Avizul negativ acordat de Comisia specială pentru Roşia Montană proiectului legilslativ al Guvernului nu reprezintă sfârşitul bătăliei, dar este o victorie uriaşă. Iar această victorie a fost obţinută, dincolo de orice dubiu, în urma opoziţiei şi presiunii publice exercitate în stradă. Care sunt, însă, semnificaţiile şi efectele acestui aviz negativ?
Chiar dacă avizul Comisiei speciale este unul consultativ, votul a fost unul politic şi rezultatul acestuia prefigurează şi votul final din Camera Deputaţilor şi Senat în acelaşi sens: de respingere a proiectului de lege specială iniţiat de Guvern. Desigur, s-a lăsat deschisă uşa altor modificări legislative, cel puţin în aparenţă mai moderate, care să facă încă posibil proiectul minier de la Roşia Montană. Dar şi adoptarea unor astfel de modificări legislative rămâne problematică, situaţia în Afacerea Roşia Montană schimbându-se substanţial în ultimele trei luni. Să facem o recapitulare.
În luna august, compania minieră se afla pe cai mari. Calendarul Guvernului legat de votarea legii speciale prevedea adoptarea ei în Parlament până la sfârşitul acestui an. Mai mult, până la sfârşitul lunii decembrie ar fi trebuit să înceapă şi eliberarea de acte şi avize necesare proiectului minier pe baza legii speciale. Viteza cu care ar fi trebuit să fie adoptat proiectul legislativ şi avizat şi aprobat proiectul minier avea o logică electorală simplă: luarea deciziilor nepopulare înaintea anului 2014, când sunt programate două runde de alegeri: europarlamentare şi prezidenţiale. Practic, pentru elaborarea şi adoptarea unui alt proiect legislativ favorabil proiectului minier de la Roşia Montană, USL mai are la dispoziţie maxim 3-4 luni. Apoi începe campania electorală pentru europarlamentare după care se intră în linie dreaptă pentru prezidenţiale, ceea ce amână cel puţin până la sfârşitul anului viitor orice decizie cu un grad ridicat de risc electoral.
Iar riscul electoral legat de orice atitudine favorabilă proiectului minier nu e doar ridicat, ci uriaş. După ce s-a întâmplat în ultimele trei luni a devenit, practic, imposibil pentru propaganda RMGC să mai facă proiectul lor dezirabil la nivel social. Opoziţia a atins cote maxime şi, extrem de important, e vorba de o opoziţie informată (mult mai bine informată decât în luna august) şi determinată. Indiciile de corupţie la cel mai înalt nivel au fost confirmate chiar în cadrul Comisiei speciale, unde au fost aduse acuzaţii grave legate de falsificarea unor studii care stau la baza proiectului minier. În privinţa valorii patrimoniului cultural de la Roşia Montană a devenit public raportul profesorilor de la Oxford şi Leicester, care nu lasă loc de interpretări: situl are valoare de UNESCO, îndeplinind patru condiţii de eligibilitate, în condiţiile în care una singură e suficientă. Mitul susţinerii proectului minier de către locuitorii Munţilor Apuseni a fost spulberat de amploarea protestelor de la Câmpeni. Pierderile economice (locuri de muncă şi surse de venit) în zonă au devenit cunoscute pentru cea mai mare parte a opiniei publice.
Extrem de importantă este şi victoria psihologică, fiind spulberat şi un alt mit, cel conform căruia protestele sunt inutile pentru că, oricum, decizia politică le va ignora. Avizul negativ al Comisiei speciale dovedeşte însă că opinia publică nu poate fi, totuşi, ignorată. Acest lucru se constituie într-un precedent şi o motivaţie suplimentară pentru cei care luptă pentru salvarea Roşiei Montane (dar şi pentru cei implicaţi în alte cauze).
Presa internaţională şi bursa au înregistrat au punctat şi ele momentul. De la o cotaţie de 1,7-1,8 dolari/acţiune la sfârşitul lunii august, acţiunile lui Gabriel Resources s-au prăbuşit până la un minim de 0,41 dolari/acţiune, stabilizându-se, în ultimele săptămâni, în jurul valorii de 0,9 dolari. Avizul negativ al Comisiei speciale a generat o cădere de aproape 11% într-o singură zi: de la 0,92 dolari/acţiune, la 0,82 dolari/acţiune. Faţă de luna august, valoarea companiei Gabriel Resources la bursă s-a înjumătăţit, iar faţă de începutul anului căderea este de aproape două treimi (minus 65%). Mining.com, cel mai important agregator de ştiri din domeniul mineritului titrează în această dimineaţă: „Romania says no to Europe’s largest gold project”. Interesant e că, tot astăzi, pe Mining.com apare şi un articol semnat de către directorul de comunicare al RMGC, Cătălin Hosu, care vorbeşte despre beneficiile proiectului minier. Atâta doar că articolul publicitar este undeva în colona de ştiri, în timp ce materialul despre avizul negativ este deschiderea newsletter-ului (acea ştire a cărui titlu îl citeşti în căsuţa electronică chiar şi dacă nu deschizi mesajul).
