Patru miliarde de lei, echivalentul unui miliard de euro, au însumat, din 2007 în 2011, titlurile de despăgubire acordate unor oameni de afaceri care, fără a fi moştenitori ai unor proprietăţi revendicate, au primit drepturile litigioase asupra acestora, multiplicându-şi astfel alte business-uri, în general prea puţin vizibile până atunci. Schema exploatată intens până în 2013, când statul îi despăgubea cu 100% pe „samsarii imobiliari”, cum i-a numit Victor Ponta, a funcţionat, arată dosarul „Bica – Dumitrean”, ca o reţetă de îmbogăţire rapidă bazată de o breşă din legea retrocedării proprietăţilor, dar, mai ales pe conexiunile politice ale câtorva „băieţi deştepţi” din imobiliare. Între aceştia, numele lui Dorin Cocoş, la acea vreme soţul Elenei Udrea, era printre primele din listă. Câştigători direcţi ai unor sume de bani în numerar sau ai unor pachete importante de acţiuni la Fondul Proprietatea, în urma acestor titluri de despăgubire, sunt însă oameni de afaceri în general discreţi, care fac astăzi profit din imobiliare, din agricultură sau din energie.

După 5 ani de aşteptare, moştenitorul unui teren cu toate actele în regulă renunţă la ideea că statul îl va compensa, aşa cum îl obliga legea, cu acţiuni la Fondul Proprietatea şi îi vinde la un preţ derizoriu toate drepturile sale unui om de afaceri. În 5 luni de la semnarea documentelor notariale, noul titular nu deschide doar toate uşile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), ci ajunge să obţină şi plata titlului de despăgubire la o valoare supraevaluată, prejudiciind statul cu 61,7 milioane de euro. Schema descrisă de procurori în jurul despăgubirii acordate în martie 2011 lui Stelian „Stelu” Gheorghe, cu susţinerea lui Dorin Cocoş, în dosarul „Bica” nu a fost aplicată unui caz, prin excepţie, ci era, aşa cum suspectau anterior inspectorii Curţii de Conturi, o practică în instituţie.

Câştigători din morişca creată în jurul Comisiei Naţionale pentru Stabilirea Despăgubirilor (CNSD), aşa cum s-a numit cartierul general al titlurilor de despăgubire din 2005 până în 2013, au fost, alături de Stelian Gheorghe (despre care Gândul a scris AICI), alţi câţiva oameni de afaceri, cunoscuţi azi, în ciuda discreţiei publice din ultimii ani, în domenii precum energia, agricultura, imobiliarele sau implicaţi în finanţarea unei echipe de fotbal. Gheorghe Iaciu, de numele căruia se leagă cartierul „Greenfield” din Bucureşti, Mihai Rotaru şi Adrian Andrici, finanţatorii CS Universitatea Craiova,Irina Nisiparu, soţia lui Mihai Rotaru, sau Horia Şchiopu Simu, cunoscut ca „bancherul cuprului”, sunt doar cinci dintre cei pe care documentele oficiale îi menţionează ca beneficiari ai unor titluri de despăgubire de câteva ori mai valoroase decât sumele plătite de ei foştilor proprietari sau moştenitorilor direcţi.

Ca şi în cazul celor mai multe dintre contractele cu statul încheiate în ultimii 20 de ani, profitul ajungea să se împartă, arată procurorii în dosarul menţionat, cu oamenii-cheie care influenţau numirile politice în instituţii, o mică parte ajungând, în final, şi la partidul care a făcut posibilă afacerea. Gândul a găsit în lista sponsorilor oficiali din 2008 ai PDL atât compania CCCF Drumuri şi Poduri aflată în portofoliul lui Adrian Andrici, dar şi numele lui Dorin Cocoş, cel care, potrivit unui martor audiat de DNA, i-ar fi pretins lui Stelian Gheorghe10 din cele 61 de milioane de euro câştigate în urma unei astfel de retrocedări.

Firul titlurilor de despăgubire preschimbate automat în acţiuni la Fondul Proprietatea s-a rupt în 2013, odată cu modificarea legii. CNSD s-a transformat în Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, dar a rămas, în aceeaşi măsură, numită politic. În locul schemei consacrate de „samsari”, se prefigurează o altă formulă pentru afaceri imobiliare profitabile. În următoarele şase luni, ANRP va trage linie sub toate terenurile încă aparţinând statului – păşuni, terenuri agricole, păduri – urmând să le scoată din 2016 la licitaţii dedicate strict celor care deţin puncte de despăgubire certificate de Guvern. În locul „samsarilor” au apărut „recuperatorii de puncte”. Despre stadiul centralizării proprietăţilor statului şi despre noua schemă de compansare, în jurul „recuperatorilor de puncte”,explică preşedintele ANRP, George Băeşu, într-un interviu care va fi publicat mâine.

