La sfârşitul lunii februarie 2010, Cornelia Naum, mama prezidenţiabilului Victor Ponta, acorda un interviu cel puţin şocant pentru Inpolitics. În interviu vorbea cu nonşalanţă despre faptul că a vrut să facă avort când era însărcinată cu fiul ei, care are tendinţa de a se umfla în pene, că „bătaia” pe care a luat-o Victor la mineriadă a fost un fel de fapt o busculadă şi că nu l-a mustrat în niciun fel când a declarat în spaţiul public că l-ar bate pe Emil Boc. „Pe Emil Boc l-aş fi bătut şi eu, dacă prindeam ocazia! Ãsta-i premier, nu vă uitaţi la el?!”, declara atunci senină mama proaspătului preşedinte al Partidului Social Democrat, Victor Ponta.

Redăm integral textul interviului realizat in februarie 2010 de Inpolitics:

”Nu am vrut să ţin sarcina, când eram gravidă cu Victor”

Distinsa doamnă Cornelia Naum este mama celui mai tînăr preşedinte de partid din România, o femeie deschisă şi care recunoaşte, cu o sinceritate debordantă, că o decizie din 1972 era cît pe aci să văduvească PSD, peste ani, de marea speranţă de reformă. ”Faptul că Victor s-a născut se datorează integral tatălui său, Dumnezeu să-l odihnească, pentru că eu luasem decizia să nu păstrez sarcina. Aveam o anume suferinţă medicală care permitea un avort legal, şi eram hotărîtă să nu fac copilul, dar a fost dorinţa fierbinte a tatălui său să îmi asum riscul. Noi am divorţat ulterior, dar, în 1992, cînd s-a stins din viaţă, tatăl lui Victor a făcut-o în casa noastră, înconjurat de cei dragi. Îmi pare rău că nu a trăit să asiste la succesul de acum al lui Victor. S-ar fi bucurat tare mult…”.

O mamă foarte interesată de politică

Cornelia Naum recunoaşte că e foarte interesată de politică, de 20 de ani încoace, şi comentează aprins cu fiul său subiectul, de cîte ori are ocazia. ”Decizia de a candida m-a luat complet pe nepregătite, pentru că venea după o perioadă în care discutasem pe larg cu Victor despre cît de fericit e că PSD a rămas în opoziţie. Îmi spunea că de acum are mai mult timp să se ocupe de el, de copiii lui, de familie, de hobby-uri, că are destule. Eu l-am sprijinit întotdeauna în cariera politică, dar, de data asta, sincer vă spun, nu am dorit să candideze, mi-e teamă de răutatea oamenilor, de duşmanii din jurul lui. Eu cred că va avea mult de tras, va fi hăituit, urmărit pas cu pas, i se va căuta nod în papură, i se va diseca fiecare gest. O mamă suferă cînd se întîmplă astfel de lucruri. Dar, dacă a făcut-o, acum, asta e.. Avem multă treabă de făcut, PSD a trecut prin momente grele în ultimii ani. Eu am să-i fiu alături, cînd va avea nevoie de vreo povaţă..”.

Manual de adus liderul înapoi cu picioarele pe pămînt

Ce sfat i-ar da, ca mamă, noului lider al PSD? Simplu: ”să rămînă cu picioarele pe pămînt, să fie aproape de oameni, să rămînă modest. Eu vă spun, el cam are tendinţa asta, să se umfle în pene, dar are şi tăria să recunoască acest defect al lui, ceea ce e mare lucru. Cînd a ajuns şeful Corpului de Control al Guvernului, cu ani în urmă, o cam luase niţel razna, am avut de tras să îl aducem înapoi, cu picioarele pe pămînt, dar am făcut-o şi apoi rîdea şi el de situaţie. Probabil aşa e cînd eşti foart tînăr şi ajungi în funcţii înalte”.

