Să ridice mâna toți cei care cred că:

– președintele Traian Băsescu, atunci când vorbea despre candidați cu “probleme de CV”, nu știa de câtă vreme se strângeau semnături pentru candidatura directorului SIE, Teodor Meleșcanu;

– strângerea semnăturilor pentru un director SIE încă în funcție și care nu își anunțase candidatura a fost legală sau măcar OK;

– președintele Traian Băsescu știa de semnăturile strânse pentru directorul SIE, dar nu știa că Robert Turcescu era ofițer acoperit;

– a fost o simplă coincidență că mărturisirea neașteptată a lui Robert Turcescu s-a produs în același interval de timp cu demisia neașteptată a lui Teodor Meleșcanu;

– a fost mai important autodenunțul lui Robert Turcescu (ofițer acoperit) decât deconspirarea lui Teodor Meleșcanu drept “candidat acoperit”;

– a fost o simplă coincidență că, la scurtă vreme după intrarea în civilie, Robert Turcescu vedea “în zațul cafelei” că Teodor Meleșcanu va candida la președinție;

– Teodor Meleșcanu nu ne ia drept idioți, atunci când afirmă: “Eu nu mi-am anunţat intenţia de a candida, eu am fost solicitat să candidez de foarte multe grupuri din cadrul societăţii civile”;

– anuțând “Va veni vremea când voi spune tot ce știu”, președintele Traian Băsescu se angaja să spună tot ce știe și despre el însuși;

– că m-am înșelat când, în scrisoarea deschisă adresată la 26 octombrie 2010 (aici) dlui Mark Gitenstein, pe atunci ambasador al SUA în România, consideram că fusese prea generos în a caracteriza serviciile de informații românești drept “apolitice” (neimplicate în jocul politic):

“Hărțuielile politice din România poartă amprentele serviciilor de informații. Rolul unor asemenea servicii a fost capital  în decembrie 1989, când revolta oamenilor a fost manipulată și un proces care ar fi trebuit să devină unul revoluționar a fost deturnat într-o acțiune tipică de preluare a puterii din interiorul puterii. Servicii din cadrul armatei și Securității au jucat atunci un rol cheie în acea manipulare. Ce a început atunci continuă să fie desăvârșit azi. Și nu doar de o formațiune politică ori alta. Și nu doar de câțiva politicieni.

Importanța amestecului acestor servicii în sfera politicului este dovedită de competiția acerbă în care se află actorii politici pentru a-și asigura mai întâi sprijinul și mai apoi controlul asupra acestor servicii în preajma și după consumarea alegerilor. Toate conducerile post-decembriste ale României s-au folosit în acest chip de serviciile de informații și toate au sfârșit prin a fi folosite, într-o măsură sau alta, de acestea din urmă.”

– știu de ce a fost “lăsat la vatră” Dan Grigore Adamescu – din arest preventiv, (arestul Poliției Capitalei) în arest la domiciliu;

– își amintesc cine l-a numit pe Dan Grigore Adamescu “miliardarul lui Băsescu”;

– știu dacă firma de avocatură la care lucrează dl Mark Gitenstein, Mayer Brown, mai este ori nu dispusă să reprezinte astăzi interesele dlui Dan Grigore Adamescu (aici);

– după alegerile prezidențiale din acest an România are fie și cea mai mică șansă de a avea doi civili la palatele Cotroceni și Victoria; presa independentă poate ieși din coma independent indusă care a făcut-o dependentă de lipsa de independență, iar societățile pe acțiuni SRI și SIE nu se vor mai prezenta drept “societatea civilă”, acceptând, în sfârșit, ca un semn al “reconcilierii naționale”, diferența între “civilie” și “societate civilă”.

– știu pe banii cui joacă astăzi la cazinourile din Monte Carlo și Londra fostul general Victor Atanasie Stănculescu și cum de reușește el să folosească în asemenea locuri lei românești:

“Stănculescu: De ce să nu merg în cazinou? Am fost și la Monte Carlo la cazinou, am fost și la Londra. Ultima dată am fost ieri după amiază. Mă deconectez de viață și de televiziunile care te sufocă câteodată.

Reporter: Cât caștigați?

Stănculescu: Sume mici, nu am câștigat mai mult de 300 de lei.

Reporter: Ați pierdut sume mari?

Stanculescu: Nu, n-am pierdut niciodată.”  (aici)

Mă opresc aici și încep să număr mâinile ridicate.

Hai, curaj!, că n-o fi dat poliartrita reumatoidă peste toată lumea. Asta ar fi o coincidență mai mare chiar decât unele dintre cele menționate mai sus.

Sursa: dorintudoran.com