Prima schemă a profitului din retrocedări

Dosarul „Bica” şi un raport din 2013 al Curţii de Conturi care a inspectat despăgubirile acordate între 2007 şi 2011 în România descriu în amănunt schema care a funcţionat până în 2013. Înfiinţată în 2005, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – şi, implicit Comisia Naţională pentru Stabilirea Despăgubirilor – a funcţionat iniţial sub conducerea lui Ingrid Zaarour (PNL). I-au urmat Ancuţa Opre, membră PSD şi ex-consilieră a lui Mircea Geoană, Crinuţa Dumitrean, numită pe filiera PDL, la sugestia lui Ioan Oltean, Dorina Danielescu (venită din procuratură) şi George Băeşu, fost deputat PSD.

Membri CCSD au fost de la început reprezentanţii unor instituţii guvernamentale, cei mai mulţi chiar ai ANRP. Numirile politice în toate eşaloanele guvernamentale au avut însă ca rezultat şi politizarea acestei comisii, împărţită, în momentul martie 2011, al marii afaceri a lui Gheorghe şi a lui Dorin Cocoş, între două centre de putere care au fuzionat, ca o coincidenţă, în timp ce, politic, se negocia prelungirea mandatului lui Emil Boc în fruntea PDL în perspectiva unei Convenţii Naţionale care a avut loc în mai 2011.

Cine sunt marii despăgubiţi ai României, în guvernarea PDL

Câştigurile din cumpărarea drepturilor litigioase asupra imobilelor sau terenurilor şi revendicarea acestora cu ajutorul conexiunilor politice au fost, în perioada 2007-2011, de 4 miliarde de lei, echivalentul a un miliard de euro, arată Raportul Curţii de Conturi, disponibil integral AICI.

1,5 miliarde de lei au obţinut în acest mod cei care au cumpărat drepturile de la moştenitori ai unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, recunoscuţi prin Legea 10/2001. Din aceşti bani, 814 milioane, adică mai bine de jumătate, au ajuns la primii 7 clasaţi în topul celor mai inspiraţi cumpărători de drepturi litigioase.

Topul câştigurilor din despăgubirile acordate în baza Legii 10/2001


Top 7 câştigători din titlurile de despăgubire. Sursa: Raportul Curţii de Conturi la ANRP

Un beneficiu de aproape 200 de ori mai mare decât investiţia a scos Horia Şchiopu Simu, fost bancher implicat la acel moment în afaceri în industria prelucrării cuprului, dar şi în construcţii şi foraj. De aproape 40 de oari mai mult decât a dat a obţinut însă şi Mihai Rotaru – actualul finanţator al CS Universitatea Craiova, al cărui nume se regăseşte, alături de cel al soţiei sale, şi în Topul câştigurilor din despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar 18/1991.

Topul câştigurilor din despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar 18/1991


Top 3 câştigători din titlurile de despăgubire. Sursa: Raportul Curţii de Conturi la ANRP

Primii patru mari beneficiari ai „breşei” tranzacţionării drepturilor litigioase au câştigat, în total,  titluri de 450 de ori mai valoroase decât sumele pe care le-au cheltuit cu moştenitorii. Cea mai bună afacere a făcut-o însuşi Stelian Gheorghe  care a primit un beneficiu de 60 de ori mai mare, în baza unei supraevaluări, acceptate datorită legăturii sale cu Dorin Cocoş şi a puterii acestuia în lumea politică, aşa cum susţin procurorii DNA.

