Argumente: De ce ar trebui ca România să își mute ambasada la Ierusalim. VIDEO

Președintele american a declarat pe 6 decembrie 2017 că Statele Unite vor muta ambasada din Israel de la Tel Aviv, la Ierusalim, recunoscând astfel Ierusalimul drept capitală a Statului Israel. Invitată de Alexa Ionescu, Anca Cernea a vorbit la emisiunea By Alexa despre importanța deciziei și a oferit argumentele pentru care România ar trebui să se alăture SUA și să își mute ambasada la Ierusalim (emisiune difuzată pe 17 decembrie).

Alexa Ionescu: Capitala Israelului la Ierusalim a fost hotărâtă în 1950 și în 1980, de Knesset, parlamentul israelian. România este una dintre țările care au refuzat sa recunoasca Ierusalismul drept capitală a Israelului. Acum e o tăcere zdrobitoare în legătură cu acest subiect [între timp, președintele Klaus Iohannis i-a comunicat premierului Israelului, Benjamin Netanyahu, că România nu-și va muta ambasada la Ierusalim].

Decizia a lui Trump de a muta Ambasada SUA la Ierusalim a isterizat pe toată lumea. Să îi numărăm: Macron, copilul teribil al Europei, Jupiter, cel care trebuia să aducă echilibrul în Europa; doamna Merkel, acest Putin al Europei în fustă; doamna May, de la care așteptam mai mult; Papa Bergoglio, iubitor de dictatori comuniști precum Castro și Morales; doamna Mogherini, entuziasta utecistă de ieri, comisara UE de azi; Secretarul ONU, organizație care înghite bani pentru a funcționa împotriva Israelului; Erdogan, dictator al Turciei. Mai sunt câteva organizații teroriste, dintre care Hamas, alintat de presa din România ca „mișcarea islamistă palestiniană”, nu organizație teroristă, ci mișcare pentru pace, pacea distrusă de Trump.

Anca Cernea: Palestina, un stat fantomă scos dintr-o pălărie, mai bine spus, dintr-un chipiu de kaghebist la sfârșitul anilor 60, kaghebistul fiind Andropov.

Am citit pe hotnews.ro că Trump a declarat că ambasada SUA se va muta de la Tel Aviv la Ierusalim și multe țări sunt împotrivă. Prima era Turcia. Dacă Turcia nu e de acord, și Erdogan, liderul „democrat” ales al Turciei, etalonul democrației din Orientul-Mijlociu-și-jur, nu e de acord, cred ca Trump ar trebui să își retragă hotărârea și să își ceară scuze că l-a supărat.

Mi se pare foarte important ce a făcut Trump. Este un lucru care se aștepta de multă vreme de la președinții Statelor Unite, de la Bush încoace. Au promis mai mulți că fac acest lucru și nu l-au făcut, mereu amânau. Promiteau în campanie, pentru că electoratul american este foarte sensibil la aceste locuri sfinte și la istoria bibilică, și la faptul că poporul lui Israel s-a întors în țara lui Israel în secolul XX și asta ar trebui privit prin prismă religioasă, e important. Ei tot promiteau, dar nu au avut curajul să o facă. Trump a avut curajul.

E important mai ales pentru că a facut această referire biblică, iar asta resetează într-un fel prioritățile Lumii Civilizate. Lucrurile sunt puse iar în ordinea firească, pentru că noi așa trăim, oamenii din lumea occidentală, americanii, Europa, chiar și Europa de Vest, cea pătrunsa de marxismul cultural. Totuși, oamenii normali din Europa de Vest încă au aceste repere. Civilizația noastră, le place sau nu le place celor de la UE, e construită pe Biblie. Nu numai pe Biblie, pe tot ce ce vine de acolo, din aceasta istorie sacră, iar Israelul nu poate fi conceput fără asta. Asta din păcate și multi lideri israelieni ar trebui să mai descopere încă.

În urmă cu 2 ani, viceministrul de externe, Tzipi Hotovely, la o ședință cu ambasadorii, le-a spus acestora că dreptul la existență al statului Israel se trage de la Dumnezeu, care ar fi promis acest pământ lui Avraam și urmașilor săi. Ce indignare, ce urlete în toată comunitatea internațională, dar și în stânga din Israel! A stârnit toți dracii din comunitatea internațională. Acum a făcut-o Trump, care are o greutate mai mare și mai multă putere decât Tzipi Hotovely.

Există o rezoluție a ONU care neagă orice legătura a Israelului cu Ierusalimul, ceea ce e o absurditate, o rescriere a istoriei în stil bolșevic, cum făcea enciclopedia sovietică, când un tovarăs pierdea lupta internă de partid și era șters din istorie și din pozele de grup. Azi, rescrierea istoriei se face pe bandă rulantă la ONU și la UNESCO și ni se spune că nu există nicio legatură a poporului israelian cu Ierusalimul.

