Fără îndoială ca a omorî pe cineva pentru că și-a bătut joc de tine, de familia sau religia ta este o extremă ce trebuie condamnată fără nicio reținere. Dacă avem un dram de civilizație și de umanitate nu vom ajunge la un astfel de gest.
Dincolo de asta, a apăra fără reținere nenumăratele mizerii publicate în acest tabloid cu caricaturi porno, numit Charlie Hebdo, ca și cum am apăra cu adevărat libertatea de expresie jurnalistică, este cel puțin o dovadă de inconștiență. Este una să condamni crima și alta să aperi blasfemia, pornografia și batjocura fără limite cu care și-au umplut adeseori paginile cei de la publicația mai sus amintită.
Îmi pare rău pentru moartea lor dar eu nu pot fi Charlie! Studiați cu atenție, vă rog, imaginea de mai sus, cu una dintre coperțile revistei, și spuneți-mi cum vi se pare? Apărați, cu adevărat, această viziune asupra jurnalismului? Până aici ar trebui să li se permită jurnaliștilor să meargă, fără consecințe legale?
Daniel Roxin
P.S. În opinia mea, nu este exclus ca toată tragedia să aibă în spate un scenariu bine pus la punct a cărui țintă s-ar putea să fie justificarea introducerii legilor Big Brother în toate țările europene. Veți vedea ce va urma cu aceste legi în curând… Dar despre asta, într-un alt articol.