Uitandu-se la imaginile cu Andrei Hrebenciuc adus cu duba la audierile de la DNA Brasov si retinut, la declaratiile cu o tusa de disperare ale tatalui sau, Viorel Hrebenciuc, probabil ca multi oameni, mai ales parinti, se pot intreba ce fel de om trebuie sa fii ca sa iti implici copilul in afaceri dubioase, riscandu-i daca nu chiar libertatea, macar imaginea publica.

Cred ca săltarea fiului este cea mai grea lovitura pe care o primeste de fapt Viorel Hrebenciuc. Si in ecuatia penala actuala ar putea fi sursa unor dezvaluiri spectaculoase.

Ca parinte, este de asteptat ca Viorel Hrebenciuc sa fie dispus la colaborari majore, cu mult mai ample decat daca ar fi fost vizat doar el.

Si daca eminenta cenusie, marele combinator nu stie lucruri care pot infunda multe alte nume mari, atunci cine sa stie? Sunt multi care spun, de exemplu, ca discutia cu Dan Şova, înregistrată ambiental, ar fi prima forma a acestei colaborari extinse.

Cu alte cuvinte, ca Viorel Hrebenciuc l-ar fi atras intr-o capcana pe Dan Sova stiind exact ca discutia nu este confidentiala. Nu stiu daca este asa, dar nu exclud.

Viorel Hrebenciuc nu e primul care isi impinge fiul intr-o zona gri. Au facut-o si altii, ma gandesc de exemplu la Dan Voiculescu. Nu-i suspectez ca sunt niste parinti cinici, denaturati. Nu ii suspectez ca nu isi iubesc copiii. Si atunci?

Cred ca implicarea copiilor este de fapt dovada mentalitatii in care au trait acesti oameni pana acum. Mentalitatea imunitatii totale. Cred ca pur si simplu niciunul dintre cei cazuti acum nu isi imagina si nu putea concepe ca Justitia va ajunge la ei.

A fost o mentalitate construita in ani de zile, anii dinainte de 2004, cand procurorii nu aveau curajul nici macar sa mearga pe acelasi trotuar cu un greu din politica.

Dar si in ultimii 10 ani anticoruptia a fost moderata. Da, au cazut si nume mari, precum Nastase si Voiculescu, dar Justitia nu a intrat in maruntaiele coruptiei. Ca nu a putut, ca nu a vrut, asta ramane de stabilit, fapt este ca multe dintre dosarele care explodeaza acum sunt vechi si „criogenate” ani de zile, precum „Microsoft” si chiar „mafia retrocedarilor”, initial inchis.

De-abia acum a venit marele cutremur, despre care eu cred ca nu se va stinge dupa alegeri, ba chiar ar putea creste in magnitudine, pentru ca face parte dintr-o ecuatie cu mult mai complexa decat cea interna a Romaniei.

Si prima „victima” a acestui imens seism este tocmai mentalitatea impunitatii totale. Marii combinatori, marii jucatori descopera, cu stupoare probabil, ca au ramas descoperiti in fata legii. Ca sunt oameni obisnuiti care pot fi adusi cu jandarmii la audieri, pot fi pusi sub urmarire penala, judecati, condamnati ei si copiii lor, ca oricare alt suspect de rand.

De-abia acesta cred ca este marele soc care se propaga cu viteza intr-o lume pana acum pivilegiata. Oameni care se credeau zei descopera ca sunt muritori de rand. Daca ar fi stiut asta mai demult, nu sunt convinsa ca nu ar fi mai fi comis fapte penale, dar cred ca nu si-ar fi tras si copiii in combinatii cu potential penal. Si o spun asta ca parinte.

Macar acesta, dincolo de oricare alte aspecte, condamnari, recuperari de prejudicii etc, este un imens castig pentru societatea romaneasca. Readucerea greilor politicii in randul muritorilor de rand, supusi legii, ar putea fi una dintre premisele unei clase politice ceva mai curate si a unei atmosfere ceva mai respirabile. Nu e o vorba noua aceea ca frica pazeste bostanaria.

Sigur ca fiecare infractor porneste de la premisa ca nu va fi prins, asta inveti la criminologie la Facultatea de Drept. De aceea, majorarea pedepselor nu are efecte inhibitorii pentru infractionalitate decat pe termen scurt.

Dar una este sa te crezi Dumnezeu pe pamant, deasupra oricarei legi si raspunderi, si cu totul alta sa constientizezi ca iti asumi exact aceleasi riscuri ca oricare alt cetatean.