A ajuns patron de hotel la Roma dar alege să se întoarcă în România | „Sunt un cetățean comunitar mândru de rădăcinile mele”

Il Fatto Quotidiano îi dedică un lung articol omului de afaceri român Ovidiu Burdușa, de 36 de ani, sosit la Roma în 1998. De-a lungul anilor a reușit să renoveze un local pentru a-l transforma în hotel pe via del Corso fiindcă ”dacă îți pui în minte să-ți schimbi viața, mai devreme sau mai târziu reușești”, a declarat Ovidiu Burdușa pentru Il Fatto. Și acum, cu soție și copii, vrea să se întoarcă acasă: ”Tot acest sacrificiu trebuie să aibă un final, nu?”

Iată povestea unui self-made man, de la om de serviciu la patron de hotel.

Via del Corso, strada shopping-ului din Capitală. În fața numărului 117 este ”Corso grand suite”, un hotel deschis de un an. În hol, așezat în spatele biroului este Ovidiu Burdușa, de 36 de ani, român. El este proprietarul. Până acum șapte ani a lucrat ca paznic de noapte a unui hotel. Un ambient de 200 de metri pătrați. Culorile dominante sunt ciocolatiu și crem. Ne arată cele șase camere, toate destul de mari, cu trei sau cinci paturi, jumătate au ferestre către o curte interioară cu iederă care se cațără pe ziduri, cealaltă jumătate către strada din fața Bazilicii Sfinții Ambrozie și Carol.

«Dacă îți pui în minte să-ți schimbi viața mai devreme sau mai târziu reușești – este unul dintre primele lucruri pe care le spune. Dacă te aștepți să te ajute statul, îți faci iluzii. Cheia succesului o avem cu toții, este în mâinile noastre. Problema e să știm să o vedem, poate doar am pus-o în buzunar.»

Ovidiu a găsit-o aproape imediat. Numai că efortul său a fost dublu fiindcă în Italia e un străin și până în 2007 (an în care a intrat România în Uniunea Europeană) era un extracomunitar.

A sosit la Roma pentru prima dată în 1998. «Italia era pentru noi precum America. Aveam deja un unchi aici, care m-a găzduit».

Ovidiu a plecat de jos pentru a ajunge la înălțime. Ca subordonat la angajator. Fără a cere ajutor nimănui, nici măcar băncilor. ”Le urăsc – își varsă năduful. Eu nu am accesat niciodată un împrumut. Aștept să am lichidități pentru a face lucrurile”.

Munca de jos

Cariera sa a început ca angajat la încărcarea și descărcarea mărfurilor pentru o firmă de produse alimentare. Apoi a lucrat ca om pentru curățenie și recepționist la un hotel din centru.

Obsesia lui a fost mereu turismul. Astfel nu era mulțumit. Pretindea mai mult de la el însuși. La finele lui 2000 s-a întors în România, la București, pentru a frecventa Facultatea de Economie și Turism. După cinci ani era din nou aici, cu o sută de CV-uri tipărite introduse într-o mapă.

«Le-am dus la toate hotelurile de la Piazza della Repubblica la Piazza del Popolo». Inima șic a Romei.

Și mintea îi alunecă la amintirirea pe care o ține strâns lângă inima sa: «Mă simțeam ca atunci când abia am sosit, ghemuit pe scările de la Trinità dei Monti, în timp ce subliniam cu markerul numărul meu de telefon pe CV-uri. Nu voi uita niciodată acel moment, niciodată acel loc.»

Piazza di Spagna

Cu o licență în sertar și un master în afaceri și turism pe care îl frecventa la distanță (la una dintre universitățile din București), a fost angajat ca paznic de noapte după zece zile. Din 2008 până în 2011 a devenit manager al aceluiași hotel. Însă obisectivul era să-și deschidă propria afacere.

«Astfel am cumpărat unul, plătit pe jumătate în rate, în Piazza Spagna împreună cu un coleg».

Odată trecuți doi ani, au vândut hotelul cu de peste două ori mai mult decât l-au cumpărat. O afacere, așadar. În acel moment, continuă Ovidiu, «eram gata să fac totul de unul singur. Am văzut acest local, abandonat. L-am renovat și l-am închiriat pentru 18 ani cu 6.500 de euro pe lună.»

Finalul sacrificiilor

Astăzi, când deja și-a atins obiectivul (s-a și căsătorit și are doi copii), este și mai convins: «Mă voi întoarce în România, sper deja anul viitor. Tot acest sacrificiu trebuie să aibă un final, nu? Nu aș schimba nimic din trecutul meu, însă în 17 ani am fost numai o dată în vacanță, în luna de miere.

În 36 de ani de viață am vizitat numai șapte state, nu am ieșit niciodată din Europa. Vreau să mă implic pentru țara mea, poate și în politică. Vreau ca fiii mei să înceapă școala acolo. Nu am luat cetățenia italiană, nu-mi folosește, sunt un cetățean comunitar mândru de rădăcinile mele. Este adevărat, cincizeci de ani de comunism ne-au distrus însă acum e spațiu pentru a face lucruri noi. Am împreună cu frații mei o firmă de închirieri auto la București. Visul meu este să deschid un hotel într-o localitate turistică montană».

Ovidiu vorbește fluent patru limbi, în afară de română și italiană, engleza și spaniola. Corso grand suite a avut o cifră de afaceri de 160.000 de euro în primele șase luni de activitate. Clienții sunt în proporție de 90% străini, în special americani, scandinavi și români. El este satisfăcut: «Am găzduit-o și pe ambasadoarea noastră». Este gata pentru o altă aventură.

sursa: gazetaromaneasca.ro