Sa ajungi sofer de taxi in cea mai aglomerata capitala europeana nu e deloc usor, insa romanii demonstreaza ca se descurca si castiga binisor. A pornit de la zero si a ajuns milionar in lire.
Povestea unor conationali care ne fac cinste in Marea Britanie, pentru ca sunt muncitori si corecti. Sunt romani, care desi pornesc de la zero, ajung sa isi construiasca propriile firme, cu profituri de milioane de lire sterline.
Trebuie foarte multa munca si multa rabdare, pentru ca nu poti sa faci peste noapte. La Londra, fac sute de kilometri pe zi si spun ca au avut un noroc urias.
George Betianu este un om de afaceri care conduce un grup de firme in Regat si care este prezent periodic la dineuri cu Printul Charles, dar si alte celebritati britanice.
Peste 8 milioane de locuitori in oras si aproape 13 milioane in zona metropolitana, 30 de milioane de vizitatori pe an, 32 de sectoare, 35 de poduri peste raul Tamisa si o suprafata de 1500 de kilometri patrati – de aproape 7 ori mai mare decat Bucurestiul – asa arata Londra in cifre
Un oras global, cu sase aeroporturi si cel mai mare numar de pasageri pe an, surclasand New York si Tokio. Cu o retea stradala de peste o mie de kilometri, plus alti 400 la metrou, capitala regatului e unul dintre cele mai accesibile orase ale lumii. Pe langa celebrele autobuze rosii, un simbol a devenit taxiul londonez, omniprezent pe strazi.
George Betianu este om de afaceri si controleaza un grup de firme cu o cifra de afaceri de peste 10 milioane de lire. Detine la Londra compania de taxi, unde are 100 de soferi romani, dar si o firma de curatenie si o fabrica de mezeluri romanesti. Mai are o firma de recrutare si un parc auto cu 35 de ambulante private si microbuze pentru transportul pacientilor si al personalului din doua mari spitale. Unul dintre ele este celebrul Saint Thomas, vis a vis de Palatul Westminster, unde functioneaza Parlamentul Britanic de aproape 900 de ani.
Este unul dintre cele mai mari spitale din lume si aici avem noi contract direct cu ambulante, cu masini si chiar azi am primit un telefon de la directorul spitalului sa introduca microbuzele pe care le avem. In momentul de fata suntem zece companii pe spitalele din Londra.
Va spun sincer, aveam un mini recorder si ascultam prin radio. Si nu intelegeam pentru prima data, am intrebat de 2,3 ori… Dispecerii de la birouri fiind englezi, se suparau daca erau ocupati. De fiecare data cand imi spunea cursa prin radio, o inregistram si o ascultam eu de fiecare data, pana reuseam sa inteleg unde era adresa. Nu m-a speriat, am fost tot timpul calm, dar va spun sincer ca atunci a fost foarte greu, pentru ca am fost nevoit sa invat zi si noapte. Atunci nu aveam sisteme de navigare.
A angajat englezi la dispecerat, oameni mai in varsta decat el si cu vechime mare in taximetria londoneza, pe care ii considera colaboratori, nu angajati.
Se considera un om de afaceri pragmatic si se declara dezamagit de unii dintre romanii pe care i-a angajat la compania de taxi. Povesteste ca i-ar fi ajutat cand le era mai greu, iar atunci cand firma a trecut printr-o perioada mai dificila, la inceputul crizei financiare, adica atunci cand lui i-a fost greu, tocmai salariatii pe care i-a ajutat mai mult au fost cei care au facut greva si au plecat la alte companii. Asta in conditiile in care sustine ca pe multi i-a adus direct din Romania, fara sa fi vazut vreodata Londra. Zilnic e cautat la telefon de zeci de persoane din tara, dupa ce si-a facut public numarul personal, pe Facebook.
A fost nevoie de credibilitate si de recomandari, pe care le-a castigat in timp, prin seriozitate. A fost invitat la dineuri cu Printul Charles si are contacte la nivel inalt in mediul de afaceri londonez. Spune ca isi conduce toate afacerile din masina. E prezent zilnic in biroul sau mobil de pe strazile orasului si povesteste ca la volan si-a inceput aventura vietii in Marea Britanie. A venit la Londra in 1992, dinBucuresti, fiind printre primii romani care au ajuns dupa Revolutie in marea metropola. S-a facut taximetrist fara sa stie deloc limba engleza. Roman inventiv, s-a descurcat.
Noi suntem imigranti, am luat acest statut in piept. Avem niste datorii morale si niste datorii financiare. Parintii nostri, fratii nostri, romanii care au ramas acasa, platesc niste datorii pe care le-am facut noi de la nastere si pana la plecare, prin educatie prin tot ce s-a creat. S-au facut niste cheltuieli la care noi trebuie sa contribuim si sa le dam inapoi. Daca fiecare dintre noi am trimite un turist in Romania, la cati romani suntem aici, ca avem prieteni, ca avem colegi de serviciu… Foarte multi dintre noi – imi plec capul de rusine – au uitat ca au niste datorii fata de tara.
Numai din TVA da statului britanic intre 800.000 si un million de euro pe an. Achita alte zeci de mii prin impozite la masini, proprietati si sediile detinute.
Eu sunt mandru si spun cu mandrie ca sunt roman si nimeni nu m-a dat la o parte
George Betianu e pe strazi pana tarziu, in noapte, si mai nou se ocupa de inchirierea unor apartamente de pe malul Tamisei. Spune ca niciodata nu spune nu unei afaceri cu potential. Are, mai nou, in plan un proiect turistic, o idee de suflet: sa trimita britanici in mod organizat, in vacante prin Romania. Un proiect in care spera sa coopteze si alti oameni de afaceri romani de la Londra. Simte ca este dator tarii din care vine si unde s-a scolit.
Este foarte dificila Londra, este una dintre cele mai aglomerate capitale dinEuropa si din cauza ca ei au conservat tot si nu au demolat nimic, strazile sunt foarte inguste si traficul este foarte dens
Si-a cladit un mic imperiu si lucreaza cu romani pe care ii ajuta si ii inspira. Le cere, in schimb, sa-i fie loiali si corecti. Un roman face cariera in domeniul de business din Regat. A pornit de jos, in urma cu 20 de ani, dar nu uita de unde a plecat. Cunoaste Londra ca-n palma si simte ca astazi are intreg orasul la picioare.
sursa: regatulunit.com
Felicitari domnule!
Poate ar fi un exemplu si pentru securistii nostri – care tot consuma de la nastere pina la moarte fara sa produca NIMIC – sa-si incerce si ei „norocul” in Anglia! Dar stiu ca sunt timpiti – de la nastere – si le e frica de munca adevarata ca dracu’ de tamie!
Comentariile sunt închise.