Victor Ponta nu vrea să demisioneze din poziția de premier. În schimb, vrea să câștige timp și să „aburească” lumea după obicei.
Intr-un interviu recent, dat la Antena 3, premierul Ponta recunoaște că „s-a gândit să demisioneze” după 16 noiembrie, dar a cedat, bietul politician, insistențelor admiratorilor care i-au spus că să nu-i „lase baltă”. Altminteri, e convins că „s-au făcut greșeli” cu votul din diaspora, că el a pierdut politic, dar că nu a fost nimic deliberat. Totuși, ne face o concesie: dacă DNA va începe urmărirea sa penală, va demisiona. Dar: „nu putem rămâne pe logica din 2004. Cine pierde alegerile merge la închisoare”. Pardon? Năstase a mers la închisoare fiindcă a pierdut alegerile? Nu, a mers la închisoare din cauza corupției, găsit vinovat de Înalta Curte. A, sigur, dacă Năstase câștiga alegerile, ioc închisoare, dar asta fiindcă justiția ar fi rămas nereformată, dependentă politic. Ponta, prin urmare, continuă să ne creadă obnubilați mental, incapabili să-i înțelegem sofismele; pe de altă parte, sugereazăa priori că orice implicare a sa într-un dosar „votul din diaspora” va fi tratat drept o„răzbunare politică”, indiferent ce ar zice justiția.
Deocamdată, se declară dornic să „lucreze” cu președintele ales. Adică cum? Vrea să lucreze cu un „lucru”? Vrea cooperare cu cel despre care afirma că îi venise „umil în biroul de premier”? Îi cere lui Iohannis să „ne unească”, atunci când încă nu a demis-o pe Gabriela Firea, nu s-a delimitat de campania murdară a oamenilor săi care invocau ortodoxia și „românitatea” împotriva neamțului luteran, care ar fi „vândut copii” și ar fi urmat „să taie pensiile”? Nu premierul este acela care e îndreptățit să propună „unire”, după ce s-a străduit să-și diabolizeze adversarul. Un singur lucru adevărat – dar incomplet – a spus Ponta în acel interviu: „nu am digerat încă rezultatul [alegerilor]”. Nu a adăugat, desigur, că nu se așteaptă să-l digere vreodată! Și cum ar putea? Ar însemna să fie un om responsabil.
Defectul eminent al lui Ponta, dar reprezentativ pentru un număr nu mic de conaționali, fie ei oameni politici, fie oameni „obișnuiți” (așa se și explică de ce a câștigat totuși peste cinci milioane de voturi) este iresponsabilitatea. Într-un fel, avem de a face cu o trăsătură a copilăriei perpetuată, din cauza proastei creșteri, la maturitate. E o „copilărie” schimonosită, târzie. Priviți-i, de pildă, pe cei „agățați” în ultimul timp de DNA – parlamentari, primari, președinți de consilii județene, magistrați, oameni de afaceri –, unii arestați preventiv, alții trimiși în judecată, alții deja condamnați, alții închiși, alții deja eliberați după ispășirea pedepsei. Nu am văzut pe unul, pe unul singur, admițând în public înaintea camerelor (ce au declarat înaintea procurorului nu știm) că a greșit; poate nu complet, poate nu chiar atât de grav precum a susținut justiția, dar că totuși a greșit pe undeva! N-am văzut un singur politician care, atunci când se cere retragerea imunității în parlament, să admită că e vinovat, fie și parțial, de a fi luat mită sau a fi făcut trafic de influență – chiar și atunci când stenogramele sunt clare și vorbesc răspicat. Toți se pretind – după cum o repetă continuu – victimele inocente ale unor „răzbunări politice”, fiind altminteri oameni cinstiți, devotați binelui public, hăituiți de procurori „staliniști” ori de „justiția băsistă”. Pentru toți aceștia, ca și pentru Ponta, vina este întotdeauna la altcineva: Băsescu, procurorii, „americanii”,„flacăra violet”, „partidul Facebook” etc. Ei trăiesc într-o lume populată de entități diabolice vizibile sau invizibile, care îi urmăresc și îi închid, care îi fac să piardă alegerile pe neașteptate, care le fură meritele, care îi ponegresc și stârnesc poporul împotriva lor. Cel mult, și asta de obicei off the record, recunosc că au furat, dar spun nedumeriți că și „ceilalți” au făcut aidoma, așa că nu ar trebui să fie tocmai ei pedepsiți. Sau, precum Vântu, declară cu cinism că asta e legea lumii. Conștiința acestor oameni este o foaie albă și netedă; din punctul lor de vedere, pete și cute au numai imbecilii. Cum ar putea asemenea oameni imaturi moral să „digere” vreun revers – politic sau penal?
Problema este că acești iresponsabili au în continuare pretenția să ne conducă. Se agață de noi ca niște copii răsfățați și prost-crescuți, cerându-ne să ne supunem hachițelor lor de falși lideri. Ne mint în față cu nerușinare. Iar când lucrurile merg rău chiar din cauza lor, pe foaia aceea albă nu se întipărește niciun semn; ba, nesimțiții, mai vor să-i și căinăm!
Sursa revista22.ro