E adevărat că există și o categorie de argumente pe care mulți israelieni le aduc, care sunt laice, și care sunt și acelea valabile, dar eu cred că trebuie să pornim de la Biblie, să nu ne sfiim, pentru că și civilizația noastră tot de acolo vine, iar dacă noi negăm aceste lucruri, de fapt negăm și rădăcina noastră, a creștinismului.

Există și argumentele civile și de drept internațional care duc tot la concluzia asta – capitala Israelului este Ierusalimul, și Israelul are dreptul asupra Ierusalimului. Problema cu frontierele din 1967 este propagandă. Lumea s-a obișnuit să citească tot felul de prostii: „poporul palestinian” care a fost „ocupat”, a fost „izgonit din țara lui”, se propune soluția „două state”, care ar crea un stat palestinian și unul israelian, iar statul palestinian să aibă capitala la Ierusalim. Pentru cine nu are niciun pic de cultură generală, recapitulăm câteva repere istorice.

• (1) Nu a existat niciodată, pe teritoriul numit „Palestina”, o entitate statală arabă. Acolo au fost numai state evreiești, capitala statelor respective fiind Ierusalimul. Din anul 1000 înainte de Hristos, timp de aproximativ 500 de ani, a existat acolo un regat, apoi al doilea regat, încă aproximativ 500 de ani, până puțin înainte de Hristos, când au venit romanii. Chiar și în perioada romanilor, nu a existat un alt stat care să aibă alt caracter decât evreiesc.
• (2) Apoi au urmat cei 2000 de ani în care evreii au fost răspândiți în diaspora, după dărâmarea Templului și după ce romanii au distrus Ierusalimul, în anii 70 D.H.. În tot acest timp a existat o prezență evreiască în Țara Sfântă, chiar dacă era mică.
• (3) Spre sfârșitul Imperiului Otoman, la sfârșitul secolului XIX, era deja lansată mișcarea sionistă și foarte mulți evrei credeau că ar trebui să revină în acest teritoriu și să reînființeze un stat, să aibă o țară a lor. Cei care credeau așa, mulți dintre ei, s-au instalat în Palestina cu toate riscurile, pentru că nu era ușor în Imperiul Otoman. Au existat mai multe valuri de deplasări.
• (4) „Palestina” este numele dat regiunii de romani și până în anii 60, prin Palestina se înțelegea locul de origine al evreilor.
• (5) Sărind la perioada Primului Război Mondial, în 1917 ministrul de externe al Imperiului Britanic, Lordul Balfour, a scris o declarație prin care guvernul britanic se angajează să facă în așa fel încât în Palestina să se creeze o țară care să fie căminul poporului evreu. Declarația a fost dată înainte de terminarea războiului.
• (6) După ce războiul s-a terminat, iar Imperiul Otoman a fost învins, teritoriul lui a fost împărțit de câștigătorii războiului la Conferința de la San Remo din 1920, după cum urmează: francezii au luat Siria și Libanul de astăzi, teritoriu care la acea vreme se numea Siria, mai târziu s-au separat. Englezii au primit mandat asupra Mesopotamiei, unde urma să se formeze un stat arab, și asupra Palestinei, care era mult mai mare decât ce e numit astăzi Palestina. Mandatul britanic pentru Palestina cuprindea și Iordania de azi, deci ambele maluri ale Iordanului. Britanicii au preluat acest teritoriu, unde au venit o mulțime de evrei din diferite colțuri ale lumii.
  Dar britanicii nu s-au ținut de cuvânt, iar jumătate din teritoriu a fost dat arabilor. Teritoriul s-a împărțit în doua, iar britanicii au dat familiei Hashemite, care e acum familia regală a Iordaniei, teritoriul de la Est de Iordan, Transiordania. Partea în care urmau să se instaleze evreii a rămas cea de la vest de râul Iordan, deja o pierdere teritorială. Apoi au urmat câțiva ani în care au venit și foarte mulți arabi atrași de faptul că se prefigura o mare dezvoltare economică, pentru că evreii care veneau din Europa și din alte părți ale lumii erau oameni care aveau anumită experiență comercială și pricepere pe diferite profesii, aveau contacte în Occident, occidentalii creștini puteau deja să vină să facă pelerinaje acolo.
  Existau promisiuni de înflorire economică și oamenii veneau pentru un trai mai bun. Arabii știau că datorită evreilor, sionismului și datorită faptului că și creștinii au colaborat la acest proiect, s-a creat și pentru ei o perspectivă de a trăi mai bine. Arabii care au venit în această perioadă nu erau localnici, erau arabi pe care azi i-am numi sirieni, sau libanezi, și din Egipt. Englezii au închis ochii la o imigrație masivă ilegală, pentru că mulți veneau fără acte. Ar fi fost de dorit ca evreii care ar fi vrut sa fugă din cel de-al Treilea Reich să poată intra acolo și să scape, dar nu a fost să fie așa.