Cum să alegi între o facultate privată şi o Mobră veche

Cornelia Naum lămureşte şi celebrul episod al bătăii încasate de Ponta la mineriada din iunie 1990, care l-ar fi determinat să fugă din ţară taman la Paris: ”E o doză de adevăr, în sensul că, la mineriadă, eram amîndoi, mînă în mînă, la Televiziune şi atunci s-a produs o busculadă cu soldaţii aduşi să apere sediul şi a trebuit să sărim amîndoi peste gard ca să nu fim prinşi la mijloc…vă daţi seama, la vîrsta mea, nu mi-a fost prea uşor. Mai apoi, Victor a întrerupt liceul şi a plecat la Paris, unde a muncit din greu, vreo jumătate de an, munci necalificate, desigur, şi a încercat să se înscrie la un liceu de acolo, ca să îşi termine studiile, dar nu s-a putut. S-a întors în ţară şi a terminat aici. Cînd s-a pus problema să dea la facultate, eu i-am spus să dea la stat, la Drept, pe cînd el se temea să nu rateze la examen şi înclina spre o facultate privată. Nu aveam încredere, însă, în sistemul privat din acei ani, aşa că am recurs la o şmecherie: i-am dat o sumă frumuşică de bani în mînă şi i-am spus ”Victore, ăştia sunt banii care vor acoperi costurile studiilor tale la particular. Dacă, însă, vei da la stat şi vei intra, poţi păstra banii şi îţi iei ce vrei din ei”. Tertipul a ţinut: s-a pus cu burta pe carte, a intrat la stat şi, din banii ăia, şi-a luat o motoretă Mobra la mîna a doua. Era atît de fericit, cum nu am mai văzut. S-a ţinut de pasiunea asta, cu motocicletele pînă cînd a făcut un accident şi atunci mi-a promis solemn că trece la maşini de curse şi la raliuri, că astea sunt mai sigure”.

Micul Titulescu, cu ochii după Moş Nicolae

Chestiune crucială pentru viitorul PSD: micul Titulescu făcea pozne în copilărie? ”Nu prea, răspunde hotărît mama. Nu făcea boacăne, nu spărgea geamuri, nu se bătea…a fost un copil cuminte, liniştit, nu mi-a făcut probleme. Era fericit nevoie-mare, iarna, cînd îşi punea ghetele în geam şi aştepta să vină Moş Nicolae. A suferit, e drept, cînd tatăl lui s-a stins, era student-boboc, vîrsta la care băieţii au nevoie de tată, dar viaţa e aspră, nu ai ce face…”. A fost complexat, în copilărie, din cauza ochelarilor? Răspunsul e nu, din motive simple: ”El nu a purtat ochelari în copilărie, vedea bine, abia după facultate i-a slăbit vederea, din ce îmi amintesc eu”.

Băăi, ce mare dansator!

Mama-speranţei-social-democraţiei-mioritice are, însă, şi un of: ”Mă enervează că, de cînd a ajuns preşedinte, tot dau la televizor secvenţa aia cu el dansînd la emisiunea aia…păi e nedrept, ştiţi ce dansator e Victor al meu? Cînd era tînăr, învăţase să danseze rock şi alte de astea, şi dansa la petreceri…ceaiuri, cum le ziceam noi, de mama focului. Să vă spun şi un secret: lui Victor i-a plăcut, dintotdeauna, compania celor mai mari decît el, şi a profitat de faptul că avea o soră mai mare care organiza petreceri la noi acasă, că am fost foarte primitori, casa noastră era ca peronul gării, şi acolo veneau băieţi din generaţii mai mari, şi Victor se simţea tare bine în compania lor. Mă gîndesc că şi acum, la partid, e la fel, e cel mai mic de pe acolo, dar sper să se descurce”.

Soacra cu două nurori

O întrebăm cum se împacă soacra din ea cu nora şi ne corectează imediat: ”Mă împac excelent cu nurorile mele…Eu am o relaţie foarte bună şi cu actuala şi cu fosta lui soţie, Roxana, care e o fată minunată, de fapt noi lucrăm împreună, că avem o firmă de contabilitate, suntem zi de zi la un loc. Cît despre Daciana, este o fiinţă extraordinară, o mamă bună, sufletistă, modestă, la locul ei, cu picioarele pe pămînt, sunt sigură că nu va deveni arogantă, ca alte neveste de lideri…Și cu mama Dacianei am o relaţie apropiată. Cu cuscrul meu, Ilie, e un pic mai rece relaţia, el e mai distant, de felul lui, ca orice bănăţean, dar e un om serios şi ponderat, pe care îl respect foarte mult”.

