Cristian Sima, o nouă spovedanie! | Povestea mea cu „Marele Combinator”

L-am cunoscut personal pe Viorel Hrebenciuc abia in septembrie 2012. Catalin Predoiu a venit cu ideea ca, daca cineva ma poate scoate din mlastina cu probleme in care ajunsesem, doar Hrebe ar fi putut s-o faca. Mi l-a descris ca un om de cuvint, foarte puternic, dar si foarte transant. Realitatea, chiar de la prima intilnire , a fost cu totul alta. Am fost de la inceput circumspect, nu i-am spus marelui sforar tot ce mi se intimplase. Nu am mintit nimic, dar am omis esentialul, adica peste 50% din poveste. Belelele mele au inceput odata cu referendumul pentru demiterea lui Basescu si la inceput se legau exclusiv de pozitia hotnews care sustinea cu tarie teza loviturii de stat. Primisem multe telefoane de amenintare, mai ales noaptea, ca sa vind cit mai repede Hotnews. In caz contrar, mi se sugera ca voi imparti wireless-ul cu Basescu in aceeasi celula. Amenintarile pareau puerile si nu am facut prea mare caz pina cind au aparut telefoanele zilnice de la Daianu, care imi explica ca nu poti fi presedintele unei burse si actionar si finantator la un ziar/site important de stiri. Stiam ca Daianu are idei putine si toate fixe, dar niciodata nu l-am vazut luptindu-se cu atita convingere sa convinga pe cineva de ceva. Era clar ca actiona la comanda, dar nu reuseam sa descifrez la comanda cui. Un fost ofiter al serviciilor imi spusese cu mult timp inainte ca orice politician si om de afaceri din sistem, de la noi, are un buton la care raspunde la comenzi fara sa puna intrebari. Orice politician de la Presedinte pina la cel mai neinsemnat parlamentar. Mi-a si dovedit asta, apasind pe butoanele care se aflau in posesia lui. Imi explica de fapt, ca nu merita sa abordezi un politician pentru o problema, cel mai bine e sa te duci direct la „butonul” sau. Cu butonul se putea discuta mult mai destins si mai direct, fara ipocrizie. In cazul de fata nu stiam cine era butonul lui Daianu si de ce era atit de disperat sa ma convinga sa vind Hotnews-ul.

Pentru a intelege mai bine contextul in care s-a desfasurat prima mea discutie cu Hrebenciuc, ar trebui sa va povestesc mai intii, cu ce ma ocupam efectiv la acea vreme. Eu eram presedintele bursei din Sibiu(sibex), iar fosta mea firma de brokeraj, WBS romania, era cel mai important jucator, fiind market-maker pe toate produsele listate la Sibex. A fi market maker inseamna a fi mereu in piata si cu cererea si cu oferta, la fiecare produs listat, adica, WBS era mereu cea mai buna oferta la cumparare si simultan si la vinzare. Nimeni nu putea sa intre intre cele doua cotatii, era obligat sau sa cumpere de la WBS, sau sa vinda lui WBS. Facusem o statistica pe termen foarte lung si ajunsesem la concluzia ca intr-o zi de bursa, daca consideram toti participantii la tranzactii si analizam cine a cistigat si cine a pierdut efectiv in acea zi, in 99% din cazuri, pierzatorii pierdeau mai mult decit reuseau sa cistige cistigatorii. Deci, oricine ar fi facut ce facea WBS , la sfirsitul zilei ar fi avut un cistig, uneori mic, alteori mare, dar aproape sigur un cistig. Problema aparea la sfirsitul zilei,cind evident cantitatile cumparate nu erau egale cu cantitatile vindute. Atunci WBS holding le echilibra perfect, inchizind surplusul la CME la Chicago. La sfirsitul fiecarui trimestru se ajugea la scadenta, in acelasi timp si la acelasi pret, si se putea colecta cistigul din acest arbitraj un pic atipic. Pe perioada unui trimestru, din cauza miscarilor pietei era evident ca ori la Sibiu ori la Chicago se pierdea exact suma care se cistiga in cealalta parte, pozitiile fiind perfect invers. Pentru a echilibra cashul necesar se faceau transferuri de bani dintr-o parte in cealalta. Daca analizez retroactiv transferurile de bani de-a lungul a 4 ani de arbitraj, imi dau seama ca cele mai multe au fost de la sibex la Chicago, si deci, ar fi fost mai bine sa nu inchid pozitiile, pentru ca, la Sibiu, romanii, pina la urma, se curatau singuri, iremediabil. Cum se juca cu leverage, romanii deschideau pozitii prea mari si deseori, desi ar fi cistigat pina la urma, erau obligati sa inchida din lipsa de cash.Toate aceste inchideri fortate erau in pierdere si mareau si volumul tranzactiilor. Dar, helas, nu as fi putut sa iau atita risc asupra mea. Pentru a distruge acest sistem, exista o singura solutie: sa fiu impiedicat sa transfer bani de la Sibiu in afara tarii. Cind mi-au blocat conturile pentru 10 zile, eram la citeva saptamini de o fuziune cu bursa din Londra . Daca ajungeam sa am toate conturile in acelasi loc, problema de margin call nu s-ar mai fi pus, si riscul de a pierde ar fi devenit zero. As fi devenit prea periculos. Au actionat la timp si cu multa stiinta. Nu trebuie niciodata sa-ti subestimezi dusmanul.

