Între 1922 şi 1928, România, deja Dodoloață, a cunoscut cea mai lungă perioadă de Guvernare a unui partid: PNL, condus de familia Brătianu. Pe parcursul acestei perioade, ivită şi pe fondul unei Opoziţii fărâmiţate, din cînd în cînd presa, sau, cum ziceau Liberalii de la Putere, o anume presă, formulă transformată postdecembrist de Ion Iliescu în „O anume parte a presei”, tresărea zgomotos, ca un om trezit din somn de o împuşcătură: Opoziţia a început campania de răsturnare a Guvernului!

Titlurile astfel formulate îşi aveau izvorul într-o conferinţă de presă ţinută de şeful Opoziţiei de atunci, Iuliu Maniu, convocată pentru a anunţa cu huruit Declanşarea Operaţiunilor de răsturnare a Guvernului.

În condiţiile constituţionale de la vremea respectivă, Campania de răsturnare a Guvernului consta în organizarea unei succesiuni de acţiuni de stradă, mai mult sau mai puţin violente, toate ţintind provocarea forţelor de ordine. De regulă, aveau loc ciocniri cu forţele de ordine, urmate de scandalul făcut în Parlament şi în presă, de către Opoziţie, pe tema Regimul criminal. De fapt, această campanie, poreclită şi Constestarea Constituţiei de jos în sus, îl viza pe Regele Ferdinand. Prin Constituţie, Regele putea cere unui premier în funcţie să-şi dea demisia, chiar dacă nu trecuseră anii de mandat constituţional, şi să desemneze ceea ce se numea atunci un guvern de alegeri. Parlamentul era dizolvat în chip automat, se organizau alegeri anticipate şi, fireşte, alegerile erau cîştigate de partidul care le organiza.

De fapt, aşa cum arătam într-un eseu despre formula antidemocratică a schimbării Guvernului prin simpla iscălitură a Regelui, campania de răsturnare viza pe Monarh în ultimă instanţă.

Mişcările de stradă, discursurile incendiare ale liderilor Opoziţiei, gălăgia din presă se îndreptau la un moment dat împotriva Palatului.

Regelui i se atrăgea atenţia, pe un ton mai mult sau mai puţin reverenţios, că riscă mari bătăi de cap dacă nu-l demite pe premier pentru a pune unul de la Opoziţie. Aici era pîntecele moale ale Puterii, la Cotroceni, de care depindea schimbarea Guvernului. Dacă ar fi fost numai după partidul de la Putere, putea să umple strada, ca pe un ceaun, mii de demonstranţi mai mult sau mai puţin plătiţi de Opoziţie.

Guvernul nu se lăsa dus.

Şi asta din simplul motiv că şi partidul de la guvernare folosise acelaşi truc pentru a parveni la Ciolan.

Putem raporta situaţia din anii lui Carol I, lui Ferdinand şi lui Carol al II-lea la cea din anii pe cale să înceapă ai lui Klaus Iohannis?

E o întrebare – precizez din start – fără nici o legătură cu campania dusă de presa SRI de idealizare a lui Klaus Iohannis prin împodobirea cu fel de fel de metafore, cea de Neamţ adus de Vasile Blaga de la Sibiu la București, pe post de Ion C. Brătianu fost director de combinat comunist, numărîndu-se în prim plan.

Desigur, nici Vasile Blaga nu-i Iuliu Maniu, şi nici Klaus Iohannis nu-i regele Ferdinand, fie şi din faptul că nu-i însurat cu Regina Maria, ci cu profesoara Carmen.

Totuși, dacă luăm aminte la faptele lui Vasile Blaga din ultimul timp dibuim un soi de presiune asupra lui Klaus Iohannis dacă nu pentru a demite premierul (pentru că nu poate constituțional), atunci măcar de se implica în negustoria tipic postdecembristă de răsturnare a Guvernului PSD în favoarea unui Guvern PNL, sau mai precis a unui Guvern condus direct sau indirect de Vasile Blaga.

Nu știu dacă Vasile Blaga va apela la mișcările de stradă invocate de cuplul Marian Vanghelie- Mircea Geoană.

Sigur e că deocamdată, dacă luăm aminte la declaraţiile lui Vasile Blaga din ultimul timp, dibuim o presiune mai mult sau mai puţin subtilă pe preşedintele ales pe cale de a deveni preşedinte pur şi simplu.

Declarațiile lui Vasile Blaga urmăresc în esență două obiective:

  • Să-i amintească lui Klaus Iohannis că el l-a făcut președinte, lăsînd să se înțeleagă că tot el îl va da jos.
  • Să-l oblige pe Klaus Iohannis să făgăduiască public un Guvern de Centru Dreapta, altfel spus un guvern controlat de el, Vasile Blaga.

Cel care a lansat primul sloganul Să luăm toată puterea! a fost Vasile Blaga.

Imediat după cel de-al doilea tur de scrutin, copreşedintele PNL, fostul preşedinte al răposatului PDL, a declarat că acum trebuie trecut la răsturnarea Guvernului.

