Vesti din lumea academica romaneasca:

1. Olguta Vasilescu, personalitate publica din tara: ” teza sa de doctorat ar fi un plagiat dupa lucrarea originala a italianului Pareto, publicata in 1916. Scandalul a izbucnit dupa ce un profesor din Craiova a comparat cele doua lucrari, constatand ca Lia Olguta Vasilescu nu a pus nici macar o nota de subsol, iar textele erau identice, diferenta fiind de limba.”

Iti sta mintea in loc. Italianul asta, numitul Pareto, este un titan al stiintelor sociale, co-fondator al teoriei neoclasice in economie, creatorul mai multor teoreme esentiale analizei aranjamentelor si performantei instituionale in societatea moderna, co-fondatorul analizei matematice a eficientei si optimizarii economice si creatorul unui sistem de sociologie teoretica singular. Sa plagiezi din Pareto este suprarealist. Este ca si cum cineva ar veni si ar da un doctorat in fizica plagiind rand cu rand din Newton, in biologie din Darwin, in critica literara din Northrop Frye….completati dv aici cu alte discipline…

Situatia e de un comic nebun. Iar faptul ca o comisie de oameni de stiinta sociala romani a validat acest doctorat nici macar malpraxis nu se numeste. Asta nu e malpraxis. Asta e ceva ce trebuie sa intre in analele vietii academice universale. Este o chestie fabuloasa.

2. Mi-a explicat un prieten din conducerea Universitatii Bucuresti ce le-au spus aia de la Shanghai top universitati sau cum se numeste escrocheria aia intelectuala cu rankuirea. La intrebarea celor de la UB „cum facem sa intram si noi in top 500”, ce au zis expertii?!

Au pus mana pe pix si le-au aratat ca au un deficit de 2000 de articole (sau cam asa ceva, puneti aici ce numar vreti nu cantitatea exacta conteaza) ISI. Deci Universitatea Bucuresti trebuie sa produca anul asta 2000 de articole ISI ca sa „intre in top”. Acum produc parca 800. Clar nu? Te doare mintea! Stahanovismul asta intelectual, tampenia asta absoluta care distruge orice forma de viata si vocatie intelectuala, aceasta cretinatate epica, o nebunie de marketing scapat de sub control ce transcende granite si discipline nu este din pacate inventia bietilor romani. Ei sunt victime ale acestui sistem, asemenea creatorilor lui dealtfel, birocratia academica americana.

Simmel, Weber au explicat ce se intampla cand rationaliatea birocratica scapa de sub control si spiritul functionaresc, rutina si imbeciliatea cantitativ-formala organizationala devin dominante. Asta vedem acum aici. Ce vocatie academica, ce viata intelectuala, ce pasiune a cercetarii si predarii?! Nu frate, 2000 de articole ISI in 12 luni. Si bang, Universitatea Ta favorita devine „una de top”.

Spun asta ca cineva care nu poate fi banuit ca nu ar putea produce sau nu ar fi produs articole sau carti publicate in ierarhia sistemului lor cretin. Spun asta ca cineva care vede cum durere cum totul se transforma intr-o imensa, globala bataie de joc, un sistem de status cantitativ facut de, cu si pentru carieristii si birocratii ce maimutaresc viata intelectuala si vocatia academica.

Ce Simmel, ce Weber?! Vedem cum aici se creaza sub ochii nostri o Kakanie academica globala. Avem nevoie de un Kafka, de un Musil, de un Hasek sa descrie ce se intampla. Brava lume a acestor Soldati Svejk ai intelectului -intelectualul modern ISI si Shanghai- si a birocratiei industriale academice ce-i inconjoara.

 

Sursa: facebook.com