În această dimineaţă, procurorii au dat iama la Consiliul judeţean Braşov şi la locuinţele şefilor acestei instituţii. Primul pe listă – Aristotel Căncescu, etern baron liberal aflat de vreo 15 ani la stăpânirea cetăţii de sub Tâmpa. Singura întrebare care mi-a venit în minte la auzul ştirii a fost “şi care-i noutatea?”

Liberalii n-au a se deosebi prea mult de pesedişti, la acest capitol. Boşii PNL se pot lăuda eventual cu ceva mai mult ştaif decât burtoşi precum Duicu ori Nicuşor Constantinescu, grobieni precum Bunea-Stancu sau exhibiţionişti precum Radu Mazăre. Căncescu a pozat mai discret, dar a servit cu pixul său potent supercontracte pentru reţelele politice locale, indiferent de partidul care a stat la primire. Este şi cazul deputatului PC Ion Diniţă, a cărui firmă a încasat milioane de euro pentru lucrări publice prin semnăturile oamenilor de la Consiliul judeţean dirijaţi după filosofia aristoteliană a baronului cu nume inspirat din Grecia Antică. Diniţă se află şi el în vizorul DNA, în “operaţiunea Căncescu” demarată azi la Braşov, dar e de presupus că lista politicienilor îmbogăţiţi “în reţea” să fie mai lungă.

Căncescu a uns bine relaţiile de partid şi pe axa PDL, cu primarul George Scripcaru, dar şi cu PSD, via celălalt baron braşovean Constantin Niţă, acum ministru în guvernul Ponta.

Practic, Braşovul se află de mai mulţi ani sub stăpânirea unui triunghi baronal PNL-PDL-PSD, pe axa Căncescu-Scripcaru-Niţă, despre care presa n-a vorbit în aceeaşi măsură în care a făcut-o pe seama faimoşilor baroni PSD Mazăre, Duicu, Oprişan, Bunea Stancu, Nicolescu, Cosma, Dragnea. Cei din urmă au avut asigurat oprobriul public în media neposedată politic şi pentru că respectivii s-au oferit singuri pe tavă, prin circul provocat de comportamentul lor rudimentar, dar şi prin controlul total asupra judeţelor pe care au pus mâna. Cei de la PNL şi de la PDL au fost mai şmecheri sau mai cu perdea, dar au conservat reţeta poate chiar mai bine decât pesediştii cu bolovani în gură.

De exemplu, au lucrat inteligent şi pervers prin presa locală. Căncescu a moşit la Braşov un puternic trust local de presă, cu ajutorul căruia a convins minţile electoratului că merită să fie votat la infinit. Şi după calapodul voiculesciano-pesedist, lumea a votat, Căncescu a luat, trustul media a încasat, iarăşi lumea a votat şi tot aşa…Un cerc vicios pentru populaţia telespectatoare, dar foarte profitabil pentru protipendada judeţului. Din nenorocire pentru jurnalism, meseria asta atât de siluită de baroni şi de patroni cu cordon ombilical politic, presa captivă asigură perpetuarea acestui virus mediatic care subminează din interior democraţia.

Preţul este îngroparea onestităţii ziaristului, prin omorârea din faşă a oricăror investigaţii faţă de afacerile baronimii, dar şi sărăcirea votantului din judeţ. Pentru că mecanismul ăsta de dirijare a banului public către reţelele politice locale vine la pachet cu costuri mai mari suportate de contribuabil. Am văzut asta şi la centru, în tot felul de mega-afaceri, vezi cazul Microsoft, când o imprimantă de 300 de euro ajungea să fie cumpărată de stat cu 1.500 de euro! Iar presa n-a vorbit prea mult despre astfel de tunuri, căci firme precum Siveco au avut grijă de casieriile ziarelor şi ale televiziunilor prin contracte de publicitate menite să adoarmă orice simţ jurnalistic.

Investigaţiile tomnatice ale procurorilor faţă de puternicii Braşovului aduc din nou la lumină afacerile acestor personaje îmbogăţite din politică. Priviţi averea lui Căncescu, uimiţi-vă în faţa conacului său din Bucegi, la poarta vilei din centrul Braşovului sau crucindu-vă la gândul numărării celor patru milioane de euro din conturile liberalului! De unde, Doamne, atâţia bani?! Cine dintre omologii săi din Franţa, Germania sau Marea Britanie s-a îmbogăţit într-un asemenea hal din politică? Nimeni, oameni buni, NIMENI! Iată de ce ne lasă iarăşi un gust amar, nouă, jurnaliştilor care nu vrem să fim goarnele unor bogaţi cu pixuri de partid. Ţeapa pe care aceşti baroni o dau publicului cu ajutorul presei lor trebuie să dispară! Am văzut, conştiinţa ziaristului lor nu e suficientă.

Citiţi AICI ce instrucţie făcea baronul de Mehedinţi cu ziariştii săi şi veţi înţelege că salvarea nu poate veni de la angajaţii lor de presă. După patentul de la Antena 3, tartorii judeţelor au înţeles că banul cumpără conştiinţe şi au purces astfel la consolidarea puterii lor cu ajutorul sifonării bugetelor către presa-măciucă.

Afară cu baronii din presă! Asta ar trebui să strige toţi ziariştii locali, dar şi toţi cititorii şi telespectatorii lor, dacă le pasă măcar un gram de democraţie, de lumea liberă cum este ea afară, de salvarea unei societăţi aflate pe marginea prăpastiei. DNA ajută la curăţenie, dar nu va fi niciodată suficient dacă oamenii chemaţi să lucreze cu adevărul nu-şi vor activa rezerva de onoare pe care sunt convins c-o mai posedă. Clauza de conştiinţă! Folosiţi-o, dragi colegi! De fiecare dată când vă ciocniţi de interesele patronilor, ale baronilor. Chiar cu riscul că veţi pierde bani, slujbe şi avantaje. Căci altfel, nu peste multă vreme, veţi deveni doar nişte jalnice slugi pe moşiile unor grofi stăpâni pe mici bucăţi de ţară. O ţară însă tot mai săracă, în genunchi, ruinată, desecată de spiritul viu, civic, pregătită să-şi dea duhul sau, în cel mai bun caz, să devină o simplă spiţă la căruţa ruso-chineză…

 

Sursa: reportervirtual.ro