Afacerea LUKOIL duce spre Ghiţă şi securiştii lui | Nu muncitorii sunt miza lui Ponta, iar ieşirea nervoasă şi necontrolată l-a dat de gol

Ponta îl protejează pe Ghiţă şi securiştii din spatele lui în afacerea Petrotel-LUKOIL. Se pare că valoarea evaziunii descoperite de procurori în cazul LUKOIL România este de peste 700 milioane de euro şi nu de 230 milioane aşa cum s-a comunicat. Această afacere s-ar putea transforma într-un adevărat cavou electoral pentru Victor Ponta, scrie comisarul.ro

Ieşirea intempestivă a lui Victor Ponta a fost făcută, susţin surse bine informate, la solicitaarea expresă a grupului desecurişti din spatele lui Sebastian Ghiţă. Aceleaşi surse bine informate spun că nici ministrul justiţiei, Robert Cazanciuc n-a stat degeaba în acest caz. Iar procurorul-general Niţu şi-a băgat mâinile adânc în Parchetul Prahova pentru a calma spiritele. Nici vorbă despre soarta muncitorilor. Procurorul de caz, acelaşi din Dosarul Tehnologica Radion, al cărui proprietar, Theodor Berna, se află în arest, este supus unei presiuni fără precedent. Victor Ponta l-a acuzat fără ocolişuri că falimentează o mare societate şi că lasă 3500 de oameni cu familii, copii şi rate la bănci, pe drumuri.

Incredibil. O ingerinţă care este de fapt un dos de palmă peste faţa justiţiei. Trasă la indigo după ieşirea lui Adrian Năstase la arestarea lui Adrian Tărău, în 2001, când a spus că nu crede în reţinerile de vineri seara.

Sursele noastre spun că aproape toate firmele lui Ghiţă au relaţii de afaceri cu LUKOIL. tot sursele ne spun să verificăm dacă LUKOIL Olanda face harta resurselor minerale din România cu una dintre firmele lui Ghiţă.

Trei lucruri

1. Liderul sindicatului muncitorilor, care i-a scris lui Ponta să intervina la procuror , este SOCRUL primarului PSD al Ploieştiului. Iulian Bădescu, nimeni altul decât omul pus de Ghiţă. Povestea lui Bădescu, fost pedelist, ca şi Ghiţă dealtfel, este foarte interesantă.

2. Şefa secţiei urmăriri penale de la Parchetul Ploieşti este SOŢIA lui Tiberiu Niţu, de fel din Ploieşti şi el. Ea are, practic, în subordine desfăşurarea anchetei.

3. Lukoil este unul din principalii clienţi ai Asesoft, firma lui Sebastian Ghiţă. 

CÂTEVA LUCRURI ESENŢIALE DESPRE LUKOIL ÎN ROMÂNIA

Mituirea autorităţilor, o obişnuinţă. Pesediştilor bulgari le-au dat milioane de dolari pentru campania electorală

Lukoil stă cel mai prost dintre toate marile companii rusești în materie de transparență, potrivit unui raport Transparency International din octombrie 2013 care le recomandă multinaționalelor din Rusia să ia mai multe măsuri interne pentru combaterea corupției.

Un obicei taxat de rapoartele internaționale, dar profitabil pentru cifrele companiei. Chiar dacă oficial, sunt țări în care Lukoil are pierderi de zeci și sute de milioane de dolari, cum este și România, chiar dacă peste jumătate din acțiuni sunt listate la bursă, neoficial este o afacere de miliarde de dolari pe fiecare piață care hrănește un întreg sistem local de companii cu legături politice la vârf și care, la schimb, îi înlesnesc propriile politici economice.

Câteva exemple din regiune. În Bulgaria vecină, filiala bulgară a companiei Lukoil este un sponsor al socialiștilor. Lukoil Bulgaria a sponsorizat Partidul Socialist, potrivit unei note diplomatice trimise de Ambasada americană de la Sofia înainte de alegerile din 2005 și citată de Wikileaks. La indigo, filiala din România s-a numărat printre principalii sponsori ai preşedintelui Traian Băsescu, în campania din 2009. Întorcându-ne la vecinii bulgari, Ambasadorul SUA în Bulgaria, James Pardew, avertiza încă de acum șase ani că este foarte probabil ca influența Rusiei asupra economiei bulgare să crească. O mostră: compania bulgară Neftochim, singura rafinărie din țară și controlată de Lukoil, și-a oprit producția, când autoritățile bulgare i-au revocat licența. De altfel, despre CEO-ul Lukoil Bulgaria, Valentin Zlatev, se spune că este „adevăratul premier al Bulgariei” sau “premierul din umbră”. Și o cifră: Lukoil este unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul de stat bulgar (acoperă circa 20% din toate taxele plătite.

