Ca orice breaslă, jurnaliștii uzează nu doar de termenii specializați, tehnici, ai profesiei, ci și de un limbaj „secret“ formulat din cuvinte împrumutate care capătă alte înțelesuri. Argoul mediatic se servește fără înhibiții din gastronomie, botanică, zoologie, din terminologia militară sau istorică și are, până la un punct, același rost ca argoul hoților sau cel al elevilor: să nu fie înțeles de cei din afara grupului. Semnificativ este că, spre deosebire de limbajul secret al altor comunități, argoul jurnaliștilor păstrează o amprentă deontologică. Termenii sunt, implicit, o critică din interiorul meseriei, ca un reflector fixat asupra conduitei etice a practicienilor. Când vorbesc despre „fonfleul“ sau despre „chifteaua“ de presă, când atribuie „mogulilor media“și „mercenarilor“ multe dintre păcatele presei de azi, jurnaliștii emit judecăți etice implicite.
„Desecretizăm“, începând cu acest număr, câțiva dintre termenii argoului jurnalistic.
Nasul jurnalistului experimentat simte pe loc dacă un subiect provine din inspirație și transpirație profesională, dacă este „o comandă“ sau, mai riscant, „o servită“. Cel de-al doilea termen este luat din argoul școlar și studențesc și se referă la examene fraudate. Dicționarul de argou al limbii române publicat de George Volceanov în 2007 explică: „servită, servite s. f. (stud.) 1. metodă de fraudare a unui examen scris prin substituirea colii de A4 imaculate cu o coală ce conține rezolvările subiectelor de examen pregătită de acasă; 2. coală ce conține subiectele de examen rezolvate de acasă, predată la sfârșitul unui examen scris“. La jurnaliști, o „servită“ este subiectul primit de gata din afara redacției, introdus cu alt scop decât interesul public. O definiție apare pe blogul lui Zoso: „servita este un material care a picat în braţele jurnalistului fără ca acesta să îl caute; stenogramele sunt servite, turnătoriile între politicieni sunt servite, casa lui Ciutacu e servită, vizita lui Geoană la Vântu a fost servită“. O „servită“ vine de obicei pe filiera acelor șefi editoriali sau patronali care folosesc mass-media ca instrument politic sau ca tun pe câmpul de bătălie al afacerilor. Păpușarul din umbră, chiar bănuit, rămâne de cele mai multe ori necunoscut publicului. Procedura e simplă: șeful primește un caz asezonat cu dosarul aferent – documente scrise, interceptări, filmări, declarații, martori etc. – și îl dă în lucru, indicând cum trebuie preparat subiectul. Poate să iasă un articol, o emisiune sau, mai mult, un serial sau o campanie de presă. Depinde de înțelegerea din culise și de avantajele ce decurg de aici. Mai depinde de disponibilitatea jurnaliștilor de „a pune botul“. Îi apără clauza de conștiință, dacă hotărăsc să refuze. De obicei, „servita“ are impact și se extinde contagios în toată presa. Jurnaliștii neimplicați încearcă deslegarea ițelor și completarea tabloului, fiindcă subiectele servite, ca și cele comandate, amestecă informații autentice cu informații parțiale, trunchiate, părtinitoare.
Campania Bercea Mondial-Mircea Băsescu la Antena 3 îndeplinește toate condițiile pentru ilustrarea unui caz servit. Înainte de a fi ajuns la organele competente, înregistrările audio ale unui prezumtiv trafic de influență au ajuns la Antena 3. Avocatul lui Bercea, fost șef alIGP și general din cercul lui Voiculescu-Felix, a preferat să pledeze în studiourile de televiziune, sub bagheta exersată în intoxicări a lui Gâdea și a ciracilor. „Mondialu’“ le-a livrat jurnaliștilor acuzații fierbinți direct din dubă. Întregul montaj a fost prezentat publicului ca un act legitim și profesionist, de vigilență mediatică față de actele de corupție (nedemonstrate) ale președintelui, într-o campanie neobosită, zi de zi, ceas de ceas. Fiindcă, zicea mai deunăzi Andrei Pleșu, „miza este de ordin strict pugilistic: adversarul trebuie burduşit, evacuat, exterminat…“. Subiectul s-a întins ca râia în toată presa. Conivența cu inamicii politici ai președintelui, între care Dan Voiculescu, turnător dovedit și pușcăriabil, este vârf de atac, s-a relevat când parlamentul a utilizat campania antiprezidențială a Antenelor și acțiunile legale ale DNA împotriva lui Mircea Băsescu pentru a cere demisia șefului statului. Când decizia editorială este substituită de interese alogene, când altcineva face agenda pentru a obține efecte străine interesului public, deși cazul se vinde ca atare, verificarea rezonabilă, căutarea surselor independente, consultarea poziției oficiale a justiției pot scoate subiectul servit din zona manipulării și a intoxicării.
Sursa: revista22.ro
Comentariile sunt închise.