• (7) În 1948 s-a declarat Independența Israelului, după acel război de independență cu britanicii.
• (8) După declararea Independenței Israelului s-au mai întâmplat două lucruri. În primul rând, Uniunea Sovietică a fost prima țară care a recunoscut Statul Israel, pentru că rușii își închipuiau că Israelul va fi o țară socialistă. Într-adevăr, erau mulți stângiști în acel moment printre factorii de răspundere și conducătorii tânărului stat. Rușii au contat pe faptul că vor putea crea acolo un picior de pod, dar când au văzut că statul nou creat nu e socialist, pentru că vorbim de poporul ales, și legăturile cu Occidentul erau mult mai puternice, rușii și-au dat seama că nu e cazul și atunci toate țările arabe din regiune au pornit război împotriva Israelului.
• (9) Din zona care rămăsese după ce englezii au dat jumătate Iordaniei, Iordania a mai ocupat o parte, în 48, zona care astăzi se numește Malul de Vest – West Bank, plus Ierusalimul de Est. După ocupație, Ierusalimul de Est a fost curățat etnic într-un mod deosebit de brutal. Evreii de acolo au fost omorâți și goniți, iar cartierul evreiesc a fost distrus de iordanieni. Tot atunci, Egiptul a ocupat Gaza. Din mandatul Britanic și ce hotărâse comunitatea internațională că e Israelul, căminul poporului evreiesc, rămăsese destul de puțin.
• (10) Lucrurile au ramas așa până în 1967, când în Războiul de 6 zile cu o mare alianță de țări arabe unite împotriva Israelului, Dumnezeu a vrut ca Israelul să câștige. În ciuda tuturor așteptărilor și prognozelor, Israelul a câștigat războiul și a recuperat Cisiordania – Malul de Vest (partea de la vest de râul Iordan), a recuperat Gaza și a ocupat Înălțimile Golan de la sirieni, o zonă strategică. Israelul a mai ocupat și peninsula Sinai de la Egipt, un teritoriu foarte mare și bogat în petrol. Peninsula Sinai a fost dată înapoi Egiptului.
  Israelienii au cedat mereu teritoriu pentru pace. În 1973, la războiul de Yom Kippur, pentru a obține pacea cu Egiptul, Israelul i-a restituit peninsula Sinai, toată.
• (11) Yasser Arafat este fiul spiritual al lui Haj Amin al-Husseini, un personaj care a contat foarte mult în istoria acestui teritoriu, chiar până înainte de Independență, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Al-Husseini a fost un aliat al lui Hitler, mare dușman al poporului evreu. Fac această paranteză pentru că nu de mult, în Germania, a fost condamnat la închisoare cu suspendare un scriitor care și-a permis sa scrie ca al-Husseini a fost aliatul lui Hitler. Respectivul autor german a fost acuzat de islamofobie.
• (12) Arafat devine o figură proeminentă la sfârșitul anilor 60. Pacepa scrie în cartea Dezinformarea, dar și în articole publicate în National Review că a fost chemat la Moscova de Andropov, la sfârșitul anilor 60. Andropov, fiind la vremea respectivă șeful KGB-ului, i-a spus lui Pacepa că URSS vrea să folosească lumea musulmană împotriva Occidentului, mai ales împotriva Israelului și a Statelor Unite. Andropov i-a spus lui Pacepa, acești oameni sunt foarte mulți, în general cu un nivel cultural precar și ușor de fanatizat, deci dacă îi manipulăm bine și le spunem ce știm noi că prinde la aceste grupuri de oameni, de exemplu le spunem că evreii trag sforile în toată lumea și ei conduc SUA, iar SUA conduc lumea, atunci este destul să îi înfuriem și să facem din ei un fel de bombă pe care să o folosim împotriva Occidentului. Pacepa spune că Securitatea a ajutat la răspândirea Protocoalelor Întelepților Sionului în lumea arabă. Protocoalelesunt o ficțiune de pe vremea Imperiului Țarist, creată pentru a instiga la ură împotriva evreilor. Andropov a mai spunea că acest proiect ar ajuta blocul sovietic și la economisirea de resurse.

Așa s-a născut terorismul islamic din zilele noastre, pentru că el aproape dispăruse. Nu spune nimeni că nu a existat inainte, islamul a fost violent de la început, dar să nu uităm că și pe vremea otomanilor și a britanicilor, arabii din Palestina au fost foarte cuminți, nu spunea nimeni ca vrea „stat palestinian” acolo, nu a existat Organizația pentru Eliberarea Palestinei (PLO). La acea vreme, cuvântul „Palestina” desemna aceasta zonă geografică. Nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că „Palestina” înseamnă, de fapt, o națiune arabă. Această idee tot la sfârșitul anilor 60 apare, ca o creație propagandistică a sovieticilor. Așa cum sovieticii l-au creat pe Yasser Arafat, au creat și identitatea arabă palestiniană.

Cititi mai mult pe inliniedreapta.net