Parlamentarul Remus Cernea s-a afişat cu o iniţiativă legislativă prin care plata clerului să nu mai fie subvenţionată de stat, ci să cadă exclusiv în sarcina enoriaşilor. Ea ar urma să fie aplicată printr-un fel de taxă pe credinţă, ca procent din venitul unei persoane. În cazul ateilor, banii s-ar putea vărsa, aşa cum se întâmplă la nordici, în bugetele de la cultură sau asistenţă socială.
Ideea lui Cernea este probabil preluată de la Syriza, stânga radicală elenă, care a lansat-o în urmă cu mai bine de un an în Grecia. Formaţiune care, la rândul ei, s-a inspirat din impozitarea eclezială existentă în unele state europene, unde procentul oscilează între 0,8 şi 2%. Iniţiativa fostului ONG-ist n-are nici o şansă de materializare, în pofida faptului că se bucură de cel mai bun context posibil: stânga este la putere, iar criza europeană a obligat statele prea apropiate de Biserică să taie din privilegiile istorice acordate acestor instituţii. Scutirile de impozite acordate Bisericii Ortodoxe din Grecia sau Vaticanului au fost amendate rând pe rând, guvernele încercând să le trateze ca pe simple organizaţii non-profit, lucru inimaginabil înaintea crizei.
Acelaşi lucru s-a întâmplat în Spania şi-n Portugalia, chiar dacă sumele aduse bugetului sunt mult mai mici. În Spania, prin impozitarea proprietăţilor imobiliare ale Bisericii Catolice se câştigă la buget numai cinci milioane de euro anual, sumă insignifiantă, raportată la deficit. Cu toate acestea, opt din zece spanioli chestionaţi erau de acord cu taxarea, în condiţiile în care şapte din zece se declarau catolici. Pentru că, în vremuri de criză, Biserica trebuie să fie solidară cu restul societăţii care suportă austeritatea, de la şomeri şi până la rege, au explicat intervievaţii.
Portughezii au scos din lege două sărbători creştine declarate zile nelucrătoare, pentru a creşte competitivitatea economică. România, în schimb, a mai introdus una în Codul Muncii, la cererea patriarhului.
În Cipru, după ce Biserica Ortodoxă a fost obligată, în 2010, să plătească impozite pe proprietăţi imobiliare şi câştiguri de capital, liderul acesteia, arhiepiscopul Chrysostomos al II-lea, a devenit actor politic. După trei ani, Biserica Ciprului a anunţat că-şi pune toate proprietăţile la dispoziţia statului pentru a „scoate ţara din criză“. Gestul nu trebuie să impresioneze, însă, deoarece contrabalansează politica anti-UE pe care o duce instituţia. Biserica este unul dintre marii pierzători ai taxării depozitelor bancare, deţinând 28% din acţiunile Hellenic Bank, a treia bancă cipriotă.
În România, politicienii şi societatea civilă n-au forţat Biserica Ortodoxă în aceşti ani de criză să renunţe la nici unul dintre privilegii: subvenţionarea salariilor sau scutiri de taxe şi impozite. Deşi BOR are monopol pe producerea şi comercializarea obiectelor de cult, plus o mulţime de afaceri profitabile, care-i permit să se autofinanţeze. Dimpotrivă, BOR a primit şi cere în continuare bani pentru o monumentală Catedrală a Mântuirii Neamului, „simbol al demnităţii naţionale“, comportându-se ca o mare corporaţie cu intrare la guvernanţi şi incapabilă de solidaritate cu enoriaşii din ce în ce mai săraci.
Comentariile sunt închise.