Toate acestea nu înseamnă că Roşia Montană este salvată, ci doar că s-a obţinut o victorie extrem de importantă. Atenţie însă, într-o situaţie similară se afla proiectul minier şi în anii 2007/2008, dar afacerea a fost resuscitată la finalul anului 2008 şi, îndeosebi, după 2009. Există motive întemeiate de bucurie, dar nu şi de adormire a vigilenţei. Din acest punct de vedere, primul lucru care trebuie să-i fie reamintite lui Victor Ponta declaraţiile făcute în mod public despre ce se va întâmpla cu avizul de mediu solicitat de RMGC dacă legea specială va fi respinsă de Parlament. Pe 16 septembrie, în timpul emisiunii “Ediţie specială” de la TVR 1, moderată de Moise Guran şi Cosmin Lucaci, premierul a subliniat de mai multe ori că RMGC nu va primi avizul de mediu dacă legea (şi se referă la legea specială) nu va trece de Parlament: “N-o să-l obţină (avizul de mediu – n.a.) doar dacă trece legea”, “Noi nu-l vom mai elibera (avizul de mediu – n.a.) dacă legea e respinsă”, spune Victor Ponta (chiar la începutul înregistrării de mai jos, respectiv în jurul minutului 6,30-6,50 din înregistrare).
Aşadar, ca prim pas, trebuie menţinută presiunea asupra parlamentarilor pentru a vota proiectul de lege specială în conformitate cu avizul negativ al Comisiei (atenţie: discuţiile pentru o lege mai “generală” favorabilă RMGC pot începe în paralel cu trecerea proiectului de lege specială prin cele două camere ale Parlamentului). Apoi trebuie intensificată presiunea publică asupra lui Victor Ponta pentru a-şi ţine promisiunea făcută public fără echivoc – respingerea avizului de mediu, dacă legea specială nu e adoptată. E necesară continuraea informării şi intensificarea eforturilor de includere a Roşiei Montane pe lista tentativă a UNESCO şi a celor legate de susţinerea dezvoltării alternative a zonei. Votul de ieri din Comisia specială dovedeşte că lupta nu e în zadar, că victoria finală e cât se poate de posibilă. Iar acesta este un motiv de bucurie. Dar nu şi de demobilizare.
Atita timp cit DNA-ul NU se autosesizeaza aspupra spagilor pe care le-au luat zeci de „politicieni secu”, inclusiv primul mitoman al tarii, legea NU va fi respinsa de jure et facto! ci, vor cauta sa scoata o alta lege a minelor sa le faca pe plac LACUSTELOR MONDIALE!
Spagarii stiu ca aceste LACUSTE MONDIALE nu discuta la masa verde!; vor disparea unii spagari de tot!; prin accidente de tot felul!
Mafia are legile ei clare.
Lupta pentru acest proiect va lua sfarsit cand vom avea o lege clara, poate si un articol de constitutie care sa prevada clar interzicerea exploatarilor pe baza de cianuri, fracturarea hidraulica si orice alte activitati de exploatare care aduc atingere mediului(apa sol aer). Mai mult as spune atunci cand in constitutie dreptul de proprietate va fi sfant si cand pedepsele pentru incalcarea proprietatii vor fi drastice. Pana atunci in tara asta oricine va putea veni si se va putea instala cu nesimtire oriunde va dori si pe deasupra va face ce-l va taia capul. Ce fac institutiile abilitate sa apere integritatea statului si drepturile cetateanului?? Pentru ce sunt platiti? Cum se pedepseste incalcarea juramantului de credinta fata de tara pe care parlamentarii si conducatorii statului o infaptuiesc? Cine sunt organele abilitate sa vegheze la buna functionare si aplicare a legilor in Romania si de ce nu isi fac treaba? De ce ii tinem acolo daca ei nu-si fac treaba? Pentru ca noi prin ignoranta si indiferenta noastra le permitem sa ne faca ceea ce ne fac. Adica sa-si bata joc de noi.
FALS, NU EXISTA O VICTORIE A STRAZII!
A „picat” acest proiect de lege, DAR LUPTA LOR PENTRU BANI NU S-A TERMINAT. Ei „au primit banii” i-au cheltuit, iar acum trebuie sa se achite de datorie pentru ca nu-i mai pot returna.
O vor VOTA sub alta denumire, VOR INVENTA EI CEVA PENTRU A-SI PLATI DATORIA FATA DE CEI CARE I-AU PLATIT.
Comentariile sunt închise.