”Pe Boc l-aş fi bătut şi eu”

Întrebare de baraj: l-a tras de urechi pe Victoraş cînd a scăpat, recent, afirmaţia că a vrut să îl bată pe Emil Boc? Răspunsul vine, dezarmant de franc: ”Oh, nuuu, nici vorbă, şi să vă spun şi de ce: pe Emil Boc l-aş fi bătut şi eu, dacă prindeam ocazia! Ãsta-i premier, nu vă uitaţi la el?!”.

1 COMENTARIU

  1. Odată o maimuţă, un hâtru mamifer
    Prezentă la şedinţă într-un cocotier
    A explodat: “Surate, sunt foarte ofensată
    Că-n jungla hominidă de mucava pătată
    A apărut o teză, vădit maliţioasă,
    Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă.
    Eu protestez, sălbatic, rănită în mândrie
    Că au zvonit în lume aşa potlogărie.
    Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,
    Că mandră-s de-a mea fire de pur orangutan.
    Şi cum progenitorii maimuţei m-au făcut,
    Sper sa nu ajung ca Homo, un josnic involut.
    Păi s-a văzut vreodată la noi atâta ură?
    Oare la noi se minte, se taie sau se fură?
    Nu veţi vedea in junglă, cât timp purta-vom coadă
    Gorile divorţate şi prunci lăsaţi pe stradă.
    Noi nu ascundem droguri, nu traficăm muniţii,
    N-avem a lor ştiinţă, n-avem nici superstiţii,
    Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni
    Şi nu plătim pe alţii să facă rugaciuni.
    N-o să întalniţi în hoardă vreun maimuţoi corupt,
    Avem mişcări rapide, dar nu pe dedesupt.
    Iar dacă facem salturi, nu trecem peste legi,
    Ca bi-ologii lumii, metempsihoţi betegi.
    Aţi întâlnit sub creangă vreun cimpanzeu beţiv,
    Gibon care să-njure sau pavian parşiv?
    Auzi la noi în boxe vreun urlet de nazism
    Sau alte bazaconii cu dampf de ateism?
    Cât am umblat eu creanga, scuzaţi, n-am observat
    În obştea simiască, cocotier privat,
    Nici garduri şi nici paznici, nici pui murimd de foame
    Sau omorâţi în taină de aşa-zise mame.
    Lipsesc şi teroriştii, n-avem eroi sau duri,
    Nici regi, nici prim-miniştrii pe care să-i înjuri.
    La mondiale, suntem cu mult în urmă noi,
    Încât n-am pus în scenă nici chiar un prim război.
    Noi n-am avut ev mediu, ci numai mediul pur,
    Lipsit de inchiziţii, de orizont obscur.
    Noi n-avem drepţi pe ruguri, nici drepturile-n lanţuri,
    Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri.
    Eu vă invit pe toate acum la raţiune:
    Vegheaţi să nu se creadă asemenea minune,
    Să nu apară-n junglă manipulari în masă
    Şi dogme şi partide cu lupta lor de clasă.
    Mă tem că ne pândeşte de acum o cruciadă
    Spre convertirea hoardei în monştrii fară coadă.
    E trist s-ajungi vreodată privit la Zoo Park,
    Dar maxima ruşine-i să pui pe alţii-n ţarc.
    Eu, chiar să mă oblige, în vreun laborator,
    N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
    De-o să vedeţi vreodată c-am coborât din pom
    Maimuţărind făptura care işi zice om,
    Umblând după nimicuri, cu vreo găinarie,
    Scoţând ciudate „izme” cu moţ, din pălărie
    Opriţi-mă la vreme să nu evoluez
    Şi, ajungând “ca lumea”, să nu ştiu ce să crez.
    Dacă-ntâlniţi prin junglă niscai pitencatropi,
    Atunci, pentru banane urcaţi-vă în plopi …
    I-adevărat că Homo a coborât ca soi,
    Dar, bre, fiţi rezonabili, n-a coborât din noi.”

Comentariile sunt închise.