La finalul unei inspecţii de câteva luni, Curtea de Conturi a arătat că Horia Simu a avut, din diferenţa dintre cât a obţinut de la stat şi cât a plătit foştilor proprietari, un câştig de 127 de milioane de euro, Gheorghe Iaciu împreună cu Mihai Rotaru au scos, dintr-o singură despăgubire, 8 milioane de euro, în timp ce cel din urmă a avut profituri importante şi din alte dosare similare: 25 de milioane de euro dintr-altul şi 9 milioane de euro din cel în care i-a fost implicată soţia

HORIA ŞCHIOPU SIMU – afaceri în prelucrarea cuprului, construcţii, foraj şi în industria apei minerale

A primit, alături de partenerul său de afaceri, Horia Pitulea, supranumele de “bancher al cuprului” ca urmare a implicării sale în holdingul CUPROM (format din cele două fabrici româneşti de cupru – PHOENIX BAIA MARE şi ELCOND ZALĂU şi din două institute de cercetare cumpărate de la stat în 2003 – IPRONEF şiCEPRONEF) la scurt timp după plecarea de la Citigroup. Cuprom a avut în perioada 2000-2006 afaceri de peste 200 milioane de euro, dar a intrat în dificultate în condiţiile prăbuşirii preţului la cupru în 2008 şi, ulterior, în lichidare. Încercarea lui Simu de a cumpăra şi minele româneşti de cupru a eşuat, potrivit Ziarului Financiar.

Trecerea lui Horia Simu prin industria cuprului nu a rămas fără urme. Cuprom a închiriat, în consorţiu cu ENERGO MINERAL şi Ipronef, activitatea Cupru Min între 2007 şi 2008. Potrivit fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu, “Energo Mineral a extras cupru fără investiţii, făcând un profit de şase milioane de euro pe an. În iulie 2009, după o stagnare a activităţii de nouă luni şi trimiterea în şomaj a 360 de persoane, a denunţat contractul cu S.C. Cupru Min S.A., rămânând cu datorii de aproximativ 40 de milioane de lei faţă de Cupru Min. Cu acelaşi consorţiu, tot în iunie 2007 s-a încheiat un alt contract de cooperare şi pentru S.C. Moldomin S.A. Moldova Nouă, care s-a derulat cam în aceleaşi condiţii ca şi cel de la Cupru Min. „Reuşita” procesului s-a concretizat în intrarea Moldomin în lichidare în anul 2010, pentru datorii de 50 de milioane de euro”.

La trei ani după intrarea în afacerea prelucrării cuprului, Horia Simu s-a extins în industria apei minerale prin achiziţia a 32% din Lipomin Lipova, prin intermediul Nordexo Manufacturing. Prin Lipomin a fost cumpărată compania Carpatina care a achiziţionat, la rândul său, Herculane Watercu tot cu proprietăţile imobiliare din Băile Herculane.

În 2007, cumpără prin consorţiul Amteck Investiţii (57% Horia Simu), Cuprom şi Ipronef, în urma unei licitaţii a AVAS, pachetului majoritar  bal companiei de foraj Foradex Bucureşti, pentru care se plătesc 60 de milioane de euro. Controlul Foradex este pierdut în 2010 de Amteck Investiţii în favoarea unei companii cipriote: Alabastra Mining Limited.

Tot în 2007, preia, prin NORDEXO MANUFACTURING pachetul majoritar al producătorului de cabluri Cord Buzău pe platformă căreia Glass Corp, o altă firmă a lui Simu şi Pitulea, construieşte o fabrică de sticlă.

În 2008, intră ca acţionar principal în Compania de Construcţii şi Căi Ferate (CCCF) Bucureşti, companie care deţinea la acel moment pachetul majoritar de acţiuni al firmei de construcţii SCT Bucureşti (SCTB). CCCF, care are în portofoliu şi dirma Dunapref Giurgiu specializată în producţia de prefabricate pentru lucrări de insfrastructură, a fost vândută ulterior, ca şi Cord Buzău, fondului de investiţii austriac Donau Finanz, prin intermediul DO-FI South East Holding. (Sursa foto: Ziarul Financiar)

GHEORGHE IACIU – afaceri în imobiliare, comerţ cu alcool, investiţii la bursă

Dezvoltator imobiliar devenit cunoscut în mediul de afaceri în anii 2000, ca proprietar al complexului Doraly din Ilfov, Gheorghe Iaciu a pornit cu la Global Spirits Company, producător de băuturi alcoolice, la care era în 2003 era director şi acţionar majoritar. În august 2008, cu două luni înainte de căderea băncii Lehman Brothers, ceea ce a dat startul crizei imobiliare, Iaciu vindea 50% din proiectul Expo Market Doraly într-o tranzacţie evaluată la 70 de milioane de euro.

