A ignora o miscare de strada cu peste zece mii de participanti indiferent cine i-a scos este un act de cenzura brutal si sinistru. Sambata seara, timp de doua ore, intre orele 18.00, cand au inceput protestele anti-Ponta si 20.00, cand au atins apogeul, trei mari televiziuni de stiri s-au facut ca ploua. Romania TV (postul controlat de Sebastian Ghita), Antena 3 si B1 TV nu si-au intrerupt programele cu obisnuitele breaking-news, altminteri declansate de orice fapt divers, ci au tratat alte subiecte. Doar Digi 24, Realitatea TV si ProTV si-au facut corect datoria fata de public. Cand informatia a explodat peste tot, fie au minimalizat protestele, fie le-au pus exclusiv pe seama opozitiei.
Se spune ca opozitia a jucat un rol in organizarea protestelor, dar nu exista nici un indiciu sau probe certe. Din ce am vazut, organizatorii sunt oameni foarte tineri, studenti, activi pe retelele de socializare. Un singur lucru este cert: reactia publicului fata de un abuz al statului este fara precedent. La Cluj au iesit peste 10.000 de oameni, la Timisoara cateva mii, la Bucuresti, Constanta, Oradea si Iasi cateva sute, iar vineri seara am avut si la Sibiu circa o mie de oameni in strada. De remarcat apoi ca larga majoritate a protestatarilor sunt tineri si ca miscarile de amploare s-au inregistrat in centrele universitare mari. Partidele nu mai reusesc demult sa scoata atatia oameni in strada. Faptul ca am au iesit in numar atat de mare, majoritatea tineri, indica o masa critica de frustrari si nemultumiri acumulate in societate, un sentiment crescand de exasperare. Altfel, nu am fi vazut atat de multa lume pe strazi intr-o seara de sambata, cand oamenii prefera in general sa se relaxeze.
Practic, pe data de 8 noiembrie, intr-o seara de sambata, am asistat la revirimentul protestului politic autentic, intrat in moarte clinica pe la sfarsitul anilor 90. Rar a mai vazut Romania miscari de asemenea amploare, atatia oameni iesiti din convingere la un protest cu mesaj politic. In ianuarie 2012 au iesit in Capitala mai putini cetateni, dar protestele au avut parte de o acoperire mediatica incomparabil mai mare. Spre comparatie, cele cateva sute de persoane adunate acum doi ani in Piata Universitatii aveau parte seara de seara de transmisiuni in direct si erau filmate in cadre stranse pentru a crea iluzia unor mari multimi. Astazi insa, cand in marile orase am avut mii de oameni pe strazi, televiziunile isterice de acum doi ani au tacut, grija fata de popor le-a disparut.
Aceste televiziuni s-au auto-depasit. Ele nu mai reprezinta astazi simple instrumente de propaganda, ci au devenit veritabile masini de razboi, luptand in transeele coruptiei, cot la cot cu politicienii care le finanteaza sau le controleaza agenda. De remarcat apoi inconstienta unor lideri PSD, ca Olguta Vasilescu. Primarul Craiovei a spus ceva despre “razboi civil” sub amenintarea ca PSD scoate oricand 20.000 de oameni, aratand astfel o profunda neintelegere a nemultumirilor din societate.
Protestele anti-Ponta au avut drept factor declansator impiedicarea romanilor din strainatate sa voteze in turul I, umilinta majora la care si-a supus statul roman proprii cetateni. Printre lozincile strigate in apararea dreptului la vot s-a auzit si “jos comunismul”, o asociere simbolica intre atmosfera de azi si cea de acum 25 de ani. Si atunci si acum cetatenii se simteau opresati de un stat autoritar, mintiti de propaganda oficiala, drepturile lor fundamentale erau calcate in picioare. Si atunci ca si acum tinerii s-au revoltat primii in fata abuzurilor regimului.
Ne putem imagina ca romanii din strainatate carora statul roman le-a furat dreptul la vot si pe care i-a umilit au multiplicat in tara informatia, vorbind cu rude apropiate, prieteni etc. Astfel, starea de profunda nemultumire de afara s-a transferat treptat in tara pe masura ce publicul a constientizat abuzul statului, sentimentele de rusine, frustrare si revolta traite de romanii din strainatate.
Ce face statul roman in fata acesti situatii limita? Din toate informatiile disponibile din mai multe surse, Guvernul Ponta a mobilizat aproape 800 de oameni din cei 850 de angajati cati sunt in centrala MAE. Acestia ar urma sa plece cu totii saptamana viitoare in afara tarii pentru a fluidiza procesul de votare, misiune imposibila cata vreme MAE nu a acceptat infiintarea de noi sectii. Degeaba se vor agita cateva sute de functionari din ministerul de externe pe la cozile formate din nou la Paris, Londra sau Munchen. Mii de oameni se vor trezi in situatia de acum o saptamana, vor sta la cozi imense pentru a vota tot la o singura sectie, unde vor fi disponibile maxim trei sau cinci stampile.
Ce sa faca functionarii MAE, sa-i enerveze si mai tare pe cei de la cozi cu prezenta lor inutila acolo plimband declaratiile pe proprie raspundere dintr-o mana in alta? Pentru asta nu era nevoie de ei, o puteau face singuri alegatorii. Singura masura eficienta era infiintarea de sectii noi si mai multe stampile aprobate fiecarei sectii. Orice altceva e doar praf in ochi.
Nimic nu s-a schimbat esential fata de turul I, in afara de implicarea intregului personal al MAE in procesul de vot. Avem acelasi numar de sectii de vot, care vor trebui sa deserveasca acelasi numar imens de votanti, poate chiar mai mare.
Implicand toata institutia, ministrul de externe Titus Corlatean fuge de raspundere, cu riscul de a sacrifica toata credibilitatea ministerului pe care il conduce. Se prefigureaza de pe acum inca o situatie limita. Atmosfera printre alegatorii din afara tarii s-a tenionat deja din cauza haosului organizatoric de la turul I. Daca va iesi si de data asta prost, ministerul de externe va arata ca o institutie de incapabili si diletanti, din cauza unor masuri iresponsabile adoptate de un ministru loial doar partidului, nu si tarii sale.
Sursa: hotnews.ro
