Părăsit de tineri, de oamenii cu aspirații și care rezonează în mai mică sau mai mare măsură la valorile occidentale, PSD, indiferent dacă va mai reuși o vreme să se mențină la putere, își scrie singur cronica morții anunțate.
Cea mai spectaculoasă înfrângere din istoria postdecembristă a adus PSD într-un punct de cotitură. Partidul a mai trecut prin momente grele, are exercițiul executării liderilor perdanți și al luptelor dintre grupări, a reușit mai mereu să facă față comploturilor și reglărilor de conturi și să supraviețuiască politic fără mari analize ideologice sau vreo reformă internă. Ceea ce se întâmplă acum iese din această paradigmă și asta pentru că este prima oară când PSD, deși conștient de motivul real al pierderii alegerilor, este pus cu spatele la zid. Nu există pesedist, de la vlădică la opincă, de la lider de la centru la baron local sau simplu lipitor de afișe, care să nu aibă certitudinea că principalul vinovat este echipa Ponta-Dragnea-Ghiță, că acolo este putregaiul care trebuie eliminat. Nu ați vrea să auziți ce e la gura lor, Vanghelie e mic copil! PSD e însă legat de mâini și de picioare, orice mișcare brutală în sensul eliminării „răului” ar echivala cu pierderea puterii. Acesta este motivul pentru care obișnuitele convulsii, care au zguduit de fiecare dată partidul în caz de eșec, s-au transformat de data aceasta într-un măcel în toată regula.
Nu asistăm la simple decapitări și răfuieli. Excluderea celor trei – Geoană, Vanghelie și Șova – găsiți țapi ispășitori, cărora li se adaugă vinovați conjuncturali – americanii cu Facebook-ul lor, comunismul lui Ion Iliescu, diaspora cea rea – este, până la urmă, generată de faptul că PSD este, pe moment, prizonierul lui Ponta. Ceea ce vedem este dinamitarea partidului în fața propriilor susținători, a propriului electorat. Când lideri ai PSD ajung să vorbească despre partid în termenii opoziției – „frăția mafioților”, „baronii corupți” etc. -, să dea din casă informații despre contractele cu statul, spolierea bugetului public, conspirația pentru împiedicarea votului din diaspora, să se amenințe între ei cu DNA și cu darea în vileag a matrapazlâcurilor, e clar că nu e vorba de o simplă criză, de o altă „noapte a cuțitelor lungi”, ci de pulverizarea fibrei intime a PSD. Osificat în corupție, clientelism și aroganță, captiv al luptelor dintre diverse grupări mafiote, PSD a ajuns, vorba lui Iliescu, un „monstru”. Unul care, de la intelectualii clujeni la derbedeii din jurul lui Ponta, până la semianalfabeții hoțomani gen Vanghelie și vătafii județeni, funcționa însă în virtutea singurei legi care îi asigura supraviețuirea: omerta, legea tăcerii. Orice s-ar fi întâmplat, oricât de mare era pericolul, toți erau păstrătorii celui mai bine păzit secret: legăturile dintre corupți și banul public. PSD este/va fi aruncat în aer de sfărâmarea lacătului tăcerii. De aceea, majoritatea analiștilor vorbesc despre apocalipsă.
Încercările echipei Ponta de a rezista cutremurului care se apropie (votul zdrobitor obținut în Comitetul Executiv nu a fost decât expresia fricii și a dependenței de care vorbeam înainte) prin artificii menite să mute atenția și să ridice presiunea de pe ei (reformă, comunism, corupție, demisia lui Ghiță) nu-i vor salva și nu vor salva nici PSD. Partidul nu doar că este nereformabil, dar nimeni nu dorește cu adevărat așa ceva, totul este un joc de imagine. Este hilar să-l auzi pe mogulul Ghiță, campionul absolut al contractelor cu statul, sau pe alde Dragnea (care a obținut în ultimii trei ani, prin firma Tel Drum, pe care o controlează, contracte de peste 100 milioane de euro) și Negoiță vorbind de corupție și reformă. La fel și în ce privește aserțiunile la nivel de grădiniță despre stânga și social-democrație, venite din partea unor bogătani care își plimbă opulența nerușinată pe sub nasul sărăcimii și care n-au citit doi autori în viața lor. PSD a uitat de mult, dacă a știut vreodată, ce înseamnă stânga autentică, mai ales în sens european, a rupt de mult legăturile cu propriul electorat, menținut captiv doar prin metodele tradiționale: pomeni și manipulări. Ca dovadă, electoratul PSD este unul îmbătrânit, format preponderent din pensionari și asistați, cu nivel de educație precar. Mesajul PSD devine însă tot mai puțin credibil chiar și pentru aceștia, o arată realitatea care i-a lovit ca trenul în 16 noiembrie. Spectacolul grotesc oferit zilele acestea de cei care ridică valul de pe viermuiala coruptă din interior nu face decât să confirme ceea ce chiar și acest electorat bănuia, dar accepta pentru cele câteva firimituri primite de la „frăția mafioților”.
Părăsit de tineri, de oamenii cu aspirații și care rezonează în mai mică sau mai mare măsură la valorile occidentale, PSD, indiferent dacă va mai reuși o vreme să se mențină la putere, își scrie singur cronica morții anunțate. Nu poate, nu vrea și nu înțelege de ce trebuie să se reformeze în acord cu vremurile. Ponta și gașca de „lupi tineri”, produsul cel mai rău al unei îndelungate selecții viciate din interiorul PSD, care a abolit până și minimalele criterii de inteligență care mai funcționau chiar și în vremea lui Năstase, au fost parcă predestinați să îngroape partidul. Nimeni nu credea, deși semne existau, dar îi venise sorocul. Cu cât vor reuși să se mențină mai mult la putere, cu atât pierzania va fi mai sigură.
Dacă din interiorul acestui partid cangrenat nu se va desprinde o facțiune capabilă să înțeleagă nevoia unei stângi moderne, conectată la un alt tip de electorat, PSD este pierdut. Dar fără rețelele de baroni penali, fără corupție, fără Iliescu, dar și fără tupeiștii puțini la minte și caracter, va fi însă vorba de un alt partid.
Sursa: revista22.ro