La 53 de ani, Gheorghe Iaciu este considerat unul dintre cei care câştigă suficient din bursă cât să facă din activitatea de investitor un job. Controlează în prezent 49% din dezvoltatorul imobiliar Impact care a construit, printre altele, cartierul Greenfield din Bucureşti şi cartierul Europa din Oradea,  Doraly Mall, care administrează un centru comercial în Constanţa, şi Octogon Total Management. În compania Impact este asociat cu Adrian Andrici, alături de care s-a şi luptat în 2012 pentru preluarea controlului SIF Muntenia.  Anul acesta şi-a vândut participaţia de 5%, explicând pentru Ziarul Financiar că intenţionează să se “focuseze pe imobiliare”. Tot în 2014 a cumpărat, la Iaşi, cen­trul comercial Moldova Mall pentru a-l transforma, în cea mai mare parte în birouri.

Este cel care, la redeschiderea Muzeului Antipa, a donat o colecţie de peste 30 de trofee de vânătoare. (Sursa foto: Ziarul Financiar)

ADRIAN ANDRICI – afaceri în fotbal, construcţii, imobiliare şi comerţ

Fără a apărea în raportul Curţii de Conturi, Adrian Andrici este nominalizat de procurorii DNA în dosarul în care a fost arestată preventiv fosta şefă a DIICOT, Alina Bica. Potrivit acestora, Andrici se numără printre cei cu care Stelian Gheorghe a împărţit cele 61,7 milioane de euro cu care a prejudiciat statul.

Adrian Andrici este, cu 85%, principalul acţionar al Club Sportiv U Craiova SA. În afara clubului de fotbal, este implicat în afaceri în domeniul construcţiilor, prin SCT Bucureşti  şi CCCF Drumuri şi Poduri Timişoara SRL, al imobiliarelor – prin Rural Moldova SRL, Extraland SRL Voluntari şi Pro Real Estate Development SRL – şi al comerţului, prin Intensiv DVM SRL.

Andrici este de asemenea prezent pe piaţa media, deţinând alături de Adevărul Holding postul Radio City FM Bucureşti (40%) şi fiind considerat unul dintre finanţatorii revistei Kamikaze.

MIHAI ROTARU şi IRINA NISIPARU (ROTARU) – afaceri în energie, imobiliare, agricultură

Unul dintre cei mai puternici investitori la bursă, Mihai Rotaru este şi el, din 2013, asociat al lui Adrian Andrici, cei doi fiind principalii acţionari ai clubului de fotbal CS Universitatea Craiova. În acelaşi an 2013 l-a susţinut, prin intermediul surorii sale, pe Andrei Hrebenciuc în Consiliul de Administraţie al SIF Moldova, fiul lui Viorel Hrebenciuc fiind de altfel cel care a admis că îl cunoştea pe Mihai Rotaru “de ceva timp” şi că au stat de vorbă înainte de depunerea candidaturii.

În cumpărarea drepturilor litigioase pentru proprietăţi revendicate a inclus-o şi pe Irina Nisiparu (32 de ani), devenită ulterior soţia omului de afaceri. Prin intermediul ei, a cumpărat în 2008 de la Camera de Comerţ Argeş drepturile litigioase pentru un teren pentru care Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor a emis ulterior un titlu de despăgubire de 10 ori mai mare, transpus în acţiuni la Fondul Proprietatea.

Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, familia Rotaru face în prezent afaceri în energie (XALADINE ENERGY SRL, XALADINE FURNIZARE SRL), prin cele două parcuri fotovoltaice din comuna Leu, judeţul Dolj,  în agricultură (RURAL CAPITAL SRL, AGRI TERENURI BRĂILA SRL, DELTA BERCENI SRL, DELTA GAIA AGRICULTURE SRL) şi în imobiliare (RURAL CAPITAL DOI SRL, RURAL DOBROGEA SRL, XALADINE GROUP SRL). (Sursa foto: Mediafax Foto)

MARIUS BARBU – afaceri în imobiliare

Într-un dosar soluţionat pe 18 octombrie 2010 Marius Barbu a primit, în calitate de cesionar, titlu de despăgubire de 93.615.000 de lei pentru o proprietate din judeţul Cluj. Omul de afaceri în vârstă de 45 de ani este asociat al consilierului local de Cluj-Napoca Adrian Popa (PNL) în firma FCC Imobiliare SRL, un dezvoltator imobiliar local şi deţine acţiuni la FCC VENTURE FUND SRL, transportator rutier de mărfuri cu o evoluţie financiar-contabilă peste media industriei.

