EXCULSIV România Curată Dosarul Microsoft și Moștenitorii Securității | Filiera ”Omului din Elveția”

Comerțul exterior a fost principala sursă de venit a Securității în regimul comunist, dar și a familiei Ceaușescu. Nu e deloc întâmplător că membri ai fostelor ICE (Intrepredinderi de Comerț Exterior) se numără printre primii milionari post-decembriști, unii mai vizibili și notorii, alții mai puțin cunoscuți publicului larg. Un nume din a doua categorie – a celor ceva mai feriți – îl regăsim și în Afacerea Microsoft. Iar conexiunile lui și afacerile cu statul de după 1990 sunt impresionante. Despre cine e vorba?

Pentru început, câteva paragrafe din referatul DNA:

“S.C. IBM România SRL, cu acordul MEC,  a concesionat toate drepturile către S.C. Forte Company SRL, societate reprezentată prin director Cristian Constantinescu şi Gabriela ………… Contractul a fost încheiat la data de 24.11.2002 şi este înregistrat la Ministerul Educaţiei şi Cercetării sub nr. 12272/25.11.2002.

La data de 23.12.2003 S.C. Siveco România S.A. a încheiat cu S.C. Forte Company SRL, cu acordul MECT  contractul de cesiune având ca obiect drepturile ce-i reveneau firmei Siveco în temeiul condiţiilor specifice prevăzute în Secţiunea 5 şi Anexa generală nr. 1 din contract.

Tot la data de 23.12.2003 S.C. IBM România SRL reprezentată prin director general Vladimir Aninoiu a încheiat cu S.C. Forte Company, cu acordul MECT contractul de cesiune având ca obiect drepturile ce-i reveneau firmei Siveco în temeiul Condiţiilor specifice prevăzute în Secţiunea 3, Anexa generală 1 din Contract”.

În fragmentele de mai sus ale procurorilor se repetă de trei ori numele societății SC Forte Company SRL, care se interpune, ca o extra verigă, între furnizorii de software și beneficiar -Ministerul Educației.

În doi ani, precum Pipăruș Petru…

Vedem cum atât sucursala românească a IBM, cât și Siveco, își cedează drepturile câștigate prin contractele cu statul, și profiturile aferente, către conturile Forte Company SRL. Analizând cifrele de afaceri ale Forte Company SRL din anii anteriori interpunerii ca intermediar în contractele cu statul, observăm că în 2001 afacerile SRL-ului au fost de 17.401.536 lei, explodând în 2002 până la 67.074.098 lei, respectiv 56.563.000 lei în 2003, deci o creștere de aproape 400%, respectiv 300% față de anul de referință 2001.

Cine sunt personajele “forte” la nivelul acelor ani, 2002-2003, când s-au petrecut evenimentele? Indiciile duc către unul dintre personajele cheie din fostul comerț exterior al statului român în perioada comunistă. Astfel, din acționariatul acestei companii făceau parte, în acea perioadă, Costantinescu Cristian Eugen 41,2694 %, Yeh Chin Nan 27,2564 %, Caspruf Gheorghe Florin 20,2452 %,  Mihu Traian 5,4532 %, Costică Marian 2,4984 %, Crupă Gheorghe  2,4984 % și  Toma Traian  0,7790 %.

Offshore activ pe partea de operațiuni financiare ale Securității, în regimul Ceaușescu

Al treilea acționar ca mărime din Forte Company SRL, Gheorghe Florin Caspruf e menționat în compania elvețiană TRAWE SA, cu sediul în Geneva. Compania TRAWE SA a fost înființată 28.12.1976, fiind unul dintre vehiculele prin care compania de stat ICE TERRA SA făcea comerț extern cu produse ale economiei socialiste.

În același timp, compania elvețiană TRAWE SA este pomenită, conform Adevărul, și în raportul întocmit în 1990 de către o echipă de detectivi canadieni care au început să investigheze în 1990, la comanda Ministerului Justiției, pistele spre averea ascunsă a lui Nicolae Ceaușescu.

Celebrul ofițer defectat Liviu Turcu (ex-șef al serviciului operativ al DIE/CIE pentru SUA/Canada si sef al serviciului Europa de Vest, grupul de spatii Germania, Austria, Elvetia), pomenește în cartea “Ceauşescu and the Securitate: Coercion and Dissent in Romania, 1965-1989”, de compania elvețiană TRAWE SA ca fiind o societate comercială sub acoperire a fostei Securităţi. Ziarul Adevărul preciza într-un articol din 2006, că urmare a anchetei investigatorilor canadieni, în 1990  autorităţile române au cerut Oficiului Federal de Justiţie din Berna să blocheze conturile unora din administratorii TRAWE SA, suspectaţi că ar fi “ciupit” din banii lui Ceauşescu ().

