Faptul că mi-am anunțat suținerea pentru unul dintre candidați nu mă împiedică să văd porcăriile care li se fac și altor candidați. Dimpotrivă. Altfel, aș murdări candidatura celui pe care îl susțin.

Nu știu motivul pentru care Monica Macovei a întârziat la emisiunea postului B1 TV, dar s-o inviți pentru a-i reduce timpul prin videoclipuri dedicate Elenei Udrea este o porcărie.

Ce să mai spun de Realitatea TV?

Înțeleg că “Vă invităm să urmăriți din studioul nostru reclamele electorale ale celorlalți candidați” face legea acestui tip de emisiuni și că nu doar Monica Macovei se bucură de un asemenea tratament. Cum ar veni – echidistanță pe toată linia.

Nu prea.

În asemenea cazuri, nu putem vorbi despre “Emisiuni electorale“ ci despre “Talmeș-balmeș electoral”. Din această rețetă jurnalistică, un candidat independent are mult mai mult de pierdut decât unul cu un partid în spate. E mult mai ușor de sabotat.

La nivel local – prin asta înțeleg tot ce este în afara Bucureștiului – candidatul independent se află mereu în dezavantaj, indiferent de tipul alegerilor. Aprobările afișajulului electoral sunt la discreția unor oameni reprezentând partide. Etc. Etc. Etc.

Pentru prea mulți dintre cei cu aprobările în buzunar este mult mai important să fii om de partid decât om integru. De aceea, indiferent cine va câștiga alegerile ar trebui să folosească pârghiile la îndemână pentru modificarea Legii Partidelor propusă de Monica Macovei.

Atunci, mă vor întreba unii, n-ar fi mai bine să devină președine chiar Monica Macovei?

Răspund oblic: într-o realitate politică de felul celei românești, nu știu care ar putea fi relația între Legislativ și un președinte fără susținere politică, fără un partid în spate și cu un temperament abrupt ca al Monicăi Macovei.

Câți candidați independenți au câștigat alegeri prezidențiale aiurea? Și câți asemenea președinți au reușit să colaboreze eficient cu partidele politice parlamentare? Mai ales în România, un candidat independent devenit, prin miracol, președinte ar fi văzut de toate partidele politice drept un dușman.

 

Vrei să aduci un candidat în fața telespectatorului, să-i pui întrebări, să înțelegi ce e în capul lui?

Realizează, integral, o emisiune cu el.

Vrei să vezi cum gândesc, live, doi-trei candidați în legătură cu câteva subiecte?

Adu-i în aceeași emisiune și oferă-le șansa să spună ce gândesc și ce vor să facă, după ce câștigă alegerile.

Lumea realizatorilor de televiziune mustește de agenți electorali mult mai prost acoperiți decât fostul locotenent-colonel Robert Turcescu și devine, în timpul campaniilor electorale, o a doua lume a purtătorilor de cuvânt.

Una infracțională.

Văd oameni menționând cu mândrie: “Am terminat Jurnalismul la Facultatea…”

De fapt, jurnalismul i-a terminat pe ei. Și încă de multișor.

Mâine, MaRșarier – Pagină de avangardă vă prezintă câteva modele depurtători de cuvânt din această campanie electorală.

 

Sursa: dorintudoran.com