În ziarul local Liber în Teleorman a apărut articolul de mai jos. Materialul are un iz consistent de răzbunare femeiască, scrie comisarul.ro
O fi început Bombonica să șușotească? Amănuntele, pentru avizați, sunt foarte, foarte interesante…
Ultimul lucru pe care l-am face vreodată, ca jurnaliști, ar fi să judecăm politicienii laolaltă cu familiile lor. Pentru că există oriunde limite, iar politicienii au grijă de fiecare dată să se simtă atacați atunci când nu doar ei, ci și oamenii apropiați lor, devin obiectul analizei publice. Pe de altă parte, atunci când un politician nu vrea să-și vadă familia amestecată în malaxorul judecății publice, ar trebui să facă eforturi, la rândul lui, să n-o implice. Dar dacă procedezi ca atâția alții, trecând afaceri pe numele copiilor sau soției, sacrificând liniștea lor pentru a-ți păstra numele curat, atunci astfel de consecințe pot să apară. Și neplăcute cum sunt, ele pot elucida cum ajungi dintr-un simplu comerciant președinte de consiliu județean, vicepremier și lider al celui mai mare partid din România. Vorbim, evident, despre Liviu Dragnea. De această dată, în legătură cu un subiect care n-a preocupat foarte mult organele de anchetă, deși o simplă privire asupra Monitorului Oficial al României rezolvă aproape în integralitate ecuația spălării banilor Tel Drum în incinta deloc modestă a Hotelului Turris din Turnu Măgurele. Acum, evident, cei mai catolici decât Papa vor spune că nu s-a demonstrat niciodată legătura dintre Liviu Dragnea și Tel Drum. Foarte adevărat! Dar cine nu e spălat pe creier înțelege că un vânzător de uleiuri precum Marian Fișcuci nu avea cum să cumpere o societate de anvergura Tel Drum fără sprijin de la bunul său prieten, devenit președinte al Consiliului Județean Teleorman. Afacerile cu prietenii, însă, le înțelegem perfect. Ce nu înțelegem deloc e de ce a fost necesar ca Dragnea să-și implice propria soție într-o inginerie financiară majoră, care să-i permită încasarea unor dividende de la Tel Drum? Nu mai avea și alți prieteni? Asta e, însă, o întrebare la care numai Dragnea poate da răspunsul.
Istoria unei afaceri de familie
Da, veți spune că Turnu Măgurele nici nu e zonă turistică. Și aveți dreptate! Nu e zonă turistică, așa că nu prea se justifică ridicarea unui ditamai hotelul în centrul orașului. Doar dacă cei care l-au construit nu intenționau să facă profit din obiectul direct de activitate… Ei bine, despre hotelul Turris știm că înainte de anii 2000 se încadra într-un tipar de proprietate mixtă. În anul 2002, Florinel Marinaș, despre care în Turnu se știe că ar fi soțul surorii Bombonicăi, Gabriela, devine administrator ales al S.C. Hotel Turris și schimbă tipul de proprietate din mixtă în privat autohton, ca urmare a cesiunii prin vânzare de acțiuni de la Fondul Proprietății de Stat. La acel moment, capitalul social al societății era de 2.303.700.000, împărțit în 92.148 de acțiuni a 25.000 lei fiecare. Printre acționarii de la acea dată se număra și SIF Oltenia. Mai târziu, în anul 2005, adunarea generală a acționarilor aprobă transformarea S.C. Hotel Turris SA în societate de tip închis și retrage acțiunile de la Consiliul Național al Valorilor Mobiliare și de pe piața RASDAQ.
În 2006, SIF Oltenia se retrage din acționariat, prin vânzarea celor 1351 de acțiuni nominative către Bombonica Dragnea. Prețul convenit pentru o acțiune era de 12,95 lei, astfel că Bombonica a plătit celor de la SIF Oltenia suma interesantă de 17.495,45 lei. Capitalul social rămâne nemodificat, iar Bombonica se înscăunează drept acționar majoritar, cu 98,1768% din capitalul social.