ICE TERRA SA funcționa după modelul mai mediatizatei ICE DUNĂREA, care își derula operațiunile comerciale cu partenerii externi prin offshore-ul Crescent Commercial and Maritime LTD.  De altfel, ofițerul Liviu Turcu menționează ICE TERRA SA alături de TRAWE SA, într-o listă de mai multe companii care colectau bani pentru securitate. Cităm un articol semnat de Liviu Turcu, publicat în Jurnalul Național, din 26 noiembrie 2009:  “În afara comisioanelor plătite ca addendumuri confidenţiale la contractele “normale” de import-export şi care au constituit cea mai mare pondere ca volum, au mai fost obţinute comisioane confidenţiale rezultate din tranzacţii comerciale cu mărfuri neromâneşti pe piaţa internaţională. În aceste operaţiuni au fost folosite drept acoperire întreprinderi precum ICE TERRA, ICE DELTA, ICE CARPAȚI, ICE ROMTEHNICA, TRAWE şi într-o oarecare măsură ICE DUNĂREA”. (vezi și aici).

În unul din caietele CNSAS din 2011, cercetătorii prezintă modul cum opera TRAWE SA:

„«Deutsche Extrakt Kaffe», propunea ofiţerilor din U.M. 0625/C.P. o operaţiune bazată pe faptul că I.C.E. «Mercur» beneficia de un preţ preferenţial (85 dolari FOB Anvers per carton) pentru ţigările «Kent». Contractul I.C.E. «Mercur» prevedea un import de 70.000 cartoane/an, însă Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale estima că necesarul pieţei interne se cifra la 30-40.000 de cartoane. Ca urmare, a aprobat ca diferenţa să fie reexportată în Olanda prin societatea mixtă româno-elveţiană «Trawe S.A» – Geneva, la un preţ de cca 104 dolari cartonul. Din realizarea acestei operaţiuni, prin re-exportarea a 40.000 cartoane, I.C.E. «Mercur» a realizat un beneficiu net de 8 dolari per carton (320.000 dolari), iar societatea mixtă «Trawe S.A.», 3 dolari per carton, din care 50% (60.000 dolari) revenea părţii române. În plus, sursa „Penu» a obţinut de la cumpărătorul olandez, pentru serviciile sale de intermediere, 3 dolari per carton (respectiv 120.000 dolari)48, sumă care a fost virată în contul tranzitoriu de la B.R.C.E. nr. 47214338-300-6/CP/DEP 46.

În volumul “Major Business Organisations of Eastern Europe and the Commonwealth of Independent States 1991/92”, al editurii Springer Publishing Company, firma TRAWE SA e prezentată ca un joint venture al societății TERRA SA (fosta ICE TERRA SA, înființată în 1969). Mai mult, Caspruf Gheorghe Florin apare ca ocupant al poziției de director general al “Terra SA”.

Într-o investigație din Evz, din cadrul serialului CUPOLA, a jurnalistului de investigații Mihai Munteanu (care a studiat traseul postdecembrist al ofițerilor din servicii), aflăm că ICE TERRA SA se ocupa în comunism cu traficul de armament.

TRAWE SA se bucura de o atenție specială din partea lui Ceaușescu

În regimul comunist Securitatea a operat cu o multitudine de firme paravan tip offshore, însă TRAWE SA trebuie să fi fost unul dintre instrumentele importante pentru fluxul banilor regimului Ceaușescu, din moment ce în conducerea offshore-ului elvețian găsim două nume grele. Astfel, din acționariatul și echipa de administratori ai Trawe SA, au făcut parte Alain Winkelman (preşedinte), Helmuth Bohunowsky (delegat al sucursalei austriece a TRAWE SA), Ibrahim Salek, Theodore Brendle, Dan Andrei, Cornel Petroşanu, Jenel Matei, Nicolae Manole, Dumitru Filipescu, Florin Emanoil, Gilbert Kirschmann, Christian Jacquemoud șiGheorghe Florin Caspruf.

Dan Andrei este nepotul fostului ministru de externe comunist Ștefan Andrei și ulterior vicepremier în ultimii ani ai regimului Ceaușescu. Iată ce declara Ștefan Andrei, într-un interviu din 2007 referitor la prezența fiului său în offshore-ul elvețian TRAWE SA: “Nepotul meu nu avea nicio putere, erau acționari străini. S-a băgat pentru că era la TERRA și TERRA a deschis această firmă aici. N-am avut legaturi cu el acolo” (aici).