Dupa ce mi-au blocat conturile si am fost lichidat pe WBS Holding, pierzind tot, Catalin Predoiu s-a oderit sa ma ajute ducindu-ma la Hrebe. Marele combinator ar fi urmat sa calmeze cojuratia de la sibex, condusa de Dimofte si de cele trei Sif-uri, actionare la Sibiu, si sa-mi gaseasca si cashul necesar pentru a putea sa ma refac in timp, continuind acelasi arbitraj. Am crezut ceea ce mi-a promis si am promis la rindul meu sa ma retrag din functiile de conducere de la bursa din Sibiu, lasindu-le loc lui Predoiu si Daianu.Scopul ascuns al lui hrebe era sa-si plaseze fiul in lumea financiara. Astazi e in C.A. la Sif 2 la Bacau, la Cioacea dar ar fi fost mult mai prestigioasa functia de presedinte de bursa la doar 20 de ani. Am apreciat gresit, ei nu doreau sa ma refac, ci doreau sa ma adincesc si mai mult si la sfirsit, sa le dau tot, pe nimic, si sa incep sa muncesc pentru ei. Eram foarte folositor pentru ei, deschideam sute de usi la bancile elvetiene, cunosteam perfect sitemul bancar si bursele occidentale, dar nu facusem afaceri cu ei, refuzasem orice implicare. Mi s-au propus zeci de afaceri cu statul dar nu am participat la niciuna.Daca mi se lua independenta financiara erau siguri ca as fi acceptat orice propunere. S-au inselat! Singurul lucru pe care l-am facut, a fost sa le gestionez banii, fara sa ma preocupe provenienta lor. Pentru mine era suficient ca veneau si plecau prin banca, in rest nu imi puneam probleme. Evident ca intelegeam tot si chiar inregistram cu minutiozitate toate fluxurile de bani, nu doar cele care plecau si veneau de la, si spre WBS, ci toate fluxurile de bani.

Il stiam pe Predoiu un servitor credincios al presedintelui Basescu si nu prea intelegeam de unde familiaritatea aceasta cu guzganul rozaliu. Cind Predoiu a vrut sa-si treaca codurile in Parlament, a realizat ca nu poate sa o faca fara ajutorul opozitiei, majoritatea PDL era mult prea firava. Atunci a apelat la Hrebe si a negociat cu el trecerea codurilor. Acum un an, cind s-a descoperit ca in codurile lui Predoiu se afla multe puncte care ajuta marii corupti, am subliniat ca toate acele modificari, au venit de la negocierea Predoiu-Hrebe. In dorinta sa de a intra in istorie , ca autor al codurilor, visindu-se micul Napoleon al justitiei romane, Predoiu nu a facut caz de modificarile propuse de Hrebe. De fapt , am fost surprins de superficialitatea sa in momentul cind mi-a dat codul cu dedicatie si mi-a marturisit ca nu l-a citit si ca important e sa-l coordonezi nu sa-l citesti. Acest dispret al nostru pentru proprietatea intelectuala si pentru tot ceea ce apare in piata publica sub semnatura noastra, a dus cum bine se vede astazi, la multe probleme, uneori chiar la multi ani de galera.

