Absurda istorie a confruntării dintre contribuabilul M.B. şi fiara ANAF

Cetăţeanul M.B. ştia că nu greşise cu nimic, dar, într-o zi de miercuri, a aflat de la banca sa că ANAF i-a blocat conturile. Mai avea trei zile şi pleca în concediu. A sunat la ANAF, dar, bineînţeles, la telefon nu i se oferea nici o informaţie. M.B. lucra în Bucureşti, dar cei care îi puseseră poprire pe conturi erau funcţionarii din Timişoara, aşa că s-a deplasat 560 de de kilometri, cu maşina. La Timişoara a aflat cât datora statului – 440 de lei – dar nimeni nu-i explica de unde provine această datorie. În sfârşit, M.B. plăteşte, doar ca să-şi vadă conturile deblocate, dar află că trebuie să i se dea o „hârtie” pe care să o transmită băncilor. „Șase zile de la plata datoriei care mi-a răsărit brusc și pentru care mi-au fost blocate conturile. A treia zi de pelerinaj la Fisc. Am făcut în progres. Banii plătiți sunt identificați într-un cont al Trezoreriei. Dar încă nu e “operat în sistem”. Motiv pentru care nici azi nu primesc hârtia de la Fisc cu care să îmi deblochez conturile”, relatează M.B. pe pagina sa de Facebook. La ora la care scriu, nu ştiu dacă M.B. a redevenit un cetăţean cu drepturi depline, inclusiv cel de a dispune de banii din contul său.

Povestea relatată este reală în fiecare detaliu. Dar istoria lui M.B. poate fi istoria oricărui cetăţean român prins în menghina Fiscului. Ceea ce i s-a întâmplat acestui contribuabil, se întâmplă, probabil, zilnic, şi altora. Este o istorie care ilustrează pe deplin primitivismul şi brutalitatea aparatului de stat: funcţionari obraznici, numiţi pe pile politice, care îşi bat joc de cetăţenii disperaţi şi o comunicare ca-n anii comunismului: fără email, fără telefon, fără plăţi electronice. Contribuabilul este adus la ghişeu, umilit şi pus să stea aplecat în faţa unui amploiat cu aere de vătaf.

În primăvara acestui an, am văzut cum s-a dezlănţuit ANAF-ul împotriva micilor antreprenori. O covrigărie a fost închisă pentru o diferenţă de câţiva lei în casă. În acele zile, ministrul de Finanţe, Darius Vâlcov, era prins umblând cu mita prin cimitire, iar DNA descoperea că acumulase, prin fapte de corupţie, o colecţie de artă care ar face cinste multor muzee de artă. Dar nu am învăţat nimic din acele întâmplări. În loc să declanşăm o dezbatere publică, în loc ca opoziţia să ceară înfiinţarea unei comisii parlamentare care să analizeze ce trebuie schimbat la ANAF, tot scandalul a fost băgat sub preş.Uitat a fost şi faptul că ANAF are o rată de recuperare de 10% a bunurilor a căror confiscare a fost dispusă de instanţe. Scandalosul caz al sediului Antenei 3, pe care statul nu poate să-l valorifice la peste un an de la dispoziţia judecătorească de confiscare, a dispărut din dezbaterea publică, de când puterea şi opoziţia se bucură de tratament egal (binevoitor) în studiourile lui Mihai Gâdea. Nu acesta este consensul politic de care are nevoie România.

În fapt, ANAF-ul nu numai că nu evoluează spre o instituţie modernă, dar pare că devine un instrument politic în slujba lui Victor Ponta. Încerc să evit speculaţiile, dar am sentimentul că şi preşedintele Klaus Iohannis a simţit în aceste zile ce surprize poate să-i facă ANAF-ul…Dacă opoziţia şi societatea civilă nu vor stopa abuzurile ANAF, bineînţeles că situaţia va merge din rău în mai rău. Mă îngrijorează posibilitatea ca opoziţia, la momentul la care va veni la putere, să nu schimbe ceea ce este greşit la ANAF, ci să preia mecanismul şi să-l folosească în aceeaşi manieră ca regimul Ponta.

Cee ce trebuie făcut este simplu, nu este nevoie să inventăm roata. În primul rând, conducerea ANAF trebuie depolitizată. Înfiinţaţi o subcomisie parlamentară bi-partizană care să supervizeze concursuri oneste pentru ocuparea poziţiilor de conducere din această instituţie. Cereţi un audit independent şi vedeţi ce nu funcţionează în actuala structură. Cereţi şi un audit al resursei umane şi scăpaţi de cei angajaţi pe pile. Informatizaţi sistemul, astfel încât interacţiunea dintre plătitorul de taxe şi birocraţi să fie redus la minimul necesar. Toate plăţile trebuie să poată fi făcute de pe card sau prin alte sisteme electronice de plată. Comunicarea cu contribuabilii: prin mijloace electronice, dacă aceştia nu cer să discute faţă în faţă cu un funcţionar. În plus, ANAF trebuie să îi ajute pe plătitorii de taxe – nu toţi sunt contabili – să se descurce prin încâlcita legislaţie fiscală.

Dragi contribuabili, dacă vedeţi că politicienii nu fac nimic, organizaţi-vă. Azi, ANAF s-a năpustit asupra contribuabilului M.B. Mâine, îl va lua pe vecinul dvs. Poimâine, poate veţi fi dvs. Nu permiteţi ca ANAF-ul să ajungă noua securitate a regimului Ponta.

Sursa: contributors.ro