Şi, în bubuit de petarde,chiote, bocete şi sudălmi lăcrămoase pe motiv de incinerare,iată că,2012 a intrat în arhivă şi, fălos,dar cam zdrenţăros,potrivit estimărilor premierului şi ciracilor săi, anul 2013 a păşit şi în viaţa românilor.
Laurențiu Solomon
Dacă bătrânul şi trecutul an 2012 a fost târnosit prin toate glodurile politichiei mioritice, fiind ciuruit de hachiţele tele-zaverelor şi de către nesfârşitele campanii electorale şi scrutinuri cu finaluri cunoscute, fragedul 2013 va fi, în primul rând, anul ţucălarilor,anul în care tot revoltatul de partid îşi aşteaptă,pe măsura urletelor şi nervilor, răsplata ataşamentului faţă de „cauză” şi de liderii iubiţi. Desigur, în ordinea gradelor, funcţiilor, legăturilor de rudenie sau amiciţie, frişca tortului s-a cam împărţit,mai mult tovărăşeşte decât frăţeşte, stâlpilor uslamismului victorios o contribuţie esenţială având şi cele peste patru milioane de minţi amăgite şi aburite care au propulsat în jilţurile parlamentare o liotă de beizadele,fini, cumnaţi, nepoţi, netoţi,dar şi o seamă de eroi ai dosarelor penale.
A urmat, apoi, cotoiala ministerială,moment în care,sub ochii ageri ai motanului Alfa, primul pisic al naţiei a împărţit caşcavalul portofoliilor motăneilor hămesiţi după prelungita foame îndurată în vremea Opoziţiei. După care, departe de hărmălaia străzii,ocupată cu firimiturile bârfelor şi a scandalurilor de mâna a şaptea, armia ţucălarilor ce şi-a tocit catifeaua limbilor şi-a risipit şi fărâmele de mândrie şi a răguşit chelălăind ode şi ocări va aştepta,”cu ochi flămânzi şi goi”, privilegiul ca, în schimbul unei sinecure, a unui ciolănaş, să poarte, şi pe mai departe, ţucalul imperial în care se vor hodini, efemer, emanaţiile gândirii şefimii uslamiste. Astfel, scheletic după cum e, bugetul patriei va mai trebui să care în cârca şi gloata numeroşilor trepăduşi ai partidelor şi mini-grupărilor ce foşgăie sub marea lespede uslamistă, în zaţul guvernamental rămas după tranşarea cea mare regăsindu-se destule pietre preţioase de genul unor agenţii, autorităţi, consulate, reprezentanţe în cele mai diverse colţuri ale lumii, posturi în care aceşti gelatinoşi slujbaşi ai ideologiei lăcustiene îşi vor face somnul de frumuseţe şi îşi vor rotunji conturile. Doar, au rămas destule ţinte şi jilţuri în care se mai află persoane incomode, care nu fac sluj în faţa directivelor felixiene sau de altă sursă uslamistă, cele mai vânate fiind în zona justiţiei motiv pentru care,spre exemplu, ditamai senatorul antenist nu-şi poate intra pe deplin în pielea sa varaniană.
Aşa încât, după ce se va fi finalizat şi acest ultim val al împărţelii prăzii şi ultimul veteran al războiului pentru impunerea legii bunului plac îşi va fi primit raţia de caşcaval, „generalii”, în frunte cu premierul şi camaradul său de crize şi revolte,adormescu,precum şi trupeţii, osteniţi de atât travaliu vor decreta armistiţiu şi vor intra într-un somn profund al raţiunii, în liniştea instaurată urmând a se auzi doar ronţăitul,monoton dar sârguincios,al ministeriabililor şi al ţucălarilor ajunşi la sarsanalele cu bucate. Şi, în ăst timp, devoratorii de oferte, tigăi şi fasole cu cărnaţi se vor buluci, pofticioşi şi curioşi, la fiece parastas popular în speranţa că, odată scumpite gazele, nimeni nu „se va mai incinera”.
Nu stiu, domnule Solomon, daca odata instalati, tucalarii se vor linisti si se va cufunda fiecare in devorarea ciolanului care i s-a atribuit. Intotdeauna gaina vecinului a fost mai grasa si fiecare isi poate imagina ca are dreptul si la in copanel, o aripioara, din festinul celuilalt.
Apoi, sa nu uitam ca fiecare din cei retribuiti nu e singur pe lume, ci are si el „obligatiile lui”, are si el propria-i clientela care la randul ei este plina si ea de obligatii si clientela . Totul se multiplica si mai ales se tensioneaza pentru ca toate acestea se fac in jurul aceluias ciolan care este si el, limitat.
Nu-i loc de liniste, donule Solomon, acolo unde viermii cei neobositi lucreaza .
Si mai este si faptul ca acesti oameni isi obtin retributia nu numai pentru serviciile aduse, dar si – poate mai ales – prin santaj. Iar santajul nu-i un factor de liniste, ci de vesnica tensiune.
Adaugati „nevoia” imperativa de imunitate, de protectie in fata justitiei, care nu se poate decat prin aservirea ei, si ajungeti la perspectiva unui an colcaitor, domnule Solomon. Asta chiar fara sa mai vorbim de necunoscuta cea mai mare : reactia romanilor.
Comentariile sunt închise.