În Moldova, alegerile prezidentiale de astazi au o miza simplă: ori Maia Sandu, o persoană educată, inteligentă, pro UE și pro România, ori Igor Dodon – individ ce îmi lasa senzația că trăiește într-un acvariu cu vodcă ruseasca. Cu toate astea, propaganda rusească este foarte puternică și rezultatul votului se anunță foarte strâns. Amici din Moldova, mobilizati-va si mergeți la vot!
Campania moldovenească are însă legături interesante cu alegerile din România de peste o lună.
Miza alegerilor parlamentare din Romania ar trebui să fie postul de prim ministru. Practic, cel mai puternic om din stat, având în vedere caracterul semi-prezidențial al republicii noastre. Cu toate astea, în loc să vedem o campanie între potențiali prim-miniștrii, asistăm la o competiție de tir cu arcul în ceață intre echipe de amatori.
În toată lumea civilizată, o campanie electorală este înainte de toate o campanie de leadership. Tocmai dezbaterea între lideri, care prin prestația lor trag partidul după ei este atractia care polarizează populația. Un partid amorf, inodor și incolor, fără un lider clar conturat, este un non-sens.
Dar exact asta avem acum în România. Democrația românească continuă să fie așa cum s-a născut după 1989, adică originală. Principalele partide, PNL și PSD nu au un lider clar pentru funcția de prim ministru. PSD nu poate avansa încă un nume, pentru că mai toti sefii lor sunt cu un picior în duba de poliție, dacă nu au deja condamnări. Iar PNL, partid tradițional, cu peste 170 de ani de istorie in spate, nu este în stare să propuna un lider propriu, ci se ascunda în spatele popularității relative a tehnocratului Ciolos.
Deocamdată singurele partide semnificative care au un lider bine identificat sunt PMP (Băsescu) și USR (Nicușor Dan), omul anti-sistem. Problema este însă că USR nu propune un Prim Ministru propriu, ci se ascunde după paravanul Dacian Ciolos. Surpriza, tocmai acolo, după același paravan, mai stă asuns și PNL-ul Alinei Gorghiu. Paravanul Ciolos nu participă în această campanie, el se vrea distant, neutru, apolitic, tehnocrat, însă ar dori să fie sigur de postul sau actual si după alegeri. Înțelegeți absurdul situației? Este ca și cum la americani, după o luptă acerbă între Clinton și Trump, s-ar decide să rămână președinte tot Obama.
Rămâne ca singurul partid semnificativ care are candidat clar pentru postul de prim ministru este PMP cu Traian Băsescu.
Dealtfel, fostul președinte a dat o mare lovitură de imagine, obținând cetățenia moldovenească și afișându-se împreună cu Maia Sandu. Indiferent de rezultatul final de mâine, este de așteptat ca Maia, dealtfel foarte simpatizată în România, să îi întoarcă serviciul și să îl susțină pe Băsescu cu al sau partid în alegerile de peste o lună.
Imaginați-vă o dezbatere la TV între liderii principalelor partide. Cine va participa? Ciolos nu poate, pentru că el e “neutru”. Nicușor Dan și Alina Gorghiu, dacă participă, o fac degeaba. Dacă Traian Băsescu va fi prezent la o astfel de dezbatere, își va spulbera adversarii.
Tocmai când credeam cu toții că Băsescu e o locomotiva electorala ruginita si terminata politic, iată că viața plus deruta celorlalte partide, îi oferă încă o șansa. Iar dacă Maia Sandu câștigă în Moldova, e posibil să ne vedem cu comandantul de navă înapoi pe punte.
Sursa: blogovici.com
Articol preluat cu acordul autorului
