Batalia politica pentru CSM

A reduce la tacere și CSM ar fi pentru magistrați o greșeala majora de care vor profita politicienii din plin.

Scandalul de la CSM nu da semne ca s-ar domoli. Totul a pornit de la alegerea unui procuror in funcția de președinte al CSM pentru prima data in istoria acestei ins­ti­tuții. Tot pentru prima da­ta am avut in acest an o competiție stransa intre cei 2 contracandidați – dom­nul Aron și doamna Hai­nea­la -, caștigata, ca orice competiție electorala, de unul dintre aceștia.

Se pare ca, spre deosebire de societatea romaneasca, care are deja exercițiul de­mocratic al acceptarii re­zultatelor alegerilor chiar și atunci cand victoria este la muchie (sa ne amintim de ultimele doua alegeri prezidențiale), CSM nu a dobandit inca aceasta maturitate. Ce­le doua argumente vehiculate de tabara nemultumiților sunt extrem de ușor de invalidat:

1. Este contestat dreptul unui procuror de a ocupa funcția de președinte – cu toate acestea, atat Constituția, cat și legile spun ca procurorul este magistrat, la fel ca ju­decatorul, și ca CSM este instituția am­belor profesii.

2. Este contestata persoana doamnei Hai­neala (pe scurt, unii membri CSM nu o plac) – preferințele și antipatiile pentru fie­care dintre cei 2 candidați au fost re­flec­tate de votul fiecaruia dintre membrii CSM. In consecința, opțiunea exprimata pentru doamna Haineala de 10 colegi, spre de­o­sebire de votul a doar 8 dintre aceștia pen­tru domnul Aron, inseamna ca majoritatea din CSM dorește ca doamna Haineala sa con­duca aceasta instituție in 2013.

Orgoliile și nervii celor care au pierdut au generat o adevarata furtuna in justiție, pes­te tot in țara declanșandu-se proceduri pentru revocarea membrilor CSM. Totul a inceput prin cererile de revocare a dom­nu­lui Danileț și a doamnei Ghica pentru ca ar fi votat cu un procuror pentru pre­șe­dinția CSM. Alte instanțe au cerut revocarea altor mem­bri din randul nemul­țu­miților din secția de ju­de­ca­tori pentru com­por­ta­men­tul din ultimele zile. Re­vo­carea unui membru CSM ales pentru un mandat de 6 ani nu se poate face decat in condițiile prevazute de lege – pentru neindeplinirea sau indeplinirea de­fec­tuoa­sa a mandatului. Avand rolul unei sanc­țiuni, revocarea nu poate fi facuta pe baza unor simpatii sau antipatii personale, ci trebuie sa se bazeze pe acțiuni sau inac­țiuni concrete imputabile persoanei a ca­rei revocare se cere. Abia dupa ce la­mu­rim care este fapta imputabila, analizam da­ca un numar suficient de magistrați vo­teaza pentru revocare. In cazul de fața, ce­ea ce se reproșeaza domnului Danileț și doamnei Ghica este ca au votat pentru un procuror. Legea nu interzice un astfel de vot, caci, daca ar fi vrut sa o faca, le­giu­i­torul ar fi spus simplu ca președinte al CSM poate fi doar un judecator, iar vi­ce­președinte doar un procuror, deoarece ju­decatorii sunt mai mulți decat procurorii in CSM. De altfel, nu exista un mandat imperativ in privința membrilor CSM, ei fiind liberi sa voteze conform propriei constiințe nu doar atunci cand iși aleg conducerea, ci in toate celelalte chestiuni de pe agenda de lucru. In ultimul rand, trebuie reamintit ca rezultatul procedurii de revocare poate fi contestat in instanța, iar instanța va analiza nu doar daca s-au strans suficient de multe voturi pro sau contra revocarii, ci și daca revocarea a fost demarata in condiții legale, adica da­ca ne aflam in una dintre cele doua si­tuații prevazute de lege.

Am facut un apel la judecatori (alaturi de alte ONG-uri) sa pondereze excesele aces­tor zile. CSM risca sa ramana fara secția de judecatori acum, in pragul demararii discuțiilor privind reforma constituționala. Ocupați sa-și aleaga noii reprezentanți, judecatorii vor fi absenți din aceste dez­bateri. Mai mult, odata aleși, repre­zen­tan­ții lor in CSM vor fi extrem de tematori sa se exprime public pentru ca nu cumva sa se trezeasca revocați exact ca cei pe care i-au inlocuit. Sistemul judiciar este ori­cum cvasimut, din cauza obligației de re­zerva. A reduce la tacere și CSM ar fi pen­tru magistrați o greșeala majora de care vor profita politicienii din plin. Așadar, de­cizia va aparține, doamnelor și domnilor judecatori. Gandiți-va bine cum și daca vo­tați. Și, mai ales, reflectați la cine caș­tiga de pe urma votului dumneavoastra.

In paralel, procurorii au decis sa-i scrie premierului pentru a cere explicații cu pri­vire la ambiguul deziderat din programul de guvernare – clarificarea statutului pro­curorului și a rolului Ministerului Public. Temerea rezonabila, avand in vedere mul­tiplele declarații din ultimii ani ale poli­ticienilor, este ca guvernul dorește subor­donarea procurorilor fața de Executiv și scoa­terea lor din randul magistraților. Mi­nistrul Justiției a afirmat ca in ministerul pe care il conduce nu se lucreaza in pre­zent la un asemenea proiect de lege. Pe de alta parte și aproape concomitent, mi­nis­trul de Interne a afirmat ca lucreaza la un asemenea proiect. Revine premierului obli­gația de a lamuri aceasta chestiune ar­zatoare. Scenariul pare perfect: Mona Piv­ni­­ceru ii instiga pe judecatori impotriva pro­­curorilor, profitand de alegerea unui pro­curor ca președinte al CSM și de or­goliul judecatorilor, doua organizatii re­prezentand preponderent judecatorii dau comunicate de presa despre anormalitatea situației in care un procuror conduce CSM, iar guvernul, prin Ministerul de Interne, propune un proiect de lege care sa aduca procurorii sub Executiv. Trebuie sa re­cu­noaștem ca e un plan ingenios – aproape la fel de ingenios ca cel din vara – și cu im­pact uriaș asupra Romaniei, caci fara pro­curori liberi și curajoși nu vom mai avea niciodata dosare cu oameni impor­tanți și nici justiție penala independenta. Mai ma­rii zilei vor rasufla, in sfarșit, ușu­rați. Cei ca­re vor pierde suntem noi, ce­tațenii.