Pumnul, în gura presei libere! Laurențiu Ciocăzanu | Ponta, lasă-l în pace pe Moise Guran! Nu-s de-ajuns Antena 3 și RTV?

Anul 2004. Eram redactor-șef adjunct la ”Evenimentul zilei” într-o echipă de jurnaliști pasionați de libertatea meseriei și de bătălia cu tăvălugul PSD. România era în vremuri de mare cumpănă. Credeam în misiunea noastră, dar ne sufocam! Regimul Năstase-Iliescu (e ordinea corectă, premierul conducea de facto, președintele de atunci era de paie) încălecase România pe toate planurile. Corupția duduia, Europa spumega cerându-ne condamnarea ”peștilor mari” din politică, Gunter Verheugen, comisarul UE pentru Extindere, nu mai contenea cu mesaje dure la adresa capilor puterii de la București. Și ce? Ei trăiau după altă deviză: câinii latră, caravana trece.

Presa era deja supusă. EVZ rezista aproape solitar, dar fără speranță. Mulți se predaseră deja. Unii chiar de plăcere, alții pe bani. Trustul lui Dan Voiculescu primea tone de publicitate de stat, Pro-ul lui Adrian Sârbu se făcea că plouă în schimbul iertării la plata unor datorii la Fisc, dezvăluirile jurnaliștilor erau ținute la sertar de șefii din redacții, care aveau nevoie mare de banii lui Năstase pentru a nu închide prăvăliile. Opoziția era firavă, speriată de anchetele pe care premierul Năstase i le comanda, la sediul PSD, ministrului Justiției Rodica Stănoiu! Vă dați seama în ce lume trăiam?! Șeful guvernului cerea subalternului său care trebuia să ferească Justiția de influențe politice (Rodica Stănoiu) să facă exact pe dos: să-i sperie pe liderii opoziției cu dosare politice! Se întâmpla într-o țară care vroia să intre în UE! În acea vreme, Victor Ponta era subalternul lui Adrian Năstase. Însă amândoi au pierdut alegerile și totodată șansa de a poseda definitiv și iremediabil România.

Au trecut zece ani. Victor Ponta este acum prim-ministru. Tot din partea PSD. Nu se mai teme de o surpriză, așa cum a pățit-o fostul său șef și părinte politic, în 2004. Are în mână puterea totală, dar, spre deosebire de vremea lui Năstase, nu mai poate controla Justiția de la sediul de partid. În ultimii zece ani, România a evoluat democratic, dar nu suficient și nici ireversebil. Ofensiva Rusiei și criza Europei îi ridică însă mingea la fileu. Terenul pare pregătit pentru ”restaurație”. Una a răului. Iar Victor Ponta nu e Adrian Năstase. E mai șiret. Mai ”parșiv”, dacă îl cităm pe Crin Antonescu. Și a învățat din ”greșelile” lui Năstase. Știe să aburească mai bine Occidentul. Mânuiește magistral arma minciunii, Adrian Năstase nu o avea în sânge. E prieten la cataramă cu mogulul viitorului (Ghiță), îl are la degetul mic pe mogul trecutului (Voiculescu), contează pe slăbiciunile presei și pe slugărnicia jurnalismului ”de tip nou”, de partid, dispus să-și vândă conștiința pentru conturi sigure; pe vremea lui Năstase până și ziariștii pro-PSD mai aveau zvâcniri naturale anti-sistem, dacă ”Evenimentul zilei” dădea o lovitură de presă; iar Năstase era doar tovarăș de interese cu foștii moguli, nu putea conta pe fidelitatea lor extremă.

Victor Ponta poate desăvârși visul Adrian Năstase curmat prematur de Traian Băsescu. Pentru asta, are nevoie de un plan fără fisuri. Mazilirea puținelor voci independente din presa audio-vizuală, cea care contează încă masiv la vot, nu poate fi omisă din acest plan. Televiziunile sunt în genere controlate. Direct sau indirect. Rezistă doar B 1 TV și Realitatea TV, dar e prea puțin într-o piață puternic distorsionată de Antena 3 și de România TV. Aceste două posturi TV nu joacă onest. Și la B 1 TV, și la Realitatea, PSD și Victor Ponta au dreptul la cuvânt, nu sunt executați la drumul mare, jurnalismul le este poate antipatic, dar nicidecum nu-i calcă în picioare, așa cum de altfel nici n-ar fi normal.