În România, Lukoil respectă rețeta rusească: magnaţi ruşi preiau, cel mai adesea indirect, prin firme înregistrate în alte țări, active valoroase ale statului în urma unor privatizări controversate. Acestea fie sunt dezvoltate, pentru a drena un sistem paralel de alte mici companii, fie falimentate și vândute bucată cu bucată.

Spre exemplu, Petrotel, rafinăria celor de la Lukoil, cu afaceri de 1,56 mld. euro în 2012, apare în datele oficiale drept cea mai mare companie cu capital majoritar olandez din România, dar nu apare nici în statisticile BNR, nici la Registrul Comerţului la capitolul investiţiile străine directe ale Rusiei. Nota bene: grupul Lukoil este cea mai mare companie rusă din România, deținând rafinăria Petrotel de la Ploiesti și a treia retea de benzinării ca întindere, cu peste 300 de stații de distribuție.

În Rusia, Lukoil este cel mai mare grup privat de petrol si gaze, iar Alekperov, fondatorul său și fost ministru al Petrolului în defuncta URSS, are legături directe cu Kremlinul. În cifre, potrivit Forbes, Alekperov are o avere estimată la 12,8 miliarde de dolari, iar Lukoil a avut venituri în 2013 de 141,5 miliarde de dolari și o producție de 90,8 milioane de tone de titei. Gigantul rus desfășoară proiecte de explorare și producție în domeniul petrolului și gazelor în 12 țări.

Dacă  anul trecut, profitul întregului grup a scăzut cu 28,8% (până la 7,8 miliarde de dolari), deși și-a majorat producția, rafinăria din România este campionă la pierderi (210 mil. euro, în 2013) ocupând podiumul alături de Oltchim și ArcelorMittal. De altfel, Petrotel nu a mai făcut profit de 13 ani, în condițiile în care funcționează de 16 sub tutelă rusească: în 1998, rușii achizitionau pachetul majoritar de acțiuni al rafinăriei prahovene. Potrivit site-ului oficial al companiei, valoarea totală a investițiilor realizate în perioada 2003-2009 depășește 350 mil. dolari.

Miza prezenţei în România

Nici investiția de 350 mil. dolari, nici pierderile cu multe zerouri nu îi descurajează  într-atât pe rușii de la Lukoil încât să părăsească un loc atât de plin de resurse precum România. Și au o bună măsură a valorii potențiale a acestor resurse.

În 2011, în timpul guvernării Boc, Lukoil Overseas Atash B.V a demarat, în calitate de finanțator, procedura de contractare a serviciilor pentru realizarea centrului de date al Autorității Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), pentru gestionarea resurselor naturale din România. Evident, este vorba de informatii cu diferite grade de secretizare despre petrolul, minereurile, gazul natural și tot ceea ce se mai află în subsolul țării. Totuși, ceva tot a fost ținut secret. Deși acordurile cu Lukoil au fost semnate de ANRM în 2009 si aprobate de Guvern în 2011, informația a apărut în spațiul public abia în toamna lui 2013, cand Lukoil a demarat licitatia pentru realizarea centrului de date. Conținutul acordurilor din 2010 dintre ANRM și Lukoil este secret, așa cum se arată în Hotărârile de Guvern prin care au fost aprobate (1054, 1055 / 2011).

Fostul șef al ANRM, Alexandru Pătruți explica în 2013 jurnaliștilor este o practică normală ca firme private din piața de profil să finanțeze diverse proiecte ale agenției și dădea asigurări că Lukoil nu va avea acces la datele din sistemul finanțat de ea.

Un an mai târziu, în 2012, Lukoil a primit în concesiune două perimetre – fiecare are cca 1.000 kmp – în apele teritoriale române de la Marea Neagră: EX-29 Est Rapsodia, respectiv EX-30 Trident. Inițial, Lukoil (cu 80%) urma să exploreze concesiunile într-un consorțiu alături de americanii de la Vanco International LTD (cu 20%), dar în același an Romgaz a preluat o participație de 10% la cele doua proiecte.