Deja de la prima intilnire, tinuta la crisma din cartierul francez, locul preferat al marelui combinator, am inteles cam ce fel de personaj e domnul Hrebenciuc. Din start a inceput sa ma maguleasca cu complimente, sa-mi spuna cum eu sunt prea sus, prea bun, prea istet in profesia mea, si cum ceilalti nu trebuie ignorati pentru simplu fapt ca nu inteleg. A subliniat ca trebuie sa am rabdare pentru ca, „un geniu” ca mine este greu de inteles.Bref, concluzia era, creaza ce idei vrei dar lasa-ma pe mine sa le comercializez. hrebenciuc nu stia insa cit teatru pot sa joc si ma bagase deja in aceeasi oala cu predoiu cu care putea sa sterga pe jos fara ca acesta sa-si dea seama si la sfirsit mai storcea si cirpa murdara pe pantofii domnului ex ministru. Hrebe imi mingiia orgoliul intr-un mod atit de libidinos, incit imi aducea aminte de celebrul apelativ al lui SOV „stimate domn” , apelativ pe care Vintu il acompania cu un „scuipat” verbal.Desi eram intr-o situatie disperata, care nu imi permitea sa etalez ironiile care-mi veneau in minte, pina la urma, tot nu m-am putut abtine, si cind mi-a facut apologia fostei sale secretare, Dorina Mihailescu, la cea vreme comisar CNVM, i-am aruncat subtil ca inteleg ca va trebui sa jucam partida celor patru dame, Alehin -Capablanca. Marele sforar , care se erija si intr-un foarte talentat sahist, nu auzise de aceasta partida ceea ce m-a facut sa-i spun istoria si sa subliniez ca la CNVM conduceau 4 femei, toate foste destoinice secretare, adica cele patru dame.

Hrebenciuc avea in 2012 o influenta imensa in sistem. Mi-a dovedit-o inca de la prima intilnire. L-a sunat pe Ciocea de la sif2 care, desi cu o problema destul de grava de sanatate in familie , a plecat in aceeasi noapte de la Bacau si s-a intilnit a doua zi in zori cu Predoiu la Bucuresti, asa cum a primit instructiuni la telefon de la marele Boss. Apoi l-a sunat de fata cu mine pe Fercala de la sif 3. Fercala i-a raspuns la telefon cu „sa traiti, m-am ridicat deja in picioare”, raspunsul lui Fercala a fost din rarunchi, de l-au auzit cred, si cei de la masa vecina. Lui Fercala i-a trasat sarcina sa ma sprijine , incepind insa prin a-l lauda si a-i propune sa fie presedinte la CNVM in locul lui Carmen Negoita, care era si pedelista si fosta nevasta a lui Liviu Negoita. Am aflat insa, mai tirziu, ca acel telefon a fost facut teatral, special pentru impresionarea mea. Dupa ce am plecat, l-a sunat inapoi pe Fercala spunindu-i sa ma termine, daca poate. La fel, intilnirea dintre Ciocea si Predoiu a fost de fapt un plan de eliminarea a mea si nu de sustinere, erau de acord cu Predoiu si Daianu, amindoi habar nu aveau de bursa, dar nu ma mai voiau prin C.A. la Sibex, si nici in nicio functie executiva. Problema mare era insa ca, peste 35% din actiuni se aflau in mina strainilor si a mea, iar acestia nu au cedat influentelor romanesti. Este hilar ca astazi, la doi ani distanta, bursa din Sibiu isi propune sa ajunga in alti doi ani, la nivelul la care a lasat-o Sima, dar nimeni nu se intreaba de ce a fost nevoie sa fiu mazilit, si mai ales cine a avut de cistigat?