Un alt nume la fel de important prezent în TRAWE SA este cel la lui Jenel Matei, nepotul lui Marin Ceaușescu, fratele dictatorului Nicolae Ceaușescu (aici). Devenit cetățean austriac, Jenel Matei a renunțat la cetățenia română în 2004, decretul fiind semnat de premierul Adrian Năstase.

În această companie selectă de personaje, îl găsim în registrul companiilor din Elveția și pe Caspruf Gheorghe Florin ca având rolul de delegat al TRAWE SA în intervalul septembrie 1993-29 decembrie 2003. Asta înseamnă că Gheorghe Florin Caspruf  a activat concomitent atât în offshore-ul elvețian, folosit de securitatea lui Nicolae Ceaușescu pentru operațiuni de colectare de valută, cât și ca acționar în firma Forte Company SRL, care s-a interpus în trei rânduri, 2002-2003 în cadrul contractelor IT semnate de IBM și SIVECO cu Guvernului Năstase.

De precizat că în tipografia Terra Part SA, unde acționari majoritari sunt membrii familiei Caspruf, apar în iunie 2006 printre acționarii minoritari următoarele trei nume:

Pe poziția 76. 109 Andrei Dan 171 171 0,0093 (similitudine de nume cu nepotul nomenclaturistului Ștefan Andrei)

Pe poziția 5. 9 Manole Nicolae 402 402 0,0217 (director al TERRA S.A., adjunctul lui Caspruf, prezent și el în TRAWE S.A.)

Interesant e și că TRAWE SA, offshore comunist înființat pentru a produce bani pentru Securitate, a rezistat 14 ani după momentul Revoluției, trăgându-i-se oblonul de-abia în 29.12.2003. La operațiunile de lichidare a firmei elvețiene cu acțiuni la purtător și capital social de 500.000 CHF, au participat atât Dan Andrei (nepotul lui Ștefan Andrei), cât și Gheorghe Florin Caspruf (la câteva zile după interpunerea firmei în care era acționar, în al treilea contract pe IT cu Guvernul României).

Legătura dintre Forte Company și Felix Telecom SA, altă firmă legată de structurile Securității și cu contracte de la Guvern

În Forte Company SA, al cărei nume e pomenit în trei rânduri în Dosarul Microsoft, alături de Caspruf Gheorghe Florin mai apare ca acționar minoritar și Traian Mihu, directorul tehnic al ICE FELIX SA înainte de 89. Traian Mihu apare și ca acționar minoritar și director în SC Felix Telecom SA, o altă companie abonată la contracte pe partea de IT în valoare de zeci de milioane de euro cu instituțiile statului român (în special cu cele din siguranța națională). Conform EVZ, Traian Mihu și Gheorghe Florin Caspruf s-au cunoscut în biroul multimilionarului postdecembrist George Păunescu (în comunism director în Ministerul Comerțului Exterior), au lucrat împreuă în cadrul operațiunilor AVS, unul reprezentând ICE FELIX, iar celălalt ICE TERRA.

La origini, Felix Telecom SA  (întocmai ca și Forte Company SA) a avut printre fondatori ICE FELIX SA cu 25% și ICE TERRA SA cu 5% (adică exact compania pomenită de Liviu Turcu, ofițerul DIE/CIE defectat în 1989 ca fiind folosită în schemele de strângere de valută ale Securității), companie condusă de Gheorghe Florin Caspruf și preluată de acesta după 1989. Ulterior Felix Telecom a trecut în proprietatea Telrad Israel, apoi Mares Overseas (Belize) și Zostex Enterprises Ltd (Cipru).

De la căsuța poștală din Cipru, firma Felix Telecom a fost cumpărată de fostul general în rezervă Teodor Ileş, fost ofiţer DIE /CIE/SIE, unul dintre ofiţerii CIE implicaţi în operaţiunile AVS (Aport Valutar Special, care avea jobul de acoperire “diplomat în Elveția”). Ileș a fost partener de afaceri cu un avocat din Tel Aviv care a creat o reţea transfrontalieră de spălare de bani și cu un traficant de arme israelian, suspectat de apartenenţă la Mossad, a echipat armata unui dictator sud-american, conform unei anchete a EVZ din seria Cupola.