Un detaliu interesant: managerii Lukoil sunt și co-proprietari ai companiei americane Vanco International, care exploatează perimetre din platourile continentale ale Ucrainei, Coastei de Fildeș, Ghanei și Guineei Ecuatoriale.

Acordurile petroliere au fost semnate de către Premierul de atunci Emil Boc, Președintele ANRM, Alexandru Pătruți, Secretarul de stat în Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, Constantin Claudiu Stafie, Ministrul Mediului șli Pădurilor, Laszlo Borbely și Ministrul Finanțelor Publice, Gheorghe Ialomițianu.

La nivel de autorități, nu a explicat/răspuns încă nimeni cum a ajuns Lukoil Overseas Atash B., entitate înregistrată în Olanda, în postura de jucător pe piața de energie, dar organizator și administrator de informații publice în România. Este cel puțin neobișnuit și nepracticabil pentru un stat european să delege unei companii străine sarcina de a pune pe picioare o uriașă bază de date care să cuprindă tot ceea ce conține subsolul său. A urmat însă memorandumul secret semnat în 2013 de guvernul României cu compania chineză Huawei – compania chineză participă la construcția unor sisteme IT critice, precum sistemul de informații și comunicatii nationale, rețeaua națională de bandă largă și sistemul de monitorizare și supraveghere a traficului – care ne dovedește că nepracticabilul poate deveni o practică în România.

Legături strânse cu Famiglia Ghiţă

După  ce guvernul Ponta a parafat acest Memorandum prin care invită gigantul chinez, acuzat de spionaj în Occident, să participe la proiecte strategice naționale, 2K Telecom, firmă din Ploiești  controlată de fratele lui Sebastian Ghiță, Alexandru, intra într-un parteneriat cu holdingul chinez Huawei. Tot în Ploiești se află și rafinăria Petrotel Lukoil. Care să fie legătura?

Firmele din Ploiești din anturajul lui Ghiță și Mircea Cosma nu sunt străine nici de afacerile cu deșeuri petroliere în contracte semnate cu jucători importanți din piața locală de petrol și gaze, printre ei și Lukoil, respectiv Petrotel.

Ne putem aminti și de celebrul dosar “Tracia-Asesoft”, în care Sebastian Ghiță a fost acuzat de procurori de complicitate la înșelăciune și fals în declarații într-o afacere cu produse petroliere, datând de prin 2002, care ar fi prejudiciat statul cu peste 4,6 mld. euro. Din nou, numele Lukoil Petrotel apare printre producătorii care au aprovizionat rețeau de firme implicate în operațiunea ilicită.

Iar în 2010, apăreau înformații potrivit cărora, sub mandatul managerul general Igor Kuzmin, Petrotel vindea unor SRL-uri fantomă, dar si altor companii din piața de distribuție de carburanți, produse la prețuri mai mici cu 50 dolari/tonă decât prețul la care cumpăra propria companie – Lukoil România. Conducerea Petrotel își crease practic servicii paralele de desfacere a carburanților, prin care aproviziona respectivele SRL-uri și chiar competitori direcți ai Lukoil România. Nu e de mirare că cifrele filialei din România arată atât de prost, iar Petrotel a pierdut jumătate de miliard de dolari într-un deceniu, după cum admitea fostul său director de dezvoltare, Constantin Tampiza. Într-o logică corectă de business ar fi trebuit demult să-și reconsidere prezența pe piața românească, dar la o privire mai adâncă se întrevede o miză cu bătaie mult mai lungă.

Iată cum scrie o fiţuică din Ploieşti, cu miros de Ghiţă-PSD despre ancheta procurorilor

Ce se intampla daca procurorii o iau in freza cu dosarul Petrotel Lukoil?
Scris de Fapt Divers Luni, 06 Octombrie 2014 18:25