Dar Antena 3 și RTV încalcă regulile războiului politico-mediatic. Mai ales Antena 3 a compromis orice urmă de onestitate prin campaniile sale îndreptate împotriva oricui are altă părere decât Dan Voiculescu: Nicăieri în lumea civilizată nu există un post TV care practică linșajul la adresa magistraților sau a jurnaliștilor independenți, numiți ”băsiști” special pentru decredibilizare. Nu partizanatul e problema, ci felul în care îl manifești. Posturile ”băsiste” respectă regula jocului, cele anti-, nu. Ca la o partidă de poker, unii joacă pe bune, alții trișează și scot cărți de sub masă – nu poți câștiga împotriva lor, pe veci! E ca și cum ai avea de ales între doi politicieni, unul care îți spune că nu-ți poate da nimic, altul care îți promite bani și casă dacă ajunge la putere, dar nu are de unde. Tot timpul va câștiga mincinosul. Ponta se folosește de acest gen de presă. Îl ajută și îl încurajează, pe față sau pe sub masă. Îi folosește, deși toată lumea pierde pe termen lung. Ura față de Traian Băsescu și față de justiție pare însă suficientă pentru a bate palma cu așii manipulării.

TVR este miză, în bătălia pentru cucerirea Palatului Cotroceni de către urmașii defunctului Partid Comunist Român, rebotezat PSD. Televiziunea de stat nu influențează masiv, dar contează. Nu mai e timp de pierdut și nici de ”nazuri” deontologice. Trebuie să dispară și ultimele voci independente care pun în pericol strategia de asalt final asupra democrației. Moise Guran este una dintre ele. Dar nu va mai fi, nu mai are loc în noua grilă de programe. Cel puțin așa stă treaba de moment, după cum a dezvăluit și Reporter Virtual. Guran nu era un taliban anti-Ponta, nici un ”băsist” clasic. Este doar un simplu jurnalist colțos, care se simte bine în pielea lui de câine de pază al democrației, deci de critic antipatic al puterii. Stelian Tănase i l-a oferit pe tavă lui Victor Ponta, doar-doar se va îndura și-l va lăsa să belferească în continuare peste cadavrul TVR. Prea târziu! Tănase ale zilele numărate și și-o merită. L-a mazilit pe Cristoiu, s-a comportat slugarnic față de PSD, nu a înțeles nimic din istoria tristă a televiziunii publice. Ar fi trebuit să-l apere până-n pânzele albe pe Moise Guran, dar nu e genul. Omul avea doar de încasat niște bani, de aranjat niște tovarăși, în fine, e ”pragmatic”!

Dar Moise Guran nu poate fi aruncat pur și simplu la gunoi, sub privirea tâmpă a lui Stelian Tănase. Nu este eroul presei libere, dar e un reper în televiziunea publică. Nu i se poate reproșa nimic, nici măcar financiar. Aduce bani, nu consumă. Dar e mai puțin important. Victor Ponta nu are Dumnezeu în bătălia pentru Cotroceni, dar asta nu scuză chiar orice. Poate răpune voci din presa privată, se poate bucura cât vrea că scapă de mogulii ce-i lasă ziariști pe mână (Voiculescu), însă nu poate umbla oricum la TVR. Nu este televiziunea PSD, chiar dacă a intrat sub controlul său total. Măcar pentru salvarea aparențelor, pentru o minimă onoare în bătălia politică, Ponta trebuie să-l lase în pace pe Moise Guran. Nu-l place, să fie așa!, dar trebuie să-l suporte. Nu-l cunosc personal pe Guran, nu-i datorez ceva, nu l-am întâlnit niciodată, dar știu că-și face meseria onest. Iar dacă la televiziunile lui Victor Ponta asta nu mai e o valoare care merită apărată, la TVR ea trebuie să fie! Așa că, Victor Ponta, lasă-l în pace pe Moise Guran! Poți câștiga președinția și fără să-i închizi gura. Nu-ți bate joc definitiv de toată lumea!

Sursa: reportervirtual.ro