Felix Telecom, al cărei cofondator a fost și Gheorghe Florin Caspruf (prin TERRA SA), a încheiat din 2007 până în prezent contracte în valoare de 182,6 milioane lei cu următoarele instituții ale statului român:

Agentia de Administrare a Retelei Nationale de Informatica pentru Educatie si Cercetare (12.932.080 lei, respectiv 2.057.902 lei, contracte din 2013); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – Unitatea Militara 0572 Bucuresti (3.593.705 lei, respectiv 2.450.000 lei, contracte din 2013); Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii (1.700.000 lei, contract din 2013); U.M. 0894 Bucuresti (1.437.902 lei- contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (21.836.065 lei fără TVA- contract din 2010); HIDROELECTRICA SA (671.606 lei- contract din 2010); ASOCIATIA MANUFUTURE ROMANIA (91.875 lei, respectiv 1.438.134 lei- contracte din 2010); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (1.021.554 lei, respectiv 141.908 lei- contracte din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (1.606.189 lei- contract din 2010); U.M.0296 BUCURESTI (1.400.231 lei- contract din 2008); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (76.956 lei, respectiv 202.301 lei- contracte din 2008); Ministerul Finantelor Publice ( 3.515.436 euro, aproximativ 13.000.000 lei fără TVA, respectiv 81.000 lei – contracte din 2007); Ministerul Administratiei si Internelor – G.A.I.I.C.I. (167.758 lei- contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (9.665.387 lei fără TVA – contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (15.260.604 lei fără TVA- lei fără TVA – contract din 2008); Institutul pentru Tehnologii Avansate (192.387 lei- contract din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (208.000 lei- contract din 2009); U.M.0296 BUCURESTI (2.959.202 lei, respectiv 13.889.195 lei- contracte din 2008); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0319 Bucuresti (156.615 lei- contract din 2008); UM 0929 Bucuresti (764.213 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (1.867.790 lei, 2.700.000 lei, 197.167 lei, respectiv 477.494 lei- contracte din 2008); CAMERA DEPUTATILOR (280.411 lei- contract din 2008); Inspecția Muncii (908.146 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (5.962.866 lei, respectiv 13.312.728 lei- contracte din 2007); UNITATEA MILITARA 0461 BUCURESTI (1.511.300 lei- contract din 2010); CONSILIUL CONCURENTEI (429.999 lei- contract din 2009); COMPANIA NATIONALA ADMINISTRATIA CANALELOR NAVIGABILE SA CONSTANTA (345.500 lei- contract din 2008); OFICIUL PENTRU ADMINISTRAREA SI OPERAREA INFRASTRUCTURII DE COMUNICATII DE DATE ROEDUNET (19.605.680 lei- contract din 2008); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (106.902 lei- contract din 2011); U.M.0296 BUCURESTI (138.668 lei- contract din 2011); UM 0929 Bucuresti (328.018 – contract din 2007); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0319 Bucuresti (193.287 lei- contract din 2007); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (323.942 lei, 142.285 lei, respectiv 11.670 lei- contracte din 2007); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (395.076 lei- contracte din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (350.000 lei, respectiv 219.000 lei- contracte din 2010); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (142.858 lei, respectiv 166.382 lei- contracte din 2010); U.M.0296 BUCURESTI (316.111 lei- contract din 2011); Agentia de Administrare a Retelei Nationale de Informatica pentru Educatie si Cercetare (10.320.750 lei, 3.240.000 lei, respectiv 2.480.000 lei- contracte din 2010); AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (335.200 lei- contract din 2012); INSTITUTUL PENTRU TEHNOLOGII AVANSATE (962.200 lei- contract din 2010); Ministerul Apararii – Unitatea militara 02415 Bucuresti (669.741 lei- contract din 2007); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (3.699.159 lei- contract din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (830.000  lei- contract din 2009); Ministerul Mediului si Padurilor (1.583.805 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (593.142 lei- contract din 2008)

Contracte de valoare mai mică a încheiat și cu Ministerul Apararii – Unitatea militara 02415 Bucuresti, UNIVERSITATEA TEHNICA GHEORGHE ASACHI DIN IASI,  Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti, MUNICIPIUL BUCURESTI, INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA BUCURESTI, Ministerul Administratiei si Internelor – Directia Generala Anticoruptie, UNITATEA MILITARA 0232 BUCURESTI, SERVICIUL DE INFORMATII EXTERNE.

Caspruf, asociat cu încă o ICE, care a produs o pagubă de 100 milioane de dolari

Caspruf Gheorghe Florin mai apare ca fondator în firma ISOCAS CONTRANSIMEX — S.A., Giurgiu, alături de Alfons Irinescu, un personaj pestriț. Acesta a fost director al unei alte societăți comuniste de comerț exterior, CONTRASIMEX SA. În 1999, Alfons Ionescu a devenit coleg în CA-ul și acționariatul CONTRASIMEX SA cu Ovidiu Mușetescu, ulterior devenit ulterior președinte al APAPS.

