Funcția mea în agenția de publicitate în care lucrez este director de creație și strategie. Eu sunt ăla care ia brieful de creație care vine de la client, îl mestec și îl dau colegilor mei din agenție spunând: ăsta e mesajul pe care îl transmitem, cam așa ar trebui să arate. Am inventat fainoșagul și am vândut Ardealul mâncătorilor de pateu, am coborât cu picioarele pe pământ ING Bank și am vândut carduri și conturi curente la sute de mii de oameni, am vorbit cu adevărații domni din România în campania Zaraza și am pus vaca Fulga să recunoască ”ce vacă sunt, am uitat să mă prezint” și astfel să dărâme de pe raft laptele Dorna. Am o poală de Effie-uri, un soi de Oscaruri date pentru eficiență într-o campanie publicitară. În plus sunt un om care a făcut niște ani presă. Tot acest preambul care pute a ”ți-au murit lăudătorii” l-am făcut ca să înțelegeți că am expertiză și că mă pricep când spun că vestita campanie de comunicare pentru prezidențiale a lui Iohannis este o scamă în calea uitării. William Brânză și al său ”să le spargem gașca” a fost mai bun decât ce a ieșit din pixul actualului șef al cancelariei prezidențiale, Dan Mihalache.
Klaus Iohannis-un candidat de tip Lazăr, aproape ucis de echipa lui de campanie și întors din morți de aroganța lui Ponta și de scandalul diasporei, își pune șef de cabinet strategul care i-a aruncat 6 lopeți de pământ peste sicriu. De ce?
De polițe. Domul Iohannis, salvatorul României, trebuie să împartă funcții ălora care i-au stat alături. Iar alături, atunci, nu îi stăteau prea mulți pentru că nu prea credea cineva că neamțul poate să îl bată pe Ponta. Domnu Klaus părea, ca în bancul cu măgarul bătrân, orb, șchiop și râios, adus la piață de țăran ca să fie de făcut de rușine. Ia uitați-vă, nu are copii. Priviți, nu e ortodox. Luați aminte, e prea laș să intre în gâlceavă și prea lent ca să zică ceea ce are de spus.
Dan Mihalache este un strateg slab de campanie. Mesajele lui nu au ajuns nicăieri. Nu are a face. El i-a stat alături lui Iohannis și trebuie răsplătit. Dar se face o nedreptate. Căci nimeni nu i-a stat mai aproape lui Iohannis în timpul ultimelor două săptămâni între cele două tururi de scrutin decât Ponta. Fără Ponta nu ar fi ajuns niciodată președinte.
De aceea propun ca acesta să primească funcția de șef de cabinet prezidențial. Din 2015, când ACL va putea-probabil-să facă un Guvern. Ce semn mai bun al uniunii și pacificării naționale ar putea să dea Klaus Iohannis decât să îl pună șef de cabinet pe un Ponta hăituit de procuratură pentru împiedicarea votului diasporei și amenințat cu ani de pârnaie pentru asta? Poate doar să îl ia și pe Dragnea consilier prezidențial. Să transformăm România într-un Teleorman înfloritor.
Ce ziceți?
Sursa: feher.wordpress.com