După un moment de contrazicere a strigătului lui Vasile Blaga de pornire la Ciolaniadă, Klaus Iohannis l-a contrazis, subliniind adevărul că noul partid nu poate lua puterea cu mijloacele folosite de PSD: racolare, traseism.

Vasile Blaga a revenit recent lansînd formula unui guvern bazat pe o majoritate parlamentară alcătuită din alierea cu PNL a partidelor aliate acum cu PSD: UNPR, PC, UDMR.

Un fel de schimbare a paturilor lăsînd însă aceleași curve obosite!

Din reacția lui Klaus Iohannis de pînă acum nu se desprinde o poziție clară față de chestiunea unei noi majorități parlamentare, cum, de altfel, nu se desprinde o poziție clară în nici o chestiune de esență a mandatului de președinte.

Pînă la fapte, care nu se pot petrece decît după ce preia efectiv Președinția, să mai lămurim încă o dată că înlocuirea Guvernului PSD cu un Guvern PNL, e un obiectiv care convine de minune lui Vasile Blaga, dar care nu e deloc convenabil pentru Klaus Iohannis.

Angajamentul cu care Klaus Iohannis a cîştigat alegerile a fost acesta:

Un preşedinte deasupra partidelor, al tuturor partidelor, şi nu al unui partid.

Din acest angajament rezultă limpede că asumarea de către Klaus Iohannis a răsturnării Guvernului PSD pentru a-şi pune propriul Guvern ar însemna implicarea în bătălia politică internă. Potrivit Programului din campanie, Klaus Iohannis se propunea ca un preşedinte deasupra partidelor şi, mai ales, ca un preşedinte al înţelegerii şi nu al dezbinării.

E limpede însă că nu poţi fi un Altfel de Preşedinte dacă te implici în bătălia pentru răsturnarea Guvernului în favoarea unui guvern al partidului tău.

Se va spune că preşedintele Klaus Iohannis va putea fi un preşedinte jucător, în genul lui Traian Băsescu, şi fără să se vadă asta de către opinia publică. Altfel spus, Vasile Blaga va negocia cu Gabriel Oprea prin boscheţi, va cînta imnul maghiar cu Kelemen Hunor, va plăti televiziunile de ştiri cu sacoşa pentru a obţine o majoritare PNL prin simpla schimbare a patului în care stau curvele, în timp ce Klaus Iohannis, zidit în tăcerea sa voit olimpiană, va declara la un moment dat că n-are încotro, trebuie să desemneze un premier, odată ce premierul PSD a căzut.

Cunoscînd realităţile româneşti, e greu de crezut că negustoria greţoasă presupusă de formarea unei noi Alianţe cu aceleaşi partide care au trecut prin toate alianţele ar putea să-l lase imaculat pe Klaus Iohannis. Cei care ar face tîrgul cu Vasile Blaga ar vrea să aibă şi garanţia lui Klaus Iohannis. Şi oricît de puternică ar fi reţeaua ofiţerilor acoperiţi din presă, pînă la urmă, tot s-ar afla de către români că neamţul face negustorii în stil românesc.

Interesul crucial al lui Klaus Iohannis ar fi să se afirme, cel puţin în prima parte a mandatului, ca un Altfel de preşedinte.

Să nu uităm că nu el a cîştigat, ci Victor Ponta a fost înfrînt.

E în interesul lui Klaus Iohannis să aibă şi un guvern PNL?

La o primă vedere, răspunsul ar fi pozitiv.

Un preşedinte fără guvern rămîne, aşa cum ne dovedesc realităţile postdecembriste, un Ion Fără de Ţară din Balcani.

Toţi ceilalţi preşedinţi au deţinut puterea reală prin parvenirea la Guvernare a partidului care i-a făcut preşedinţi.

La acest adevăr trebuie să aducem următoarele amendamente:

1. Preşedinţii au deţinut puterea reală prin puterea exercitată în partidul de guvernare. Ion Iliescu a deţinut puterea reală în PDSR. Dacă premierul o lua razna de la indicaţiile sale, partidul, aflat la mîna lui Ion Iliescu, îl debarca pe loc. Nu e cazul lui Klaus Iohannis. Spre deosebire de Vasile Blaga sau de Victor Ponta, el n-a reuşit în timpul puţin ca şef de partid să pună mîna pe puterea reală din partidul PNL-PDL. Adevărata putere în acest nou partid o dețin Vasile Blaga. Un guvern de Centru Dreapta ar însemna un guvern pilotat de Vasile Blaga. Îl vedeţi pe Vasile Blaga temîndu-se de Klaus Iohannis?!

2. Traian Băsescu, preşedintele care a rămas la Cotroceni şi după căderea Guvernului său, a avut uriaşele avantaje ale suportului popular şi ale pîrghiilor de putere deţinute după primul mandat.

Klaus Iohannis nu are aceste avantaje. Aflat la început de drum, încă provincial, încă surprins de faptul că e preşedinte, el va fi o simplă marionetă a guvernului.

Mai precis a lui Vasile Blaga.

Sursa: evz.ro