Nu e prea greu de imaginat ce se va întâmpla, în perioada următoare, în ce privește ancheta de la rafinăria ploieșteană Petrotel Lukoil. Procurorii care au declanșat acest scandal și eventualele personaje politice din spatele lor nu au altă soluție decât să apese pedala până la fund. Nu există altă variantă, pentru că dacă o iau în freză și nu găsesc nimic serios în acest caz, e de belea. Un posibil conflict diplomatic plutește în aer. Oleg Malginov, ambasadorul Federației Ruse la București s-a arătat extreme de îngrijorat de situația tensionată de la Petrotel Lukoil și a transmis un mesaj de bun simț, dar și sufficient de dur pentru a nu fi trecut cu vederea. “În calitate de Ambasador al Federaţiei Ruse sunt foarte îngrijorat de evenimentele desfăşurându-se în jurul rafinăriei „Petrotel” care aparţine companiei petroliere ruseşti „Lukoil”, precum şi de atmosfera care se creează în legătură cu această situaţie. O preocupare aparte o provoacă faptul că în cadrul măsurilor de anchetă s-a dispus ca uzina să oprească producţia ceea ce a pus în pericol funcţionarea întregului lanţ de producţie al companiei „Lukoil” din România. Compania „Lukoil” activează pe piaţa românească deja de mai mult de 15 ani. A devenit unul dintre elementele stabilite ale complexului românesc energitic şi de combustibili. Şi-a îndeplinit întotdeauna toate angajamentele în mod conştiincios şi a respectat strict legislaţia românească. În timpul activităţii sale în România „Lukoil-ul” a creat mii de locuri de muncă, a plătit regular impozite în bugetul românesc, a acordat sprijinul comunelor locale, a investit în susţinerea ecologiei, perfecţionarea structurilor de acordare a asistenţei medicale de urgenţă, în dezvoltare a surselor netradiţionale de energie, i-a ajutat pe copii invalizi şi orfani etc. Compania a făcut mult pentru pregătirea profesională a inginerilor români pentru muncă în domeniul energetic. Într-un cuvânt, activitatea „Lukoil-ului” a devenit un element important constructiv şi în economia naţională, şi în relaţii ruso-române. În cursul tuturor acestor ani compania a fost verificată de multe ori de către organele corespunzătoare de control din România. Ultima verificare s-a terminat anul trecut. Toate problemele care apăreau se rezolvau în conformitate cu lege în cadrul procedurilor democratice de instanţă. Întreprinderile „Lukoil-ului” au îndeplinit întotdeauna toate dispoziţiile scrise în adresa lor. Împreună cu aceasta vreau să subliniez în mod special că în cursul tuturor verificărilor întreprinderea nu s-a oprit niciodată şi ciclul de producţie nu s-a întrerupt niciodată. Şi acum conducerea uzinei procedă în conformitatea totală cu legislaţia românească, îndeplinind în mod ireproşabil toate dispoziţiile organelor româneşti de control şi de anchetă şi rămâne deschisă pentru colaborare ulterioară. Sper că ancheta se va face nepărtinitor şi obiectiv în cadrul legii şi ţinând cont în mod cuvenit de interesele atât ale mediului de afaceri, cât şi ale muncitorilor, precum şi de interesele relaţiilor ruso-române. Cred că sistemul de justiţie din România va dă dovadă de competenţă şi de concordanţă cu cele mai înalte standarde de drept. Vom urmări atent dezvoltarea situaţiei în jurul rafinăriei „Petrotel-Lukoil”, se arată în comunicatul remis de Excelența Sa, Ambasadorul Federației Ruse în România. Nici premierul Victor Ponta nu s-a arătat prea încântat de modul în care au reacționat organele de anchetă. „Îmi exprim speranţa ca, fără a interfera în niciun fel în activitatea suverană şi independentă a procurorului, să avem grijă că e vorba de 3.500 oameni şi de nişte interese economice de funcţionare a altor companii extrem de importante şi sper doar în înţelepciunea şi responsabilitatea celor care anchetează de a găsi soluţia legală. Totuşi, aici nu e vorba că am prins pe cineva furând o maşină şi indisponibilizăm maşina, aici să indisponibilizezi conducte…bănuiesc că cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu ştiu unde şi nici rafinăria nu o mutau mâine din România. Dar justiţia este independentă îşi face datoria şi bănuiesc că, dacă se întâmplă ceva rău, cei 3.500 de oameni o să vină la mine, că aşa e cu justiţia. Eu doar sper şi ne dorim să se găsească soluţia legală prin care, pe de-o parte, să fie sancţionaţi cei vinovaţi, să se recupereze prejudiciul fără să aruncăm în aer acea chestie cu „Fiat Justitia Pereat Mundi” („Să se facă dreptate chiar dacă moare lumea”)…eu sper să fie doar cu „Fiat Justitia”, fără să piară şi lumea numai din asta”, a spus primul ministru român.