui parteneriat cu Rusia”.

Aceasta a spus că în cadrul UE au loc dezbateri „între cei care cred că Rusia e pierdută” şi alţii, printre care şi Italia, care cred că „ar trebui să lucrăm şi să încercăm să aducem Rusia înapoi pentru a juca un rol responsabil în comunitatea internaţională”.

Arc de „instabilitate”

Aceasta este o diviziune pe care Putin o poate exploata. Chiar în timp ce NATO estimează că Rusia are 40 000 de soldaţi masaţi la graniţa estică a Ucraina, Putin neagă agravarea tensiunilor înainte de alegerile prezidenţiale ce vor avea loc în Ucraina pe 25 mai- moment ce va decide impunerea sau nu a mai multor sancţiuni.

Nesiguranţa alimentează un arc de „instabilitate” din Belarus prin Ucraina, către Caucaz, instabilitate despre care Techau spune că „va deveni noua stare de normalitate în Europa”.

Strategia ruşilor este „de a crea probleme în ţările vecine pentru a le împiedica să se alăture UE”, a declarat Joerg Forbrig, ofiţer senior pentru programe în cadrul biroului din Berlin al German Marshall Fund of the U.S.

Conform lui Forbrig, Rusia urmează „o politică foarte abilă prin neanunţarea niciunui ţel final, prin efectuarea de mişcări treptate şi prin evitarea unor paşi dramatici care ar provoca adoptarea unor măsuri dure din partea Vestului”. „Această politică face ca factorilor de decizie din UE să le fie greu să răspundă”.

Revenirea zonei euro

Un răspuns unitar este cu atât mai dificil cu cât este prezent un sentiment de deconectare între periferia estică a UE şi nucleul acesteia, unde viaţa decurge mult mai normal. În ţările devastate de criză, situaţia chiar se înrătuăţeşte.

În Italia, randamentele obligaţiunilor pe 10 ani au scăzut la mai puţin de 3% pentru prima oară pe 6 mai, iar în Spania situaţia este de asemenea foarte gravă. În Irlanda, obligaţiunile pe 10 ani au scăzut la un record de 2,64% în timp ce zona euro dădea semne ale ieşirii din criză.

În vreme ce vestul Europei începe să se relaxeze, Polonia se pregăteşte pentru ani de nelinişte. Polonia, cea mai mare dintre statele comuniste care s-a alăturat UE în 2004, se învecinează cu Rusia, Belarus şi Ucraina.

În cadrul unui discurs ţinut pe 8 mai în Parlamentul din Varşovia, Ministrul de Externe Radoslaw Sikorski a declarat: „Trebuie să ne pregătim pentru o perioadă de nesiguranţă continuă în est”.

„Punct sensibil”

Polonia, stat ce deja cheluie mai mult decât media europeană pe apărare, plănuieşte să semneze o înţelegere pentru a cumpăra 70 de elicoptere pentru transport tactic şi să se implice într-un parteneriat anti-rachetă.

Letonia, ţară baltică ce se învecinează cu Rusia şi Belarus, a crescut cheltuielile cu aproape 12% în timpul anului trecut, în timp creşterea cea mai mare, de aproape 15%, a fost înregistrată în România.

Dar acestea sunt nimic pe lângă cheltuielile militare ale Rusiei. Conform Stockholm International Peace Research Institute, cu 91 miliarde de dolari în 2012, Rusia s-a aflat pe locul trei în privinţa banilor utilizaţi în domeniul militar, în spatele SUA şi Chinei.

Ministrul Apărării al Estoniei, Sven Mikser a declarat pe 6 mai într-un interviu că Rusia „percepe statele din prima linie a NATO în zona baltică şi posibil din cea a Mării Negre drept un fel de punct sensibil al alianţei”. Acesta a solicitat o „amprentă mai puternică a NATO pe solul statelor din prima linie”.

Avioanele de luptă ale Suediei

Acest sentiment se simte şi în Suedia, care în general are o poziţie neutră. Nefiind membră NATO, Suedia intenţionează să cumpere mai multe avioane de luptă Jas 39E, încă două submarine şi artilerie anti-aeriană cu rază medie de acţiune. Rusia „a acţionat fără milă şi agresiv” în Ucraina, a declarat adjunctul Prim-ministrului, Jan Bjoerklund pe 22 aprilie. „Acum, s-a intensificat atenţia acordată protejării Suediei”.

Rusia sau forţe susţinute de Rusia controlează teritorii în patru dintre cele şase state implicate în Parteneriatul Estic al UE, program iniţiat în 2009 a cărui menire este de a aprofunda relaţiile dintre Bruxelles şi zona post-sovietică. În cadrul unei vizite la Tbilisi pe 13 mai, Preşedintele francez, Francois Hollande, a avertizat Georgia „să nu se grăbească” să se alăture UE sau NATO.

Grupul Internaţional de Criză a susţinut într-un raport că „noua disponibilitate a Rusiei de a folosi forţa pentru a schimba graniţele necesită în mod clar un răspuns intimidant, ferm, inclusiv impunerea de sancţiuni şi încurajarea statelor NATO”. Grupul a solicitat liderilor Ucrainei să declare că ţara nu va căuta apartenenţa la NATO şi să proclame „neutralitatea permanentă”.

În schimb, probabil cel mai puternic instrument al Europei ar putea consta în „întărirea radicală” a politicii Parteneriatului Estic ca să îl plaseze la un singur pas sub apartenenţa totală la UE, a declarat Shada Islam, director în cadrul grupului de consilieri Friends of Europe din Bruxelles.

Doctrina Berzhnev

Aceasta a declarat că planul menţionat presupune„mai mulţi bani, mai multe înţelegeri comerciale şi o implicare mai profundă a UE în reformarea acestor naţiuni în domenii precum lupta împotriva corupţiei, ajutarea băncilor centrale şi construirea de pieţe funcţionale”. „Rusia se poate să fie în declin, dar îşi arată colţii în timp ce cade”.

Intervenţia condusă de Putin în statele vecine are nunaţe ale Doctrinei Berzhnev din Uniunea Sovietică, doctrină conform căreia statele satelit şi cele vecine nu erau libere să îşi aleagă politicile domestice. Liderul sovietic Leonid Berzhnev a ordonat invadarea Cehoslovaciei în 1968 şi a Afghanistanului în 1979.

Odată cu apariţia după Războiul Rece a sistemului bazat pe reguli al UE, a Consiliului Europei şi a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Doctrina Berzhnev a fost aruncată la gunoi şi înlocuită cu ceea ce un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe sovietic a numit în 1989 „Doctrina Sinatra”- o aluzie la cântecul „My Way” al lui Frank Sinatra; conform acestei noi doctrine, fostelor state satelit le-a fost permis să îşi decidă propriile politici interne. Această abordare a luat sfârşit în 2008, odată cu conflictul din Georgia.

Techau a declarat că ceea ce vedem acum „se aseamănă cu Doctrina Berzhnev, Moscova având drept de veto în privinţa anumitor aspecte ale politicii externe conduse de unele ţări”. „Desigur, Vestul nu acceptă în mod oficial acestea, dar, în tăcere, intră în joc.”

Acest articol este semnat de Leon Mangasarian.

Traducere de UVT.