Jurnalistul Robert Turcescu face noi dezvăluiri pe blogul său. De data aceasta, este vorba despre Mihai Tânjala şi afacerile lui tenebroase, un individ care a făcut şi a desfăcut multe iţe prin politica românească şi prin Servicii, că doar una fără cealaltă aproape că nu se poate, mai ales când vorbim despre „profesionişti”. Despre Tânjală pare să nu se mai ştie nimic deşi procuratura l-a luat în vizor de ani buni. Mai mult, omul este condamnat defintiv încă din anul 2011, dar asta nu-l împiedică, se pare, să-şi facă veacul prin Statele Unite, sfidând orice lege. Aşadar, domnul Tânjală o duce bine-mersi în Florida, aşa cum bine punctează Turcescu pe blog. Iată ce spune ziaristul:

„Ce-ati zice daca ati afla ca un condamnat la cinci ani de inchisoare in Romania (sentinta definitiva pronuntata in decembrie 2011!), dat la un moment dat in urmarire internationala , e un prosper om de afaceri in SUA, Florida, fiind proprietarul unui aerodrom pe care-l administreaza impreuna cu sotia? Vi se pare incredibil? Ei bine, nu e incredibil, e cit se poate de adevarat! Va confirm personal ca asa stau lucrurile pentru ca am vorbit mai bine de o ora la telefon cu personajul respectiv, iar ancheta jurnalistica despre el, dublata de un interviu in exclusivitate si de documente absolut spectaculoase, o veti putea citi in citeva episoade pe acest blog. Iar daca va spun ca respectivul condamnat a fost ofiter de contrainformatii inainte de 1989, apoi fondator al “celebrei” UM 0215 (mai cunoscuta ca “Doi si-un sfert”), apoi deputat PDSR, om de afaceri controversat si pretendent al unor despagubiri cu titluri de proprietate avind o valoare care bate spre 100.000.000 de euro sper ca v-am captat atentia!”, notează Robert Turcescu pe pagina personală.

Jurnalistul va face mai multe dezvăluiri despre Mihai Tânjală şi afacerile sale, prezentând documente şi informaţii pe care le va da publicului în mai multe episoade care vor apărea pe blog.

În EDISODUL 1 Turcescu notează:

Condamnat la cinci ani de inchisoare cu executare, nicio zi de puscarie

In iunie 2009, procurorii DNA, Serviciul Teritorial Bucuresti – Biroul Teritorial Slobozia l-au trimis in judecata pe Mihai Tanjala, fost administrator al SC ICMUG SA din Giurgiu (fosta Intreprindere de Constructii si Utilaje Grele, Giurgiu). Era acuzat ca in 2004, in calitate de administrator al SC „ICMUG” SA, societate la care statul era actionar, a dispus sa fie vindute doua active din patrimoniul societatii la valori mai mici decit valoare lor reala: o cladire administrativa si un ansamblu de blocuri in constructie, inclusiv terenul aferent. Procurorii considerau ca vinzarea s-a facut la preturi modice catre firme controlate de inculpat si de membrii familiei sale, pentru ca ulterior sa fie revandute la preturile de piata, Tanjala obtinand pentru sine, in mod necuvenit, aproape o jumatate de milion de euro. Dupa mai bine de doi ani de procese, pe 15 decembrie 2011, Mihai Tanjala a fost condamnat definitiv la cinci ani de inchisoare cu executare, dar n-a ajuns nicio zi in puscarie. La aceasta ora este stabilit in SUA, Florida, unde este proprietarul unui aerodrom, SEMINOLE LAKE GLIDERPORT, pe care l-a achizitionat cu 2.600.000 de dolari pe pamint american inca din anul 2008.

ICMUG Giurgiu scoasa la privatizare

Pe 6 mai 2003, Ziarul Financiar nota citind un comunicat al APAPS ca singura oferta pentru preluarea producatorului de utilaj petrolier si minier ICMUG Giurgiu, scoasa la privatizare, a venit din partea unei companii americane, S&T Oil Equipment and Machinery Ltd. Illinois. La acea vreme, Autoritatea pentru Privatizare detinea 99,12% din capitalul social al IGMUG, restul fiind in proprietatea actionarilor rezultati in urma programului de privatizare in masa. Capitalul social al ICMUG Giurgiu era de 87,9 miliarde lei, iar pachetul de actiuni detinut de stat la societatea din Giurgiu fusese scos la vanzare la sfarsitul lunii martie 2003. ICMUG era o fosta intreprindere “de stat” care se ocupa cu proiectarea, producerea, repararea si comercializarea de utilaj petrolier si minier, precum si a echipamentelor de foraj hidro-geologice. Inca din 27 septembrie 2002, la ICMUG Giurgiu se instituiese procedura de administrare specială prin Ordinul nr.86 al ministrului APAPS, care preceda perioada de pregatire in vederea privatizarii.