Noi credem că această schimbare a acționariatului n-a fost făcută deloc întâmplător în perioada în care Tel Drum aparținea deja lui Marian Fișcuci și începuse să treacă pe un profit absolut colosal, care trebuia cheltuit undeva. De altfel, în anul 2005, prin cererea de mențiuni cu numărul 31536, Tel Drum închiriază de la Hotel Turris restaurantul. O să vă întrebați de ce avea nevoie Tel Drum de restaurant? Păi nu avea, dar motivația era parte a unei inginerii financiare care acoperea un transfer de bani dinspre Tel Drum spre Hotel Turris. Mai târziu, în 2007, adunarea generală a acționarilor Tel Drum aprobă deschiderea și declararea a două noi puncte de lucru: Hanul Diligenței și un magazin de carne din Turnu. De ce? Pentru că ambele spații îi aparțineau lui Liviu Dragnea, iar Turris le-a închiriat pe cele două, permițând președintelui de consiliu județean de la acea vreme să-și încaseze lunar dividendele de la TelDrum. Totul pare fabulos și nici măcar nu se oprește aici…
Un hotel de doi lei…
Un an mai târziu, adunarea generală a acționarilor hotelului a decis necesitatea majorării capitalului social cu un aport de 74.000 lei. Tot atunci s-a aprobat restituirea către acționarul majoritar, Bombonica Dragnea, a imobilului cu valoarea de inventar (țineți-vă bine!) de 203.059,98 lei și a terenului evaluat la șocantul preț de 11.260 de lei. Vorbim despre un teren situat în buricul târgului, cu dimensiunea de aproape 3000 de metri pătrați. În 2009 se decide iarăși mărirea capitalului social, iar pentru noile acțiuni nu subscrie decât Bombonica Dragnea! Decât atât! Era vorba despre 29.600 acțiuni noi cu valoarea nominală de 2,5 de lei fiecare, totalizând suma de 74.000 lei. Bombonica plătește în numerar acțiunile și ajunge să dețină 98,6201% din capitalul social.
Restul capitalului este împărțit între 26 de persoane fizice. Că turiștii nu rup ușile hotelului de la Turnu Măgurele știe toată lumea. Dar se pare că afacerea trecută pe numele Bămbonicăi n-are nevoie să funcționeze profitabil într-o societate capitalistă. Dimpotrivă! Analizând tranzacțiile dintre Tel Drum și Turris, observăm că unele afaceri au calitatea de a lua banii de unde sunt și de a-i muta acolo unde unde îi sunt necesari șefului.
Este Bombonica un geniu financiar?
Privind la felul în care s-au desfășurat ostilitățile de-a lungul timpului, trebuie să recunoaștem că ingineriile financiare care s-au petrecut la hotelul din Turnu Măgurele ne-au impresionat. Ba chiar ne-am luat și notițe, ca să știm și noi cum se fac banii inteligent, după ce legalizează guvernanții furtul. Și totuși, nu putem să nu simțim o vagă invidie pentru felul în care se dovedește Bombonica a fi un geniu al banilor. Mai ales că noi știam despre Bombonica faptul că e expertă în asistență socială, în dansuri populare și în fenomene paranormale. Acum, faptul că la toate acestea se adaugă și specialist în finanțe ne cam sperie. Dar, încercând să nu glumim prea mult pe această temă, noi știm că Bombonica e un om de altă factură decât fostul ei soț. Și că, dacă a semnat hârtii, a făcut-o din loialitate pentru familie. Și da, n-avem nicio îndoială că în afacerea cu hotelul din Turnu, Dragnea a stat în spatele întregii operațiuni și a pus la cale, împreună cu specialiștii lui în privatizări și inginerii profitabile, întregul șir de evenimente despre care v-am amintit mai sus. Vom reveni, în zilele următoare, și cu alte dezvăluiri despre felul în care banii Tel Drum au alimentat afacerile familiei și prietenilor lui Dragnea, care, de la înălțimea la care este, n-are niciun motiv să vadă în asta o problemă. Căci, pentru a închide cercul dezvăluirilor în mod corect, atunci când nu vrei să expui ce ți-e drag, n-o faci. Mai ales că, din poziția în care se afla, găsea prieteni capabili să-și pună viitorul sub semnul întrebării pentru a fi și ei patroni de firmă profitabilă, astfel încât să-și protejeze familia de tot cea fost deja și va mai fi, poate, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat.