Începând cu 1992, Alfons Irinescu, în calitate de director al companiei CONTRASIMEX SA, a luat un împrumut de 93,5  milioane de dolari, garantat de Guvern, din care, în cei 12 ani care au urmat, n-a returnat decât o mică fracție, restul creditului fiind plătit din buzunarele românilor. Dosarele în justiție ale lui Alfons Ionescu urmare a pagubei de 100 milioane de dolari s-au soldat cu NUP, deși banii din creditul respectiv s-au scurs către personaje dubioase, gen Genică Boerică, conform investigațiilor de presă ale vremii. În 1998-19999 Alfons Ionescu a negociat în favoarea sa eșalonearea plății creditului restant al CONTRASIMEX SA cu Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, pe vremea când cel din urmă era secretar de stat în Ministerul Finanțelor.  CONTRASIMEX SA a fost și sponsor al PD-ului în 2004.

Alfons Ionescu mai apare și ca asociat, în firma CONTRASIMEX 2000 SRL, alături de fostul secretar de stat din MT, Alexandru Bunea. Partenerul de afaceri și contabilul lui Fathi Taher, Bunea a fost cercetat în Dosarul Flota și în Dosarul  FNA-Banca Agricolă, alături de  Sorin Ovidiu Vintu, și a fost asociat în European Imobiliar Developers cu cu Gigi Becali si Gabriela Crainiceanu, fosta șefă de cabinet a demnitarului PSD, Viorel Hrebenciuc , conform Rise Project.

Bunea  are puzderie de contracte cu statul român, dar, prin intermediul fiicei sale, are legături cu spionajul la nivel înalt din Egipt. Astfel, o investigație a Rise Project dezvăluia că unul din oamenii de încredere ai lui Hosni Mubarak, fostul ofițer de informații Husein Salem, “tatăl” stațiunii egiptene Sharm El Sheikh, fost ofițer egiptean de informații, a construit, prin intermediul unui offshore din Insulele Virgine Britanice (Jolie Ville Hotels and Real Estate Ltd) mallul Jollie Ville  din Pipera, amplasat în apropierea Grădinii Zoologice București.  Ofițerul egiptean de informații a cumpărat la începutul anilor 2000 terenul de la Paula Raluca Bunea,  fiica lui Alexandru Bunea și de la o parteneră de afaceri a lui Bunea și a fiicei sale. De altfel  Paula Bunea e cea care, conform Rise Project s-a ocupat și de obținerea autorizațiilor de construcție pentru mall-ul din Pipera.  În 2004, la inaugurarea mall-ului Jollie Ville, au participat premierul Adrian Năstase și ministrul de externe  Mircea Geoană.

Preluarea Forte Company de către Siemens

În 2005 Forte Company SA a fost preluată de către grupul Siemens, iar Gheorghe Florin Caspruf a fost schimbat imediat din funcția de administrator. Rebotezată Forte Business Services SRL, compania a mai câștigat după 2007 câteva contracte cu statul:

– CN Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti SA (1.043.092 lei – contract din 2008)

– AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (3.748.500 lei – contract din 2008, câștigat în asociere cu IBM România)

-Ministerul Finantelor Publice (5.261.709 lei- contract din 2007)

-AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (117.984 lei- contract din 2009)

-Ministerul Finanțelor Publice (14.696.525 lei, câștigat în asociere cu Bull Romania SRL- contract din 2008)

-Ministerul Finanțelor Publice (3.817.194 lei, câștigat în asociere cu Romsoft SRL- contract din 2008)

De asemenea, anterior implementării sistemului SEAP, Forte Company a derulat și contracte cu Ministerul Justiției- Administrația Națională a Penitenciarelor. Asta exceptând contractele cu Guvernul, unde s-a interpus între producători și beneficiar, precum și contractele pe care nu le cunoaștem.

Atâtea sforării, pe degeaba?

În ciuda activității intense cu statul și a preluării de către concernul Siemens, Forte Company a avut o activitate economică păguboasă pentru acționarii ei (cel puțin în acte), dacă analizăm datele la care am avut acces, din intervalul 1999-2008. Astfel, la o cifră de afaceri cumulată de 736 milioane RON, în 8 ani profitul a fost zero, doar în trei ani firma a fost pe profit (cumulat e aproximativ 850.000 euro), iar într-un an a înregistrat pierderi de 1.,8 milioane euro. Deci per total, după un amar de 10 ani de strădanii, acționarii companiei au reușit ca din activitatea economică susținută și continuă, să iasă la momentul tragerii liniei, cu pierderi de 1 milion de euro.

Sursa: romaniacurata.ro