Dupa primele doua intilniri, lucrurile au evoluat exact pe dos fata de cum mi-a promis Hrebenciuc. Intre timp se apropia Aga de la sibex din 22 septembrie unde normal ar fi trebuit sa fiu mazilit.Cu doua zile inainte m-am intilnit la mine in birou cu Hrebenciuc si Predoiu. Predoiu de fapt il invitase la el in birou, de aceea si nonsalanta cu care hrebe a vorbit atit de liber. Cind Predoiu nu a mai fost ministru, i-am oferit parterul de la WBS pe post de birou, din prietenie si fara nicio obligatie. Predoiu a stat acolo pina cind au venit televiziunile, cind a izbucnit scandalul in octombrie, atunci fugind ca un las sa nu fie surprins de vreo camera de luat vederi. Desi astazi neaga ca m-a intilnit mai mult de doua ori in viata, la o cafea, ca si Hrebenciuc de altfel, si astazi sosesc scrisori pe numele domnului avocat Predoiu la adresa din Ionel Perlea unde era sediul WBS.Este impresionant cum pot politicienii sa minta, cind stiu bine ca toate dovezile sunt impotriva a ceea ce spun.

Intilnirea de la mine din birou, ultima dintre mine si Hrebenciuc, a pus bazele aminarii Aga de la sibex.Deja ii dadusem satisfactie lui Hrebenciuc, vindusem actiunile de la Hotnews lui Razvan Corneteanu si asta il facuse fericit, paream sa colaborez. Eu insa stiam deja de 2 saptamini ca nu am nicio sansa cu ei, arhiva era deja la adapost, in alta tara. Daca regret ceva, sigur regret vinzarea Hotnews, era singura mea tribuna. Dar poate e mai bine, altfel nu as fi ajuns , de nevoie aici, pe FB. Trebuie sa ne adaptam si sa gasim mereu tribune noi.

20 septembrie 2012, AGA la Sibex va fi peste doua zile, vor sa ma schimbe. Hrebe imi spune sa nu-mi fac griji. O va amina sine die, important e ca eu sa cooperez. In limbajul lor, a coopera inseamna a da tot ce ai si apoi a munci pentru ei, vorba vine a munci, odata ce accepti, vei fi pus sa faci atitea chestii ilegale si riscante incit nu vei mai putea iesi niciodata. Hrebe, de fata cu Predoiu pune mina pe telefon si suna la fosta sa secretara, Dorina Mihailescu, comisar CNVM la acea vreme. Doamna Mihailescu raspunde cu „Sa traiti”. Hrebe ii spune ca are interese la sibex si ca AGA trebuie aminata cu orice pret, o intreaba unde e, dorina mihailescu se afla la Frankfurt cu o delegatie condusa de M. Isarescu. Hrebe ii aduce aminte ca e bine sa nu-l scape din ochi pe Isarescu, si mai ales sa-i faca un raport la intoarcere. Cu zimbetul pe buze, Guzganul Rozaliu paraseste biroul meu. Predoiu imi subliniaza ca Hrebe ii urmareste pe toti, e un fel de serviciu secret paralel. Uita sa-mi spuna si in folosul cui lucreaza acest serviciu. Oricum am inregistrat tot.Au vorbit fara perdaf chiar de la mine din birou. La intrare era scris mare: In acest birou toate convorbirile sunt inregistrate in folosul clientilor. Aveam dreptul sa inregistrez tot, dar ca la noi, nimeni nu ma credea! In noaptea de vineri spre simbata, la ora 3 dimineata, vine fax de la CNVM, eu si CA sibex il asteptam in sediul bursei de la sibiu: „Va informam ca AGA a fost aminata sine die” E totusi o firma privata dar ei pot orice. Hrebe mi-a demonstrat ca are putere,Stiam. Stiam insa si ceea ce ii pregateam.Nu-i refuzasem nimic , dar nici nu i-am promis nimic.Eram doar evaziv. Invatasem doar de la el si de la Predoiu: Cine spune da inseamna poate, cine spune poate inseamna nu si cine spune nu……nu mai e in business. Nu-ul meu va veni din Islanda, acum luam pe „poate” in brate si incercam sa supravietuiesc.”

Tineti aproape!
Va urma.
In curind relatia mea cu serviciile, din nou Daianu, Predoiu, Mihnea Constantinescu, Coldea, Maior si multi altii. O poveste cu serviciile vechi si noi, care incepe in 1988 si se termina in 2012.

Sursa: facebook.com