La mijlocul anilor 2000, era deţinătorul EUROPOINT COMPANY SRL, o firmă de consultanţă şi management care a administrat până în 2006 Medi Shoes SRL, companie care  avut printre obiectele de activitate închirirea şi subînchirierea de imobile.

Timpul recuperatorilor de puncte

Un audit din 2012 al Ministerului Finanţelor indica grave nereguli la ANRP. Dintre cei care îşi ceruseră drepturile, mai puţin de un sfert fuseseră despăgubiţi în cei şase ani de funcţionare a autorităţii. Din 75.000 de dosare depuse până în  2011, 49.000 erau abia în fază incipientă sau încă nerepartizate spre analiză. Numărul dosarelor la ANRP ajunsese însă în 2013 la aproape 100.000 numai în baza legii 10 şi un număr similar asociat Legii 18.

Dacă moştenitorii de drept aşteptau ani la rând să treacă de la o etapă la alta, cumpărători de drepturi litigioase îşi foloseau influenţa sau, în unele cazuri, certificate medicale, pentru a obţine un loc în capul listei pe ordinea de zi a Comsiei. Evaluatorii celor mai valoroase terenuri au fost, în cele mai multe situaţii aceiaşi, iar analizele lor nu s-au conformat normelor ANEVAR, ci s-au dovedit a fi concluzii le comparaţiei unor anunţuri de vânzare din presă.

Schimbarea legislativă şi a circuitului prin care s-au acordat despăgubiri mult peste valoarea reală a imobilelor s-a făcut, practic, la presiunea Curţii Europene a Drepturilor omului care a dat, în octombrie 2010, prima hotărâre-pilot împotriva României, suspendând toate cele peste 600 de cazuri pe care le avea în analiză pe această temă şi cerând Guvernului o soluţie în maximum 18 luni, adică până în aprilie 2013. Estimarea datoriilor pe care statul le avea atunci faţă de foştii proprietari ajungea la 21 de miliarde de euro.

În martie 2012, Guvernul Ungureanu a decis sistarea convertirii titlurilor de despăgubire în bani şi modificarea legii în sensul limitării la 15% a sumelor acordate în numerar cu eşalonarea acestora pe 10-15 ani. Estimările oficiale ale Ministerului de Finanţe au indicat atunci că pentru a plăti toate datoriile faţă de foştii proprietari statul avea nevoie de 16 miliarde de euro. Proiectul a căzut însă odată cu Cabinetul Ungureanu, Guvernul Ponta venind, un an mai târziu cu o nouă versiune a legii pentru care şi-a angajat răspunderea în Parlament.

Datele guvernamentale au arătat în ianuarie 2013 că România achitase, în total, mult mai mult decât relrvase raportul Curţii de Conturi: 5 miliarde de euro către foştii proprietari: 4 miliarde de euro în acţiuni la Fondul Proprietatea (în care Guvernul Tăriceanu a inclus participaţii la cele mai importante companii din energie – Petrom, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz)  şi 1 miliard de euro numerar.

Proiectul adoptat şi devenit Legea 165/2013 prevedea despăgubirea, pe cât posibil în natură, a foştilor proprietari. Pentru situaţiile în care acest lucru nu mai era posibil, au început să se emită puncte cu valoarea de 1 leu care să fie folosite după 2016 la licitaţiile la care statul va pune la bătaie păduri, păşuni şi terenuri agricole. Varianta plăţilor în numerar a fost amânată până după 2017, în limita a 14% pe an din suma punctelor. Ultima tranşă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate, astfel încât suma totală să poată fi achitată într-un interval de şapte ani, calculat din 2017. Cumpărătorii de drepturi litigioase au rămas cu posibilitatea valorificării lor în limita a 15%, restul de 85% din valoarea evaluată a imobilului fiind „reţinută” la stat.

La un an după adoptarea legii, constituirea Fondului Naţional Imobiliar este în întârziere, „samsarii” au continuat să primească titluri de despăgubire după noile reguli, pentru noua schemă de „investiţie” în proprietăţile statului pregătindu-şi terenul cumpărătorii de puncte. Potrivit unor surse oficiale, acestea se tranzacţionează cu sume care reprezintă în general între 25% şi 40% din valoarea titlului de despăgubire, bani pe care foştii proprietari îi primesc însă pe loc şi nu până în 2024.

sursa: gandul.info