ICMUG preluata de “investitori strategici americani”

Pe 30 mai 2003, firma S&T Equipment and Machinery Ltd inregistrata in SUA a cumparat pachetul majoritar de actiuni al ICMUG SA cu mai putin de 320.000de dolari. Romania Libera scria in anul 2006 ca a fost vorba de o privatizare “cu dedicatie” avind in vedere ca societatea giurgiuveana detinea active in valoare de aproximativ 3,5 milioane de dolari la care se mai adaugau si terenurile societatii, majoritatea situate in Zona Libera Giurgiu, ceea ce le conferea o valoare foarte mare pe piata imobiliara. In contractul de privatizare se stipula ca firma S&T avea obligatia ca pe o durata de cinci ani sa realizeze esalonat investitii pentru dezvoltarea ICMUG in valoare de 2,8 milioane de dolari. Potrivit programului de investitii, pana pe 30 mai 2006, valoarea cumulata a aportului de capital ar fi trebuit sa fie de 1.520.000 de dolari. Mai mult, cumparatorul actiunilor se obliga sa constituie garantii a caror valoare sa o acopere integral pe cea a investitiilor. S&T insa nu a respectat nici una din aceste clauze, scria jurnalistul Sorin Ghica intr-un articol din 12 aprilie 2006 publicat sub titlul “Masini Grele Giurgiu SA, devalizata de propriii actionari”.

In acelasi articol se mentioneaza ca americanii veniti ca “investitori strategici” la ICMUG au vandut active in interes propriu, au cesionat ilegal o parte din actiunile firmei, nu au respectat contractul privind programul de investitii si ca intreprinderea giurgiuveana care fabrica pe vremuri utilaje de foraj petrolier si minier, foarte cautate pe piata externa, a ajuns sa produca doar confectii metalice, ca orice banal atelier de lacatuserie.

Cine erau “americanii” veniti la ICMUG

Valerian Simirica si Mihai Tinjala (foto), proprietarii firmei americane S&T Equipment and Machinery Ltd. ( de fapt, Simirica & Tanjala Equipment and Machinery) erau, de fapt, doi romani get-beget prezentati ca “investitori strategici” americani.

 

 

Mihai Tanjala s-a nascut in Romania in 1957. A absolvit Academia Militara si ASE Bucuresti fiind specializat in inginerie aviatica, economie, finante-banci si relatii internationale. Inainte de 1989 a fost ofiter de contrainformatii in Directia de informatii a Armatei, iar din decembrie 1989, potrivit propriilor declaratii, a fost pus de celebrul Gelu Voican Voiculescu sa infiinteze inca din primele zile de dupa caderea lui Ceausescu, celebra UM0215 mai cunoscuta ca UM “Doi si-un sfert”, serviciul secret al Ministerului de Interne. In perioada 1992-1996, Tanjala a fost deputat PDSR si a inceput primele afaceri la scara mare. In 2003 l-a intilnit pe Valerian Simirica, un cetatean american de origine romana fugit din tara in anii ’70. Simirica se stabilise la Chicago unde comunitatea romaneasca era una foarte numeroasa, formata din aproape 60.000 de persoane. Tanjala sustine ca l-a intilnit pe Simirica in 2003, la New York, printr-o cunostinta comuna, cind a participat intr-o delegatie de oameni de afaceri romani la citeva intilniri de business dincolo de Ocean. Au decis atunci sa faca afaceri impreuna.
Dintr-un document semnat de avocatul lui Mihai Tanjala pe care il puteti consulta mai jos, in original, rezulta ca in acelasi an, 2003, Valerian Simirica a cumparatprin firma “S&T Oil Equipment and Machinery LTD (prescurtat, “S&T”) doua companii detinute de statul roman. Vinzarea s-a facut prin APAPS (devenita AVAS) care administra privatizarea companiilor de stat. Cele doua companii cumparate de investitorul “american” Simirica erau combinatul Nitramionia- Fagaras si ICMUG S.A. Giurgiu. Conditiile privatizarii erau clasice: pastrarea locurilor de munca, investitii, respectarea normelor de mediu si, desigur, mentinerea in activitate a intreprinderilor. In caz contrar, APAPS isi rezerva dreptul de a anula contractele de privatizare, iar companiile se reintorceau in proprietatea statului roman.

Ancheta integrală şi documentele prezentate de jurnalistul Robert Turcescu le puteţi vedea pe: turcescu.ro